Constantin Istrate, al cincilea torţionar dezvăluit de IICCMER. Despre acuzaţiile care i se aduc: „O parte dintre ele sunt reale, cele mai multe sunt înscenări“

Constantin Istrate, torţionarul acuzat de crime împotriva umanităţii FOTO DIGI24

Constantin Istrate este cel de-al cincilea nume din lista persoanelor suspectate de crime politice în perioada comunistă făcut public, astăzi, de către Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc.

UPDATE: Constantin Istrate a declarat pentru postul de televiziune DIGI24 despre acuzaţiile de crime împotriva umanităţii că „o parte din ele sunt reale, însă în cea mai mare parte ele sunt înscenări”.

Întrebat despre metoda de tortură, şi anume bătaia cu ciocanul în tălpi pe care o aplica foştilor deţinuţi politic, Constantin Istrate a spus că nu folosea un ciocan, ci un levier.

De asemenea, al a povestit cum a ajuns locţiitor al comandantului de la Penitenciarul Gherla.

„Eram foarte tânăr eu şi s-a comentat treaba asta. Comandantul de atunci era maiorul Petrache, el se pregătea să mă lase pe mine în loc. Eram singurul ofiţer cu şcoală militară, am făcut la Câmpina. Am primit de la Bucureşti o tematică, care se dădea la toţi ofiţerii din ţară pentru comandanţi. Maiorului de până atunci i s-a spus să o refacă... i-am făcut-o eu şi i-am zis să o copieze pe a mea”, a declarat Istrate.

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a anunţat, astăzi, într-o conferinţă de presă, cel de-al cincilea nume din lista celor 35 de persoane suspectate de comiterea unor crime şi abuzuri politice în timpul regimului comunist.

Este vorba de Constantin Istrate, în vârstă de 88 de ani, fost locţiitor al comandantului de la Colonia de Muncă Oneşti şi fost locţiitor al comandantului de la Penitenciarul Gherla. Este unul dintre cei mai cunoscuţi şi cruzi ofiţeri din sistemul penitenciar comunist. Acesta a recurs la torturi şi pedepse brutale, fiind responsabil şi de aplicarea unui regim de detenţie care a dus la decesul a peste 200 de deţinuţi politici, potrivit institutului.

Totodată, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a solicitat astăzi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie începerea urmăririi penale împotriva fostului locţiitor al comandantului pentru pază şi regim la colonia de muncă Oneşti, respectiv locţiitor al comandantului pentru pază şi regim / comandant la Penitenciarul Gherla, Locotenent-major (r) Constantin Istrate, pentru săvârşirea de infracţiuni contra umanităţii. Este al ste al patrulea torţionar pentru care instituţia cere urmărirea penală pentru crime împotriva umanităţii (Iuliu Sebeştin a murit în octombrie 2013).

Resposabil de decesul a peste 200 de deţinuţi politici

În urma investigaţiilor desfăşurate în ultimele luni, IICCMER a identificat o serie de probe care indică faptul că în perioada în care Locotenent-major (r) Constantin Istrate a îndeplinit funcţia de locţiitor al comandantului pentru pază şi regim la colonia de muncă Oneşti (dec. 1953 - mai 1954), respectiv la Penitenciarul Gherla (august 1957 - noiembrie 1958, martie 1959 - octombrie 1962) şi de comandant al Penitenciarului Gherla (decembrie 1958 - martie 1959) acesta a impus un regim de detenţie inuman faţă de foştii deţinuţi, care depăşea ca duritate limitele prevăzute de regulamentul de organizare şi funcţionare a Direcţiei Generale a Penitenciarelor.

Conform documentelor care atestă decesul deţinuţilor, identificate în arhiva Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, în intervalul decembrie 1953 - mai 1954, în care Sublocotenent Istrate Constantin a fost locţiitor al comandantului pentru pază şi regim de la Colonia de muncă Oneşti, a decedat 1 deţinut (imediat după transferul la Spitalul din Bacău), se arată într-un comunicat remis de IICCMER către „Adevărul“.

