Proiectul  ”Aducem Basarabia acasă“-  în slujba Elenei Băsescu? Acuzaţii grave aduse organizatorilor

Proiectul "Aducem Basarabia acasă" îşi propune susţinerea unei iniţiative legislative care promovează o serie de facilităţi sociale, economice şi culturale pentru cetăţenii Republicii Moldova.

O afirmaţie  foarte gravă ce vine din partea jurnalistului Iosif Buble, care consideră că acest proiect vine să înlocuiască lipsa PDL de la guvernare şi să aducă numărul de voturi necesare câştigării unui nou mandat în Parlamentul European de către mezina Preşedintelui.

Logica jurnalistului care face aceste afirmaţii e simplă: Dacă se strâng o sută de mii de semnături pentru un proiect de lege care va aduce beneficii cetăţenilor Republicii Moldova şi apoi Elena Băsescu va deveni portavocea basarabenilor şi a drepturilor lor, se va face o asociere directă între tânăra femeie politică şi respectivul proiect. Astfel se vor câştiga  100.000 de voturi dintr-un foc, la care se vor adăuga cele câştigate de campania directă.

Pentru a întări aceste afirmaţii, Buble reaminteşte de trecerea deputatului Eugen Tomac, Preşedintele Comisiei pentru Românii de Pretutindeni din Camera Deputaţilor,  în barca Acţiunii Populare, presupusul  vehicol electoral al Elenei Băsescu şi de ultimile declaraţii ale acesteia, în care îl atacă dur pe premierul Ponta pe subiectul burselor acordate studenţilor basarabeni.

Astfel Tomac ar aduce cu sine voturile celor interesaţi de soarta românilor basarabeni, voturi deloc puţine şi mezina ar avea şanse foarte mari pentru obţinerea unui nou mandat în Parlamentul European.

Partea cu Eugen Tomac este destul de credibilă deoarece acesta este un soldat credincios al preşedintelui Băsescu, fidelitatea faţă de acesta a deputatului fost PDL neputând fi pusă la îndoială.

În schimb, este cel puţin interesantă afirmaţia referitoare la Acţiunea 2012 şi la relaţia specială a acesteia cu modul în care se construieşte campania electorală a fiicei preşedintelui. 

Poziţionarea iniţială a acestei organizaţii (care are un statut juridic destul de ciudat, fiind de fapt o asociere de ONG-uri, denumită platformă)  a fost una radicală. Reprezentanţii ei nu discutau prin anul 2011 de integrarea europeană a Republicii Moldova şi denumeau praf în ochi orice abordare care nu admitea Unirea rapidă şi necondiţionată a celor două state româneşti în anul 2012.

 În timp, discursul s-a mai nuanţat şi au început să fie luate în considerare şi integrarea europeană şi alte forme de exprimare a solidarităţii dintre cele două state româneşti.

Activitatea  Acţiunii 2012 a fost una destul de intensă în ultimii ani, printre principale acţiuni fiind  mitinguri pro-unire în Cahul, Chişinău şi Bălţi, concerte şi programe de training dedicate tinerilor elevi şi studenţi basarabeni.

George Simion  a reprezentat aripa de forţă a Acţiunii 2012, organizând toate mitingurile şi protestele Acţiunii atât în România, cât şi în Basarabia. Experienţa din galeria de fotbal a Stelei precum şi sprijinul unei părţi a acesteia i-a permis să acţioneze  ”profesionist” şi să organizeze proteste sau marşuri de amploare în cele două state Româneşti. Chiar a încercat şi o schimbare de imagine, tricoul negru şi pantalonii trei sferturi fiind din ce în ce mai des înlocuite cu costumul şi cravata oficială.

Apariţia lui Dorin Lulea pe scena publică a fost următorul pas al Acţiunii 2012 în ceea ce priveşte impunerea subiectului Unirii Basarabiei cu Ţara Mamă pe scena publică din România. Un om serios, respectabil care şi-a găsit un ideal în repararea unei nedreptăţi istorice pe care orice stat serios nu o poate lăsa în uitare. Este promovat intens ca şi preşedinte al Acţiunii 2012 şi devine încet, încet un factor de imagine pentru unionişti.

Dar care este până la urmă structura organizatorică a acestei platforme care pare că se impune  ca şi principal actor pe scena societăţii civile din România, în ceea ce priveşte relaţiile României cu Republica Moldova?

