Patron Colectiv, la doi ani de la tragedie: Nu am crezut că există vreo stare de pericol. Nu am avut o limită maximă de oameni
0
Unul dintre patronii Clubului Colectiv, Costin Mincu, a vorbit, în cadrul unui interviu televizat pentru Digi24, despre seara în care s-a produs incendiul, 30 octombrie 2015, despre cauzele tragediei şi acuzaţiile aduse de procurori.
Unde eraţi în seara de 30 octombrie?
Eram în Bucureşti. Am aflat de la doi asociaţi şi de la un angajat. În primele momente nu am ştiut cum să reacţionez. După câteva zeci de minute m-am îndreptat către club. Mi-am dat seama când am ajuns că nu pot intra. Erau mulţi oameni, foarte multe ambulanţe şi forţe de ordine.
Am sunat singurul prieten, care e şi avocat. Ulterior, am plecat către Poliţia Capitalei. Nu mă sunaseră poliţişti. pe drum, unul din colegii emi a fost sunat.
De ce aţi mers la Poliţie?
Nu am ştiut ce s-a întâmplat. Am crezut că a fost o explozie. Aveam percepţia unei tragedii enorme. M-am gândit că pot fi de folos îndreptându-mă spre soluţie.
Aţi fi putut fi în club?
Categoric. E o întâmplare că nu am fost. Aşa a fost să fie.
Ce gând rămâne?
Că trebuia să fiu acolo.
Aţi fost arestaţi?
Consider că e cumva ofensator pentru victime să vorbesc despre ce mi s-a întâmplat mie. Orice mi s-a întâmplat e incomparabil cu suferinţa lor. Referitor la rest pot să spun că a fost întemeiată prima parte a arestului. .
Aţi ştiut că materialele folosite nu sunt sigure pentru situaţii de incendiu?
Nu am ştiut. Nu am crezut că există vreo stare de pericol. Nimic nu m-a făcut să cred că există o stare de pericol.
Procurorii vă acuză că aţi cumpărat materiale ieftine?
Asta e sintagma pe care o are toată lumea în cap.Eu susţin că e total neadevărat. În acelaşi timp sunt părţi din acuzaţie pe care nu le înţeleg. Nu cred că e ceva în lege să cumperi ceva la un anumit preţ. Sunt de acord că am folosit materiale neconforme, dar la asta ar trebui să se limiteze acuzarea. materialele acestea ne-au fost ofertate, ne-a fost dat să alegem de o firmă de construcţii, firmă care a executat şi lcurarea. Administratorul acestei firme, acestei societăţi, a avut câteva apariţii publice imediat după incendiu. Dânsul a lansat această teorie: le-am oferit materiale, unele mai scumpe, aletele mai ieftine. A insistat că noi am ales varianta mai ieftină. Procurorii, în cadrul rechizitoriului, ne consideră pe noi constructori. Ori, firma aceasta nu are nicio calitate în dosar.
Aţi ştiut că nu sunteţi în regulă în ceea ce priveşte siguranţa la incendiu?
Cosnider că ar trebui fiecare să răspundă pentru ce a făcut şi pentru zona lui de competenţă. Inspectorii ISU care au verificat şi întocmit documente şi au făcut instructajul angajaţilor d ela club în vedere prevenirii incendiului erau inspectori la Departamentul de prevenţie şi autorizare. Mă gândesc că dânşii ar fi primii specialişti care ar putea spune că un burete e neconform.
De ce era o singură ieşire?
Existau două ieşiri, dar una era blocată. A doua ieşire comunica cu alt club. Era o uşă comună. Experţii spun că ar fi fost mai rău. Această uşă ar fi însemnat extinderea tragediei şi în clubul alăturat. Eu înţeleg că căile de acces nu au fost suficiente. Însă oamenii avizaţi în a reglementa aceste lucruri au intrat, au ieşit, pe acelaşi uşi. Nu o dată, ci de mai multe ori.
Noi am achiziţionat extinctoare. Anterior, când ne-au spus să le luăm, le-am cumpărat. Colegul meu Alin a achiziţionat aceste extinctoare. Eu cred că dacă lucrurile se opresc în stadiul acesta nu se va şti niciodată adevărul, nu se va înţelege cum s-a ajuns la tragedie.
Una din acuzaţiile procurorilor e că aţi încurajat participarea unui număr mai mare de oameni?
Noi nu am fost normaţi de nicio instituţie la un anumit număr de oameni.
Aţi ştiut de acele artificii?
Eu nu am ştiut de ele.
Aţi fi permis?
Nu! Sub acel burete era un tavan fals din lemn.
În club se fuma.
Da, se fuma.
Sunteţi judecaţi pentru ucidere din culpă.
Suntem trimişi în judecată fără a fi trimis odată cu noi şi pirotehnistul care a declanşat artificiile în seara respectivă. El a venit ulterior în anchetă. Procurorii s-au grăbit să trimită acest dosar în judecată. La doi ani de la acel moment, pirotehnistul nu a fost trimsi în judecată.
La ce vă aşteptaţi?
Îmi doresc ca la sfârşitul procesului, lucrurile să fie clare. O să-mi asum greşelile. decizia va deveni definită la un anumit punct. Consider că e tot ce pot face. Ce mă apasă e că nu văd până în prezent o intenţie clară a celor care se ocupă de anchetă să ducă tot acest proces spre o lumină totală.
Ce i-aţi spune unui părinte?
Că îmi pare rău, îmi cer iertare şi regret că nu am ştiut să fac ceva pentru ca tragedia să nu se întâmple. Mai mult de atât nu ştiu ce să-i spun. Nu am pretenţia să spun că ştiu durerea pe care o simte.
Se încarcă comentariile...
