„Mămăliga nu explodează!“ Această vorbă veche despre presupusa toleranţă a românilor trebuie revizuită încă o dată. Deoarece oamenii nu mai tac! Zeci de mii de români au ieşit din nou în stradă pentru a-şi proteja statul de drept de circumcizia politică. Se trezesc analogii cu demonstraţiile în masă care au dus la răsturnarea dictatorului comunist Ceauşescu în decembrie 1989. Astăzi, 28 de ani mai târziu şi la zece ani după aderarea ţării la UE, societatea civilă se opune tentativelor partidului social-democrat (PSD), postcomunist, de guvernământ, de a controla sistemul judiciar şi de a dilua lupta eficientă împotriva corupţiei.

Protestele sunt încă paşnice, dar lideri PSD anunţă contra-demonstraţii şi propun organizarea unui miting uriaş care urmează să se audă nu doar la Bruxelles, ci şi pe Marte. Nu vi se pare că seamănă cu pierderea realităţii à la Ceauşescu? Şi el devenise ostatecul propriilor iluzii crezând că poporul „său“ ar fi manipulabil pe veci. A convocat în mod demonstrativ o mare adunare populară în decembrie ’89, fiind convins de sprijin etern şi recunoştinţă veşnică. Şi în cele din urmă a trebuit să fugă cu elicopterul de pe acoperişul CC al PCR, în faţa mulţimii care în cele din urmă dorea să scape de dictatură.

PSD - un morman de cioburi

Cât de adânc se mai poate scufunda un partid care se auto-intitulează social-democrat, dar care a fost acaparat de grupuri de interese corupte? Grupuri care, de când au preluat guvernul acum un an, nu urmăresc altceva decât să-şi subordoneze justiţia - cu un singur scop: să scape de rigorile legii.

PSD este un partid profund divizat. Deocamdată tabăra condusă de fostul om forte Liviu Dragnea pare să mai deţină oarecum controlul. Politicianul care are o condamnare definitivă la activ a distribuit persoanelor din anturajului său posturi importante. Având în vedere încercările sale repetate de a trage sforile în interes propriu, şi în calitate de preşedinte al parlamentului, diviziunile interioare ale partidului devin din ce în ce mai profunde. Adepţii săi de până mai ieri încep să se dezică de lider şi vor să-şi salveze partidul de la implozia finală. La nevoie ar fi în stare să-şi dea jos şeful, pentru a rămâne la guvernare. Nu ar fi prima dată în istoria acestui partid.

Dar societatea civilă nu se mai lasă impresionată de acest joc. Ea şi-a dat seama că victoria ei parţială de la începutul anului a fost de scurtă durată. Ordonanţa de urgenţă, cu care noul guvern condus de PSD a vrut să-şi subordoneze sistemul judiciar, a fost retrasă sub presiunea străzii în februarie, dar gruparea Dragnea a mutat numaidecât legile controversate în mod „democratic“ în parlament. Cu o majoritate covârşitoare de mandate, adoptarea pachetului de legi nu ar trebui să constituie o problemă reală.

Klaus Iohannis - ultima speranţă

Apărătorii statului de drept îşi pun speranţa în preşedintele liberal Klaus Iohannis. El s-a alăturat protestatarilor în februarie şi a anunţat în repetate rânduri că va folosi toate mijloacele constituţionale pe care le are a dispoziţie pentru a opri proiectul. În ultimă instanţă, aceasta ar însemna un referendum - societatea civilă fiind chemată la urne să decidă. Oare va avea Iohannis curajul pentru acest demers?

Demonstranţii au primit duminică un semnal puternic de susţinere din partea unei personalităţi remarcabile. Grand-seigneur-ul societăţii româneşti, Mihai Şora, filosoful, eseistul şi politicianul liberal, a ieşit în stradă, la Alba Iulia, în ciuda vârstei sale înaintate - la începutul lunii noiembrie a împlinit 101 ani - şi a avut un mesaj clar: „Ce ne-am face fără justiţie? Am ajunge să ne conducă hoţii şi ticăloşii“. Cei mai mulţi români sunt conştienţi de acest pericol şi, prin urmare, vor continua protestele - până când acest coşmar se va termina.

Robert Schwartz - Deutsche Welle