UPDATE Ministrul Justiţiei: Guvernul reglementează arestul la domiciliu. „Măsura se poate dispune iniţial pe 30 de zile“

Robert Cazanciuc, ministrul Justiţiei, a declarat, marţi, că pe ordinea de zi a Guvernului se află o ordonanţă de urgenţă pentru a reglementa arestul la domiciliu, venită din partea Consiliului Superior al Magistraturii (CSM). Durata maximă pentru faza de urmărire penală să nu depăşească 180 de zile.

UPDATE Ministrul Justiţiei a precizat că arestul la domiciliu ar trebui să aibă „o durată maximă de jumătate din maximul pedepsei prevăzută de lege, dar nu mai mult de 5 ani de zile. În schimb, celelalte dispoziţii rămân în vigoare”. 

Mai mult, acesta a precizat că în faza de urmărire penală durata măsurii să nu depăşească 180 de zile, în timp ce în faza de judecare să nu depăşească jumătate din maximum pedepsei.

„Noi, astăzi, avem pe ordinea de zi a Guvernului, o ordonanţă de urgenţă pentru a reglementa această instituţie. Este o solicitare venită de la CSM, discutată cu toate instanţele din România. Aceasta a fost propunerea colegilor judecători şi procurori, de a promova în regim de urgenţă un asemenea act normativ”, a declarat Cazanciuc, înainte de a intra în sediul CSM, citat de Agerpres.

Referitor la cât va fi durata arestului preventiv, ministrul a precizat că trebuie să se facă o distincţie între luarea măsurii şi menţinerea acesteia.

„Luarea măsurii se face pe 30 de zile. În cursul judecăţii, menţinerea măsurii se poate face maxim 60 de zile. Deci, la maxim două luni, instanţa este obligată să verifice temeiurile, dar măsura se poate dispune iniţial pe 30 de zile”, a spus Cazanciuc.

Întrebat cât poate fi prelungită măsura, ministrul a explicat că „până la 180 de zile”.

Pe 7 mai, Curtea Constituţională a României (CCR) a decis că dispoziţiile art. 222 din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale.

În motivare, CCR a arătat că dispunerea arestului la domiciliu, în procedura de cameră preliminară şi a judecăţii în primă instanţă, fără a se reglementa cu privire la termene şi durata maximă, nu asigură un just echilibru între interesul public şi cel individual, întrucât această măsură poate fi dispusă pentru o perioadă nelimitată de timp, arată în motivare Curtea Constituţională a României.

Curtea a arătat că art. 220 din Cpp prevede că judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată în faţa căreia se află cauza pot dispune, prin încheiere, arestul la domiciliu al inculpatului, la cererea motivată a procurorului sau din oficiu, neprecizându-se, însă, nici termenul şi nici durata maximă pentru care poate fi dispusă această măsură în cele două faze procesuale.

CCR: Arestul la domiciliu este o măsură intruzivă

Curtea a reţinut că arestul la domiciliu reprezintă o măsură intruzivă ce poate afecta drepturi şi libertăţi fundamentale, respectiv libera circulaţie, viaţa intimă, familială şi privată, dreptul la învăţătură şi munca şi protecţia socială a muncii.

„Ingerinţa analizată nu este însă proporţională cu cauza care a determinat-o, aşa încât Curtea reţine că dispunerea măsurii arestului la domiciliu, în procedura de cameră preliminară şi a judecăţii în primă instanţă, fără a se reglementa cu privire la termenele pentru care poate fi dispusă şi durata maximă a acesteia, nu asigură un just echilibru între interesul public şi cel individual, întrucât această măsură poate fi dispusă pentru o perioadă nelimitată de timp. Principiul proporţionalităţii, astfel cum este reglementat în ipoteza particulară a art. 53 din Constituţie, presupune caracterul excepţional al restrângerilor exerciţiului drepturilor sau libertăţilor fundamentale, ceea ce implică, în mod necesar, şi caracterul lor temporar. Din moment ce autorităţile publice pot recurge la restrângerea exerciţiului unor drepturi în lipsa unor alte soluţii, pentru salvgardarea valorilor statului democratic, este logic ca această măsură gravă să înceteze de îndată ce a încetat şi cauza care a provocat-o", se arată în motivare.

Curtea a constatat că normele procesual penale ale art.222 cu denumirea marginală „Durata arestului la domiciliu”, prin faptul că nu reglementează nici termenele pentru care poate fi dispusă şi nici durata maximă a acestei măsuri în procedura de cameră preliminară şi de judecată în primă instanţă, sunt neconstituţionale, de vreme ce organele judiciare o pot dispune pentru perioade nelimitate de timp, pe cale de consecinţă fiind restrâns, în mod nelimitat temporal, exerciţiul drepturilor şi libertăţilor fundamentale vizate de conţinutul acestei măsuri.