Totodată, tot din comunicat, se arată că în intervalul 1 august 1957 - 31 octombrie 1962 în care Locotenent/Locotenent-major Istrate Constantin a fost locţiitor al comandantului pentru pază şi regim, respectiv comandant (decembrie 1958 - 1 martie 1959), au decedat un număr de 216 deţinuţi (9 dintre aceştia în cele 3 luni în care Istrate a fost comandant).

Din mărturiile foştilor deţinuţi politici intervievaţi de experţii IICCMER reiese faptul că regimul de detenţie aplicat în perioada în care Istrate Constantin a deţinut funcţii de conducere în cadrul penitenciarului Gherla, a fost unul menit să ducă la lichidarea fizică a deţinuţilor politici prin metode directe şi indirecte precum condiţii de detenţie mizerabile şi inumane, rele tratamente, lipsa hranei adecvate, lipsa medicamentelor şi a asistenţei medicale sau refuzul de a acorda asistenţă medicală adecvat, condiţiile de muncă foarte grele la care erau supuşi deţinuţii, iar printre pedepsele aplicate se numără: izolarea (carcera), bătaia aplicată celor care săvârşeau abateri de la regulament.

Cine este Constantin Istrate

Descris de către foştii deţinuţi politici drept unul dintre cei mai cruzi torţionari din penitenciarele comuniste, Constantin Istrate se face responsabil, în virtutea funcţiilor îndeplinite şi prin duritatea regimului de detenţie aplicat, de decesul a 217 deţinuţi în Colonia de Muncă de la Oneşti (1 deces) şi Penitenciarul Gherla (216 decese), se arată într-un comunicat remis de IICCMER către „Adevărul“

S-a născut într-o familie de ţărani săraci şi a absolvit 7 clase la şcoala primară din comuna Mălini, judeţul Suceava. Până în 1949 a lucrat ca muncitor necalificat în localităţile Mălini, Cotnari, Cotârgaş şi Mărgineni.

În 1947 a devenit membru al organizaţiei locale a Tineretului Sătesc şi a intrat în armată, de unde a fost repartizat la Brigada de Securitate Comunicaţii, respectiv la Batalionul 5 Securitate Comunicaţii Timişoara (apr. - sept. 1949). La sfârşitul stagiului militar a rămas în Securitate ca subofiţer, urmând să fie trimis la specializare.

Între martie şi noiembrie 1950 a urmat Şcoala de subofiţeri MAI din cadrul Centrului de Instrucţie nr. 27 Securitate Comunicaţii Satu Mare. A fost avansat, la 7 noiembrie 1950, la gradul de sergent major, fiind repartizat la Batalionul 2 Securitate Comunicaţii Iaşi, în funcţia de comandant de pluton la Centrul de Instrucţie Gura Humorului.

În 1951 Batalionul 2 Securitate Comunicaţii Iaşi a fost reorganizat în Batalionul 4 Instrucţie Iaşi, iar Istrate a devenit şef al Biroului Registratură şi Documente Secrete.

Între 1 mai - 7 noiembrie 1953 a urmat Şcoala militară de ofiţeri pază MAI Câmpina, iar după finalizarea studiilor, sublt. Constantin Istrate a fost repartizat la Colonia de muncă Oneşti/ formaţiunea 0665 - în funcţia de şef al Biroului pază şi regim (dec. 1953 - mai 1954). 

În urma desfiinţării formaţiunii, în mai 1954, a fost transferat la Cernavodă/ formaţiunea 0767 Columbia Cernavodă, în poziţia de comandant pluton supraveghetori (iun. - oct. 1954). Prin Ordinul MAI nr. 257, la data de 25 octombrie 1954 şi această colonie a fost desfiinţată.

Istrate a ajuns în 1954 la Penitenciarul Gherla/ formaţiunea 0606, unde a ocupat funcţiile de comandant de pluton (oct. 1954 - 1956), ajutor de serviciu al comandantului şi locţiitor comandant pentru spate (1956 - iun. 1957) şi locţiitor comandant pentru pază şi regim (1957 - dec. 1958 şi 1 mart. 1959 - 1961) şi comandant (dec. 1958 - 1 mart. 1959). 

