Manualele vândute cu de-a sila le pot aduce dascălilor 10 ani de închisoare

Profesorul de la Colegiul Naţional "Iulia Haşdeu" care îşi obliga elevii să cumpere manualele semnate de el ar putea fi acuzat de luare de mită, caz în care riscă până la 10 ani de închisoare. Specialiştii din sistem spun că traficul cu manuale din şcolile româneşti se practică atât în sistemul preuniversitar cât şi în cel universitar

Cazul profesorului de istorie de la Colegiul Naţional "Iulia Haşdeu", care îi obliga pe elevi să cumpere cărţi semnate de el, a scos din nou la iveală practica unor dascăli de a-şi vinde la clasă manualele şi culegerile pe care şi-au pus semnătura. 

Specialiştii din sistem spun că sunt două moduri în care se achiziţionează manuale auxiliare în şcolile din România – cea legală şi cea ilegală. Legal, un profesor poate face o recomandare părinţilor şi elevilor să cumpere un auxiliar pe motiv că manualele de la clasă sunt învechite sau nu acoperă suficient nevoile elevilor, însă, există cazuri, şi cele mai multe dintre acestea nu ajung în atenţia publicului, în care profesorii "le dau de înţeles" elevilor că trebuie să cumpere un auxiliar.

"Este o practică consacrată atât în mediul preuniversitar cât şi în mediul universitar. În învăţământul superior, profesorii îşi lasă studenţii cu cartea lor la examen, deschisă pe masă, cu condiţia să o cumpere, iar în preuniversitar, cine cumpără aceste manuale, să zicem că are unele avantaje. Profesorul de la Haşdeu este un ţap ispăşitor, o fi supărat pe cineva şi s-a făcut un caz din el", susţin dascălii din Bucureşti.

La rândul lui, preşedintele Consiliului Naţional al Elevilor, Eduard Mititelu, spune că sunt puţini profesorii care le „bagă pe gât elevilor” un manual semnat de ei. Mai degrabă aceştia le spun tinerilor că „este necesar” să achiziţioneze acea carte. "În astfel de cazuri, de obicei, profesorul nu te obligă pe faţă să achiziţionezi manualul, dar îţi dă de înţeles că este necesar. Practic, se realizează un fel de comerţ: elevul cumpără cartea pentru o notă de 10 sau puncte în plus la note", a explicat pentru "Adevărul" Mititelu.

Profesorul de Istorie Corneliu Riegler, preşedintele Sindicatului Tinerilor profesori din România, spune că situaţiile acestea nu au ce căuta în sistem fiindcă reprezintă un conflict de interese. 

„În situaţiile acestea, trebuie aplicat codul etic, profesorul trebuie monitorizat şi conducerea şcolilor trebuie să vină soluţii pentru a remedia situaţia. Problema este, însă, la Legea Educaţiei, care nu are prevederi clare privitoare la conflictele de interese şi rezultatul este că în Ministerul Educaţiei lucrează familii întregi, părinţi şi copiii lor, ceea ce favorizează nepotismul pe faţă”, a explicat Riegler. El a dat drept exemple de urmat, companiile multinaţionale, care au reguli foarte stricte pentru a preveni conflictele de interese.

Şi directorul Agenţiei Române a Calităţii Învăţământului Preuniversitar (ARACIP), Şerban Iosifescu, este de părere că este vorba de un abuz în cazul unor profesori, abuz care este nepermis în sistemul de învăţământ. „Sunt şi cazuri de inspectori, autori de manuale, care, atunci când vin în inspecţie la clasă, unii profesori se simt obligaţi să folosească materialele lor”, a explicat el unele situaţii. 

Părinţii, nu profesorii, decid cumpărarea manualelor

La rândul său, preşedintele Federaţiei Naţionale a Asociaţiilor de Părinţi, Mihaela Gună, spune că „dacă părinţii hotărăsc să se cumpere auxiliare la clasă, atunci ei sunt cei care le achiziţionează şi asta numai în condiţiile în care consideră că este necesar, nu fiindcă li se spune să facă asta. Profesorul nu are voie să oblige elevii şi părinţii să cumpere manuale, este o abatere de la reguli şi de la lege”. Iosifescu completează şi arată că trebuie făcută o deosebire între ceea ce vor părinţii să cumpere la clasă la recomandarea dascălului şi ceea ce impun unii profesori.

La rândul lui, expertul în educaţie Marian Staş spune că au trecut vremurile când părinţii se simţeau obligaţi să cumpere manuale şi cadouri. 

"Eu cred că au trecut timpurile "obligării" părinţilor. Dacă părinţii sunt oameni cu scaun la cap, există instrumente instituţionale bine definite pe care părinţii le pot activa fără probleme cum ar fi profesorii diriginţi / şedinţele cu părinţii; consiliul de administraţie al şcolii; inspectorate; procuratură; presă etc. Problema este a posibilităţii abuzurilor din ambele tabere, dar acesta este un exerciţiu al democraţiei şi civismului, de a sesiza linia dintre normalitate şi aberaţie. Astfel încât, este nevoie de comunicare asertivă între părţi", este de părere Staş. 

Psihologul şcolar Diana Ioaneş a explicat însă că profesorii care îşi vând cărţile la clasele la care predau profită de puterea lor de dascăli. 

