Scandalul Hexi Pharma - extremă urgenţă

În centrul scandalului dezinfectanţilor se află compania Hexi Pharma.

Demisia absolut necesară din funcţia de ministru al Sănătăţii a d-lui Patriciu Achimaş Cadariu, demisie intervenită la capătul unor inadmisibile minciuni şi bâlbe în comunicare ce au lăsat loc la tot felul de interpretări, unele aparţinându-i chiar fostului demnitar, este departe de a fi rezolvat mega-scandalul dezinfectanţilor diluaţi şi vânduţi la supra-preţ.

În centrul căruia se află firma Hexi Pharma, care nu este totuşi, din câte se pare, singura vinovată de a fi livrat substanţe de natură să pună în pericol viaţa pacienţilor din spitale şi să amplifice vulnerabilităţile oricum numeroase ale acestora.

Numai că, aşa după dovedesc dezvăluirile în cascadă ale jurnalistului Cătălin Tolontan şi ale echipei sale de la Gazeta Sporturilor, cercul celor ce s-au asociat prin non-acţiune sau acţiune ineficientă la criminalul atac la siguranţa naţională reprezentant de comercializarea şi utilizarea dezinfectanţilor diluaţi e mult mai amplu.

Primul pe lista celor chemaţi să dea urgent explicaţii, după firmele în cauză, fireşte, Hexi Pharma în primul rând, s-ar părea că este SRI. Care trebuie să dovedească cu înscrisuri ce s-ar cuveni cât mai rapid desecretizate, ca urmare a unei decizii CSAT pe care preşedintele Klaus Iohannis avea obligaţia de a-l fi convocat demult, că salariaţii săi cu multe stele şi salarii pe măsură nu şi-au luat banii degeaba. Că şi-au făcut onest, complet şi corect datoria şi că au trimis la timp şi în mai multe rânduri informările de rigoare instituţiilor Statului abilitate. Aşa cum o susţin în comunicate de presă desul de tardive.

Inclusiv preşedintelui României din anii în care Hexi Pharma şi altele asemenea au călcat en gros în picioare nu doar dreptul constituţional al accesului la sănătate al cetăţenilor României, ci însuşi dreptul lor la viaţă, a solicitat desecretizări şi lămuriri. Deocamdată, dl. Traian Băsescu, fie că neagă categoric, fie că susţine că oricât şi-ar „scotoci memoria”, nu-şi aminteşte să fi avut pe birou astfel de informări. Dl. Băsescu a revenit de vreo trei-patru ori în postări succesive făcute în cursul zilei de luni pe contul său de Facebook asupra problemei, cerând, pe bună dreptate, ca informările cu pricina, dar şi cele către PICCJ, DNA sau DIICOT, să fie făcute publice. Cred că are dreptate.

E mai mult decât neclar de ce actualul preşedinte, dl. Klaus Iohannis, are reacţii atât de molatice, de nenuanţate, de lipsite de substanţă în faţa unui act de mega-corupţie. Ale cărui proporţii şi implicaţii le depăşesc pe acelea care au contribuit la tragedia din clubul Colectiv. Ciudată este şi prudenţa premierului Dacian Cioloş. Multe semne de întrebare ridică şi felul în care fostul ministru Patriciu Achimaş Cadariu a înţeles să îşi dea demisia, dar şi bombănelile sale la adresa premierului. Ca şi faptul că acesta nu a găsit pe nimeni dornic să preia portofoliul Sănătăţii, asumându-şi chiar domnia-sa interimatul.

SRI mai are obligaţia, iar îndeplinirea ei ţine în primul rând de obligaţia instituţiei de a-şi păstra credibilitatea în faţa românilor, de a le dovedi acestora că nu este implicat în nici un fel în afacerile Hexi Pharma. Că nu şi-a folosit dreptul de a desfăşura activităţi comerciale în achiziţionarea şi diminuarea concentraţiilor dezinfectanţilor. Că nu a câştigat bani de pe urma acestei afaceri criminale, că nu a ascuns-o, că nu a protejat-o.

La rându-i, DNA este în mod expres obligat să scoată la lumină toate informaţiile pe care le deţine cu privire la această temă. Să explice clar ce s-a întâmplat cu sesizările despre care se spune că le-ar fi primit, cum a gestionat situaţia, ce acţiuni a întreprins, ce s-a întâmplat pe fluxul acţiunilor fireşti şi de ce acestea dau semne că ar fi fost gripate. De asemenea, ar fi cum nu se poate mai util ca acelaşi DNA să-şi clarifice şi „timidăţile”, şi „inabilităţile” din aceste zile. Perpetuarea situării într-o poziţie de non-combat ridică numeroase semne de întrebare în ceea ce priveşte activitatea sa. Îi amplifică vulnerabiltăţile.

Degreaba se dă de ceasul morţii jurnalistul Cristian Câmpeanu de la România liberă să spele onoarea cam şifonată în aceste zile a instituţiei condusă de dna Laura Codruţa Kövesi. A se vedea în acest sens editorialul publicat de sus-menţionatul condeier în ediţia din data de 8 mai a ziarului. O străfocare dublată de aceea de a minimaliza, de a pune diezi neaveniţi şi de a trimite în derizoriu cele afirmate de dl. Cătălin Tolontan. Tăcerea DNA e, fără doar şi poate, una dintre cele mai nefericite. Iar dl. Câmpeanu şi alţi condeieri asemenea domniei-sale nu pot să o compenseze prin texte ce lasă impresia a fi rodul unui serviciu comandat.