În 1962 a fost trecut în rezervă cu gradul militar de locotenent major. În acelaşi an, conform documentelor existente în dosarul său de reţea, a fost propulsat în funcţia de preşedinte al Comitetului executiv al Sfatului Popular al oraşului Gherla, iar doi ani mai târziu promovat vicepreşedinte al Comitetului executiv al Sfatului Popular Raional Gherla.

În 1967 a fost condamnat la 10 ani închisoare corecţională pentru delapidare, fiind eliberat 5 ani mai târziu.

Din 1972 până în 1974 a lucrat pe un şantier din Satu-Mare subordonat Trustului de Construcţii Industriale din Cluj, transferându-se ulterior la Zalău pe postul de şef al Staţiei de betoane „Elba 2”. În 1979 a ajuns la Şantierul nr. 3 din cadrul Grupului de şantiere pentru construcţii industriale din Zalău.

În primăvara anului 1982 s-a transferat în comuna Peciu Nou, jud. Timiş, (la Întreprinderea Agricolă de Stat) de unde s-a pensionat în 1987, păstrându-şi domiciliul până în prezent.

Paul Goma despre Constantin Istrate

Un portret al comandantului Cnstantin Istrate este surprins în cartea scriitorului Paul Goma, „Gherla”:

„…ştiam de la alţii că Istrate e în stare să-ţi dea cep burţii cu degetul mic, cu unghia să despice, în sus şi, fără să se grăbească, să vâre mâna în burtă, să-şi înfăşoare maţele pe degete şi să le tragă afară, centimetru cu centimetru – rămânând calm, politicos, bine crescut.“

„Au început amândoi un parter: Şomlea cu bâta şi cu picioarele, Istrate numai cu picioarele. De loviturile care veneau de sus, de la bâtă, nu mă puteam feri, pentru că nu le vedeam şi nu le vedeam pentru că trebuia să fiu atent la cele patru picioare, dinspre el venea pericolul cel mare. Şi totuşi …Cizmele bine umplute ale lui Şomlea, cizmele burduşite ale Şomlea mi-au devenit, cu timpul…ei, timpul, timpul se dilatase, se zbârcise, dracu să-l ia, nu mai era el, vreau să spun că învăţasem picioarele lui Şomlea, după primul şut. Pentru că plutonierul, butucănos, greoi, cu reflexe târzii, era previzibil (…) De Istrate, însă, nu mă puteam apăra. Istrate era un adevărat „om de gol”, cu reflexe proaspete şi rapide, inteligent, derutant. Degeaba vedeam pantofii negri, lustruiţi, pornind, pornind spre mine: mă feream prea devreme sau prea târziu sau îmi feream un loc, dar lovitura se ducea în altă parte, fulgerător. Nu mă puteam apăra de el. Şi lovea numai la articulaţii: coate, umeri, noadă, genunchi, glezne. Nici o lovitură ratată. De asta ziceam că, cu timpul, ajunsesem să îndrăgesc cizmele dolofane ale lui Şomlea, cizme cinstite, cu inima-n palmă, fără ascunzişuri…Pe când pantofii domnului Istrate…“

Investigaţiile IICCMER

Până în prezent au fost demascaţi patru şefi de penitenciare al căror regim a dus la moartea a sute de deţinuţi. Primul a fost Alexandru Vişinescu, trimis deja în judecată. Vişinescu a condus penitenciarul de la Râmnicu Sărat şi este acuzat de moartea a cel puţin 12 deţinuţi politici. A urmat apoi Ioan Ficior, comandant al lagărului de la Periprava, acuzat că ordinele sale au dus la decesul a peste o sută de persoane. Iuliu Sebeştin a fost cel de-al treilea torţionar demascat, acesta decedând anul trecut. Ultimul nume pe care IICCMER l-a făcut public a fost cel al lui Florin Cormoş, cel care a condus lagărul de muncă de la Cernavodă şi care s-ar face vinovat de moartea a 115 deţinuţi.

Alexandru Vişinescu (stânga) şi Ioan Fecior (dreapta), doi dintre torţionariidin perioada comunistă