Jocul amânărilor în scandalul clădirii confiscate de ANAF, din care emit Antenele

Publicat: 16.02.2016 17:11

Ultima actualizare: 06.08.2022 11:23

Detalii inedite apar în motivarea judecătorilor de la Curtea de Apel Bucureşti, care au respins solicitarea Antenei 3 de a folosi sediul televiziunii până la soluţionarea unui proces deschis statului.

Magistraţii spun că Dan Voiculescu şi fiicele acestuia, Camelia şi Corina Voiculescu, au omis să anunţe instanţa care a soluţionat procesul privind „Privatizarea ICA”, de faptul că imobilul Grivco a fost închiriat Antenei 3.

Detaliile au apărut în procesul în care Curtea de Apel Bucureşti a respins pe 21 ianuarie 2016 o solicitare a avocaţilor Antena 3 care cereau folosirea în continuare a imobilului în care se află sediul până când instanţele civile vor decide asupra dreptului de preemţiune- de cumpărător favorizat asupra imobilului, pe care l-ar putea avea postul de televiziune.

Reamintim că în acest moment, actualul sediu al Antenei 3 este proprietatea statului în baza unei sentinţe penale definitive date pe 8 august 2014 de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul „Privatizării ICA”.

Cele două dosare

Practic, totul a început pe 13 mai 2015, atunci când Antena 3 deschidea două procese la Tribunalul Bucureşti. Se întâmpla la aproape 9 luni de la sentinţa definitivă în dosarul ICA.

Astfel, prin Dosarul 17616/3/2015 - depus la Secţia a IV-a Civilă – avea ca obiect: Acţiune în constatare - Antena 3 cerea judecătorilor să se constate că are un contract de închiriere semnat cu Compania de Cercetări Aplicative şi Investiţii şi care expira pe 1 august 2016. Contractul a fost semnat la data de 1 septembrie 2007, dar a fost modificat de mai multe ori, prin Acte Adiţionale. Postul de televiziune mai cerea judecătorilor să aibă drept de preemţiune, adică de cumpărător favorizat la cumpărarea sediului.

Pe de altă parte, Dosarul 17641/3/2015 - depus la Secţia a III-a Civilă - a avut ca obiect: Ordonanţă Prezidenţială - Antena 3 cerea judecătorilor să permită folosirea imobilului până când se va soluţiona definitiv dosarul 17616/3/2015.

Cum s-au dat deciziile

Pe 8 septembrie 2015 s-a dat prima decizie în dosarul 17641/3/2015, iar Tribunalul Bucureşti hotărăşte ca ANAF-ul şi Ministerul de Finanţe să lase Antena 3 să stea în sediu până la soluţionarea definitivă a dosarului 17616/3/2015. Decizia a fost contestată de Ministerul de Finanţe, ANAF şi Administraţia Sectorului 1 Finanţelor Publice.

Pe 4 noiembrie 2015 – Tribunalul admite în dosarul 17616/3/2015 solicitarea Antenei 3. Instanţa a constatat valabilitatea contractului de închiriere şi dreptul de preemţiune al postului de televiziune. Motivarea hotărârii nu este însă redactată nici până astăzi, deşi au trecut deja trei luni de când s-a dat sentinţa.

Însă pe 21 ianuarie 2016 - Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul Statului Român, în dosarul 17641/3/2015, şi a respins cererea de ordonanţă preşedinţială ca nefondată. Decizia este definitivă, dar nu irevocabilă. Toate părţile au contestat decizia la Curtea Supremă.

Ce spunea Antena 3

Potrivit motivării ultimei sentinţe date de Curtea de Apel, Antena 3 a cerut să se ia măsuri care ar încălca dreptul de preemţiune al reclamantei la cumpărarea spaţiului închiriat şi astfel s-ar produce o pagubă iminentă, respectiv prejudicii materiale şi de imagine având în vedere activitatea de televiziune desfăşurată de reclamantă. “Evacuarea din spaţiul închiriat ar determina cheltuieli de evacuare şi relocare ce se ridică la suma de 20.079.600 lei ,precum şi exercitarea unor proceduri de anulare a unor acte administrative şi de repunere a părţilor în situaţia anterioară”, se arată în sursa citată.