Pe siteul www.actiunea2012.ro nu se face nici o precizare referitoare la organismele de conducere ale acţiunii, ci se enumeră scopurile şi ong-urile care au aderat la această platformă. În schimb, se pare că platforma nu are un preşedinte ci  “Conducerea Acţiunii 2012 este reprezentată dintr-un număr variabil de co-preşedinţi, delegaţi din partea fiecărei organizaţii cuprinse în Platforma. Opiniile personale ale fiecărei organizaţii / co-preşedinte nu trebuie confundate în nici un moment cu opinia Platformei, care este exprimată în comunicatele semnate de toţi co-preşedinţii ei şi care sunt plasate pe siteul organizaţiei. ”

Drept urmare nu pot afirma cu exactitate cine conduce această platformă, deoarce nu există informaţii publice foarte clare în acest sens. În schimb proiectul ”Aducem Basarabia acasă” este coordonat cu siguranţă de cei ce l-au lansat public în România. Aceştia sunt următorii (ordinea este cea în care au fost prezentaţi pe www.infoprut.ro ) :

{C}·         {C}{C}Eugen Popescu - preşedintele Fundaţiei Naţionale pentru Românii de Pretutindeni.

{C}·         {C}{C}Marius Lulea - preşedintele  Centrului pentru Cultură, Istorie şi Educaţie.

{C}·         {C}{C}Mihai Nicolae - preşedintele Institutului Fraţii Golescu pentru Relaţii cu Românii din Străinătate.

{C}·         {C}{C}Mircea Druc  - reprezentant al Consiliului Unirii.

Nu voi face nici un fel de consideraţii referitoare la cei enumeraţi mai sus, deorece  în afara lui Marius Lulea, îi cunosc personal pe toţi şi nu vreau să emit puncte de vedere influenţate de subiectivismul  afinităţilor sau lipsei de respect pentru aceştia. În schimb constat lipsa din ce în ce mai constantă a lui George Simion din zona publică a Acţiunii 2012 şi mai ales un anumit tip de profesionalizare a apariţiilor publice ale platformei, însoţită de o susţinere financiară din ce în ce mai mare.

Susţinere care nu vine decât în parte din zona publică a statului român, (Departamentul pentru românii de pretutindeni şi Institutul Cultural Român) restul finanţărilor fiind învăluite într-un mister destul de transparent pentru cunoscători.

Ar mai fi o nedumerire legată de strângerea propriu zisă de semnături. Pe pagina oficială a proiectului apare ca fiind un proiect marca Acţiunea 2012 dar de primirea şi centralizarea propriu zisă a semnăturilor se ocupă un Consiliu Naţional al Reîntregirii după cum se specifică aici.

Aşadar avem un proiect care pare, la prima vedere, excelent. Avem o platformă care susţine acest proiect şi o serie de acuzaţii cum că este folosit în scopuri mai puţin morale. Până la demonstrarea sau infirmarea acuzaţiilor politice ale unui jurnalist considerat destul de apropiat de PSD, se poate trage o sigură concluzie referitoare la acest demers: Devine din ce în ce mai vizibil (inclusiv acuzele aduse o demonstrează) şi dacă cei ce l-au generat nu se dovedesc suficient de inteligenţi încât să elimine orice urmă de politizare a acestuia, va produce în rândul unioniştilor de pe o parte şi de alta a Prutului, daune serioase. Să nu uităm dezamăgirea imensă produsă de un alt exponent al românismului care   s-a răzgândit şi a trecut în tabăra comuniştilor pe nume Iurie Roşca.

Pot afirma că ii cunosc pe mulţi dintre tinerii care s-au implicat în acest proiect şi cred cu tărie că nu au nici un gând ascuns în ceea ce priveşte repectivul demers. Despre cei ce coordonează acest proiect nu fac nici o afirmaţie din acelaşi considerent enunţat mai sus: aş fi mult prea subiectiv.

În ceea ce priveşte datele cu caracter personal, nu pot să cred ca organizatorii demersului au fost atât de neinspiraţi încât să nu aibă autorizaţie de prelucrare a acestui tip de date. Şi cât timp o au, respectă legea şi orice acuzaţie referitoare la folosirea datelor în alte scopuri decât cele precizate  trebuie demonstrată.

Articolul lui Iosif Buble îl găsiţi aici