"Elevii cumpără manualele fiindcă le este indus de profesori şi în cele mai multe şcoli nu se ia atitudine, cum a fost cazul la Haşdeu. Le este frică să se pună rău cu profesorul şi încearcă să-i "cumpere bunăvoinţa". În ceea ce-i priveşte pe profesorii care practică asta, normele morale nu sunt foarte adânc înrădăcinate în valorile acestor indivizi. E un fel de şataj ce se întâmplă în aceste cazuri", spune psihologul şcolar.

Psihopedagogul şcolar Yolanda Creţescu susţine că aceste situaţii sunt reminescenţele sistemului autocratic în care am trăit pe vremea comunismului, dar şi raportarea greşită a părinţilor în faţa profesorului. Motivul pentru care unele cadre didactice ajung să-şi vândă propriile auxiliare la clasă din lipsă de bani,. "Lipsa banilor din sistemul de învăţământ duc cadrele didactice în situaţia de a găsi alte surse de venit. Părinţii care acceptă să cumpere acele manuale nu ştiu că au şi alte soluţii la problema educaţiei copilului. Raportarea autocritică (profesor-elev-părinte) duce la condiţionări ale performanţei copilului direct proporţional cu cooperarea părintelui", a spus Creţescu.

„Sistemul este în gravă suferinţă, după cum ştim cu toţii”

Şi bloggerul adevarul.ro, Mihaela Apetrei a vorbit despre scandalul de la Iulia Haşdeu.

„Ca de obicei, un caz care ajunge în presă este prezentat drept excepţional, deşi „tradiţia” există de ani, ba chiar de zeci de ani.  Îmi amintesc de profesori din facultate care aşezau propriile cărţi în fruntea bibliografiei obligatorii, iar la examen era musai să citezi în cantitati semnificative, ca să fie limpede că ai parcurs tot materialul. Dar acesta nu este cazul cel mai grav, cât timp lucrarea nu se vinde în amfiteatru sau la clasa. Devine, în schimb, lipsit de moralitate şi etică să impui cumpărarea unei cărţi, a unei culegeri sau a unui atlas, să preiei comenzi şi să încasezi bani, sau să intermediezi vânzarea. Ba, mai mult, să te răzbuni (!) pe cei care, din varii motive (lipsa banilor, a interesului sau a preocupării) n-au realizat achiziţia. Probabil că multi dintre noi am trecut prin aceasta experienţa, fie ca elevi/studenti, fie ca părinţi. Probabil ne-am conformat, întâi pentru confortul nostru, apoi pentru al copiilor noştri. Ne-am spus, probabil, că sărăcia şi veniturile modeste îi împing pe profesori (nu pe toti!) să facă astfel de lucruri. Se poate. Sistemul este în gravă suferinţă, după cum ştim cu toţii. Dar între a recomanda o carte şi a impune achiziţionarea ei, între a motiva elevii să citească mai mult şi a condiţiona acordarea unei note de cumpărarea propriei lucrări, e un drum lung. Iar drumul ăsta ţine de bun simţ şi de respectarea principiilor eticii profesionale. Dacă lucrurile astea nu există, rămâne numai trocul <<o carte pentru o notă>>”.

Cazul de la Colegiul Naţional "Iulia Haşdeu"

Profesorul de Istorie Niculae Cristea, care a fost şi inspector pe Istorie în cadrul Ministerului Educaţiei, a fost înregistrat de către elevi în timp ce îi obliga să cumpere un altas de istorie semnat de el care costă 25 de lei, cartea "Imaginea publică a monarhiei în România", de 50 de lei . semnată tot de el, şi o revistă lunară.

"Domnişoara care se ocupă de strânsul obiectelor...de reviste, plus carte. Vino pe partea cealaltă, te rog, ca să-mi spui cum stăm, să văd cui rup capul! Cred că am să rup capul la mulţi... Dacă nu vă rezolvaţi problemele, nu e nicio problemă, rămâneţi cu situaţia neîncheiată la istorie!...Eu vin la ore şi fac ore. Intru la ore şI dacă nu v-aţi rezolvat aceste probleme, ieşiţi voi!", îşi ameninţa Cristea elevii, potrivit înregistrărilor care au apărut în presă.

Înregistrarea a fost făcută publică la mijlocul lunii decembrie şi, în urma scandalului mediatic ce a urmat, Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti (ISMB) a făcut o anchetă şi a întocmit un raport. Mai departe, ISMB a înaintat raportul atât Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 2, în vederea analizării posibilelor fapte penale cât şi Colegiului Naţional “Iulia Haşdeu” în vederea luării măsurilor legale ce se impun pe cale administrativă, în calitate de angajator al profesorului.

Inspectorul Marian Banu a explicat pentru "Adevărul" că, iniţial, consiliul de administraţie al şcolii hotărâse o pedeapsă "blândă" pentru profesor, însă, în urma scandalului, conducerea liceului a hotărât, la rândul ei, sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2, Bucureşti, dar şi suspendarea contractului de muncă al acestuia. "Inspectoratul şcolar dezaprobă orice fel de comportament care nu se încadrează în limitele deontologiei profesionale şi va lua de fiecare dată măsurile legale în vederea stabilirii unui climat propice desfăşurarii în bune condiţii a procesului de învăţământ", a spus Banu.

Niculae Cristea ar putea fi acuzat de luare de mită şi dacă va fi găsit vinovat de comiterea acestei infracţiuni riscă până la 10 ani de închisoare, potrivit anchetatorilor care au preluat dosarul.