Spectacolul s-a desfăşurat în aer liber şi a fost difuzat live de TVR. Nu ştiu fiindcă nu am ajuns cu vizionarea până la capătul acestei mari întâmplări literar-artistice„ cum i se spunea odinioară, încât să citesc cu nesaţ şi cu revoltă genericele finale, dacă scenariul şi regia zisului spectacol le aparţin angajaţilor TVR. Vai de regia de emisie, de coordonarea camerelor şi de felul în care a fost dezvăluit detaliul că Paula Seling nu prea ştia textele cântecelor pe care trebuia să le cânte!

Pot doar să afirm cu certitudine că am văzut-o pe mult prea lăudata Iuliana Tudor, căreia i s-a încredinţat prezentarea, făcând disperate eforturi de a spune texte cam în acelaşi fel şi cu aceeaşi intonaţie cum o făceau pe vremuri recitatorii preferaţi ai lui Nicolae Ceauşescu.

Atât cât m-am uitat la transmisiune (las la o parte acum discursurile liderilor politici, multe dintre ele neinspirate, altele de prisos de-a dreptul, situaţiile comice în care au fost surprinşi, povestea cu coliva şi politicienii compromişi din jurul preşedintelui Iohannis, inşi reprezentativi pentru cât e de mare corupţia în România), am fost încercat de fiori reci. Spectacolul acesta cu o imensă desfăşurare de forţe, făcut cu cheltuieli considerabile, cu decor de gutapercă, cu amestec de stiluri şi de generaţii, simbolizând - cum altfel? - comuniunea dintre trecut, prezent şi viitor, arcul peste timp, perenitatea spiritului şi sufletului românesc şi alte bla-bla-uri patriotarde, părea o recondiţionare şi proastă reactualizare a celor produse până acum 28 de ani sub genericul Cântării României. Doar omagierea conducătorului iubit a fost absentă. Timpul nu-i pierdut şi dl. Liviu Dragnea nu s-ar da în lături pentru asemenea omagii care nu i se cuvin. De abia aştept să îl văd pe scenă ciocnind o cupă cu nu ştiu ce mare general-erou la Mărăşeşti, ieşit de prin morminte doar din dorinţa de a-i prezenta mai marelui PSD omagiul.

Fiorii reci mi-au fost provocaţi de gândul negru că exact în acelaşi mod grotesc, neinspirat în care a fost marcat duminică seara centenarul unei bătălii istorice se vor desfăşura anul viitor manifestările cultural-artistice„ destinate a sărbători împlinirea a 100 de ani de la Marea Unire. Practic, duminică, la ceasul înserării (uite că am devenit şi eu poetic!) a fost resuscitat modelul sărbătorii continue ca şi cel al istoriei de parastas despre care a scris pagini atât de inteligente şi pline de miez regretatul istoric Vlad Georgescu. Modele atât de dragi naţional-comuniştilor români.

Sper că nu vom respecta modelul şi mai departe. Doamne fereşte!