Ce spunea Statul Român

Din aceeaşi motivare reiese că reprezentanţii statului român la proces au arătat că imobilul a fost intabulat în cartea funciară în proprietatea Statului Român prin Direcţia Regională a Finanţelor Publice Bucureşti. „În ceea ce priveşte analiza valabilităţii contractului de închiriere şi a dreptului de preemţiune presupune analiza fondului cauzei, instanţa fiind în situaţia de a se antepronunţa”, spun judecătorii în motivarea citată.

De ce i-au iertat magistraţii Tribunalului Bucureşti

Judecătoarea Luminiţa Calciu de la Tribunalul Bucureşti - cea care a decis iniţial că Antena 3 trebuie să rămână în sediu, a arătat că „în acest caz caracterul urgent al cererii este demonstrat din împrejurarea că ANAF-ul şi Ministerul de Finanţe au procedat la valorificarea altor bunuri ce au fost supuse confiscării prin aceeaşi decizie penală, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse referitor la licitaţia publică din data de 15 mai 2015 întocmită în dosarul de executare nr.1460925400248/2014 al Administraţiei sector 1 a Finanţelor Publice, existând certitudinea continuării procedurii şi cu privire la imobilul în cauză şi, pe cale de consecinţă,evacuarea din imobil, aspect arătat chiar de pârâta ANAF prin întâmpinare atunci când afirmă că există pericolul iminent al evacuării. Tribunalul are în vedere şi specificul activităţii desfăşurate de reclamantă, schimbarea intempestivă a sediului acesteia presupunând cheltuieli pentru relocare , parcurgerea unei proceduri în faţa Consiliului Naţional al Audiovizualului sau întreruperea activităţii acesteia”, arată judecătoarea Luminiţa Calciu.

Cum au răspuns magistraţii Curţii de Apel Bucureşti

Doi judecători de la Curtea de Apel Bucureşti au contrazis-o pe Luminţa Calciu şi au admis apelul Statului Român. Ei arată că pentru admiterea unei ordonanţe preşidenţiale trebuie îndeplinite mai multe condiţii, prevăzute la articolul 997 din Codul de Procedură Civilă. Două nu ar fi fost îndeplinite în acest caz.

„Aparenţa de drept aparţine Statului, potrivit deciziei penale”

Prima condiţie care nu ar fi fost îndeplinită în acest caz este stabilită de alineatul 1 din articolul 997: „Instanţa de judecată, stabilind ca in favoarea reclamantului exista aparenta de drept, va putea sa ordone masuri provizorii in cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”,

„Însă aparenţa dreptului nu există în favoarea reclamantei, ci a Statului Român, rezultând din decizia penală nr.888A/08.08.2014, prin care s-a dispus, în temeiul art.33 alin.1 şi 3 din Legea 656/2002 modificată, rap. la art.112 alin.1 lit.e şi art.112 alin.6 Cod penal, confiscarea imobilului situat în şoseaua Bucureşti – Ploieşti, nr. 25 – 27, sector 1, Bucureşti, compus din teren în suprafaţă de 4184,41 mp şi construcţia în suprafaţă 3140 mp edificată pe acesta cu suprafaţa construită la sol de 1986,25 mp, înscrisă în CF cu nr. 4405 a localităţii Bucureşti cu nr. cadastral 2693, care va trece în patrimoniul statului liber de orice sarcini”.

"Imobilul, luat cu bani proveniţi din infracţiuni"

Judecătorii au arătat că considerentele care au justificat luarea măsurii confiscării speciale sunt, alături de dispozitivul deciziei penale, deosebit de relevante în prezenta cauză. „Astfel, instanţa penală a reţinut că imobilul situat în şoseaua Bucureşti – Ploieşti, nr. 25 – 27, sector 1, Bucureşti, a fost achiziţionat cu banii proveniţi din săvârşirea infracţiunilor deduse judecaţii, figurând în prezent proprietate 100% a SC Grivco SA. Obiectivul măsurii confiscării speciale este acela de a readuce în circuitul civil bunurile obţinute în mod nelegal prin săvârşirea de infracţiuni cât şi beneficiile obţinute de infractor din fructificarea produselor directe ale infracţiunii, pentru a preveni, in viitor, săvârşirea unor infracţiuni, prin reducerea motivaţiei infractorului în implicarea în astfel de activităţi criminale, dar şi pentru reducerea capitalului operaţional folosit în vederea continuării unor astfel de activităţi”, arată Curtea de Apel Bucureşti.

Şi a doua cerinţă ar fi neîndeplinită

Cea de-a doua condiţie care nu ar fi fost îndeplinită în acest caz este stabilită de alineatul 5 din articolul 997: “Pe cale de ordonanţa preşedinţială nu pot fi dispuse masuri care sa rezolve litigiul in fond si nici masuri a căror executare nu ar mai face posibila restabilirea situaţiei de fapt”.

„Curtea reţine că cerinţa stabilită de art.977 al.5 C.pr.civ., decurge din prima condiţie impusă de art.977 al.1 C.pr.civ., respectiv instanţa învestită cu o astfel de cerere trebuie să se limiteze la a cerceta aparenţa drepturilor părţilor, fără a pune în discuţie fondul litigiului dintre părţi. Or, aceasta este o cerinţă distinctă de cea care priveşte caracterul temporar al măsurilor dispuse”, motivează Curtea de Apel Bucureşti.

Potrivit motivării, Curtea a notat că instanţa care a pronunţat decizia penală nr.888A/08.08.2014 a acordat o atenţie deosebită respectării garanţiilor impuse de art.6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art.1 din Protocolul nr.1 adiţional la Convenţie şi jurisprudenţa Curţii de la Strasbourg în interpretarea şi aplicarea acestora.

Cum din cuprinsul hotărârii penale rezultă că Antena 3 S.A. nu a avut calitatea de parte în procesul penal, Curtea a apreciat că numai în cadrul unui litigiu în care, pe calea dreptului comun, se va tranşa fondul raporturilor juridice existente între părţi, se pot analiza semnificaţia şi consecinţele juridice ale unor împrejurări precum:

„Raţiunea pentru care inculpatul Voiculescu Dan şi fiicele sale Voiculescu Camelia Rodica şi Voiculescu Corina Mirela, acestea din urmă acţionare ale Antena 3 SA, au omis a învedera instanţei penale existenţa contractului de închiriere nr.751/18.11.2013”;
„Dacă această atitudine procesuală este expresia bunei sau a relei credinţe”;
„Dacă, în raport de cota de participaţie a numitelor Voiculescu Camelia Rodica şi Voiculescu Corina Mirela în cadrul acţionariatului Antena 3 SA, de participarea lor în procesul penal şi de poziţia lor subiectivă menţionată anterior, se poate reţine respectarea garanţiilor procesului echitabil şi în ceea ce priveşte efectele pe care decizia penală le produce asupra drepturilor pretinse de Antena 3 S.A. asupra imobilului din Bucureşti, şos. Bucureşti-Ploieşti nr.25-27”;
„În ce măsură contractul de închiriere nr.751/18.11.2013 este opozabil Statului Român, atât sub aspectul modalităţii în care a dobândit dată certă, cât şi sub aspectul persoanei locatorului (în contract figurează, în calitate de locator, Compania de Cercetări Aplicative şi Investiţii SA, în timp ce în considerentele deciziei penale nr.888A/08.08.2014 se reţine că acest imobil era, la data confiscării, proprietatea Grivco SA)”.

„Aşadar, în cauză Curtea constată lipsa a două dintre cerinţele cumulative impuse de articolul 997 Cod procedură civilă, împrejurare ce atrage respingerea acţiunii formulate pe calea ordonanţei preşedinţiale”, a concluzionat Curtea de Apel Bucureşti.

Pe aceeaşi temă: