Hibele sistemului de care au profitat „savanţii închisorilor“

Deţinuţii îşi pot documenta lucrările ştiinţifice la biblioteca penitenciarului FOTO Adevărul

Performanţele uluitoare ale „savanţilor” din puşcării de a scrie zeci de cărţi în timp-record nu ar fi fost posibile dacă penitenciarele ar fi interpretat legea cum trebuie. Eliminarea dispoziţiei care permite reducerea pedepsei pentru „scriitori“, propusă de ministrul Justiţiei, ar putea să prindă în offside deţinuţi celebri, precum Dan Voiculescu şi Dinel Staicu.

Performanţele „savanţilor” închisorilor stârnesc în continuare controverse. Deţinuţii deveniţi scriitori peste noapte nu au făcut decât să profite de lacunele legii care prevede posibilitatea reducerii duratei pedepsei ca urmare a elaborării unei lucrări ştiinţifice publicate, susţin specialiştii. În categoria lucrărilor ştiinţifice intră lucrările publicate în reviste ştiinţifice şi edituri recunoscute, dar şi „comunicările ştiinţifice susţinute la o conferinţă naţională sau intrenaţională şi publicată în analele manifestării ştiinţifice“. Pe hârtie, totul sună frumos, însă în lipsa unor norme de aplicare a legii, textul normativ a fost interpretat după ureche, adică în baza unui ordin intern emis de directorul general al Autorităţii Naţionale a Penitenciarelor (ANP). Asta a permis ca maculatura să fie ridicată la rang de operă ştinţifică, doar prin simpla recomandare a unui cadru universitar, care nu vedea niciodată respectiva lucrare în forma finală.

Nicio normă nu prevede condiţiile în care poate fi elaborată o lucrare ştiinţifică în regim de penitenciar şi nici numărul maxim de cărţi pe care un deţinut le poate elabora, judecând în cadrele prezumţiei de inteligenţă şi de nevinovăţie.
Aşa s-a ajuns ca puşcăriaşi celebri precum Cătălin Voicu, George Becali, George Copos sau Ioan Niculae, oameni recomandaţi de cu totul alte calităţi, să aibă aspiraţii academice, iar puşcăriile să fie transformate în focare de cultură.

SOV: Poţi să scrii o carte în închisoare

Fost deţinut la Penitenciarul Jilava Sorin Ovidiu Vîntu susţine că nu este imposibil să elaborezi o lucrare ştiinţifică în spatele gratiilor. Acesta însă se îndoieşte de performanţele celor care au reuşit să scrie în timp-record zeci de cărţi.
„Poţi să scrii în cameră, poţi să scrii în club, la bibliotecă sau în altă încăpere desemnată de conducerea penitenciarului. Există în fiecare secţie a puşcăriei educatori, iar aceşti educatori pot trece o dată, de două ori, de trei ori, prin cameră sau prin încăperea care ţi s-a acordat pentru scris. Ei verifică dacă scrii sau faci altceva“, a explicat, pentru „Adevărul“, Sorin Ovidiu Vîntu.
În ceea ce priveşte intenţia Ministerului Justiţiei de a modifica legislaţie, SOV crede că îi nedreptăţeşte pe unii deţinuţi care chiar au capacitatea de a scrie o carte.
„Modificarea legii mi se pare nedreaptă. Din 40.000 de deţinuţi o fi unul care chiar elaborează o lucrare ştiinţifică. De ce să i se ia acest drept?“, a mai spus Sorin Ovidiu Vîntu

Hibele şi nepăsarea din sistem

De la momentul conceperii textului şi până când judecătorul reduce pedeapsa deţinutului cu 30 de zile pentru o lucrare ştiinţifică, nimeni nu se pronunţă în privinţa conţinutului.

Paşii sunt următorii: deţinutul vrea să scrie o lucrare. Cere o recomandare de la un profesor universitar care să îi confirme, atenţie, dacă tema aleasă poate fi una ştiinţifică. Apoi, o comisie de muncă din penitenciar spune dacă deţinutul are unde să studieze şi să se documenteze pentru lucrare. După această aprobare, i se întocmeste un program de studiu cu ore de acces la bibliotecă. Ultima etapă, lucrarea trebuie publicată fie în paginile unei reviste ştiinţifice, fie la o editură acreditată.

Aşadar, nicăieri pe acest traseu urmat de un deţinut nu există o persoană autorizată care să verifice şi să certifice că lucrarea scrisă are un caracter ştiinţific. Şi paradoxal, legea spune că nu este nevoie de aşa ceva.

Profesorul universitar - este cel care face o recomandare, înainte de a fi scrisă cartea de către deţinut, privind relevanţa tematicii în domeniul ales. Recomandarea acestuia este adresată de deţinut directorului închisorii în solicitarea de a redacta lucrarea ştiinţifică.

Timpul de studiu – directorul puşcăriei este cel care stabileşte programul de  lucru şi modul în care se ţine evidenţa timpului. Important este că deţinutul nu are voie în timp ce, teoretic, documentează cercetarea sau scrie la lucrare, să facă şi alte activităţi. Nimeni nu verifică ce face deţinutul în spaţiul de studiu, de regulă biblioteca închisorii.

Redactarea - textul este scris de mână, deţinuţii nu-şi redactează cartea direct pe calculator, deoarece nu au acces la unul. Ei ar trebui să scrie olograf întreaga lucrare, pe care o transmit familiei la vizită sau prin corespondenţă. Nimeni nu verifică însă ce este scris în manuscrisul care iese pe poarta penitenciarului.

Bibliografia – în foarte multe cazuri, lucrările finale citează opere la care autorul nu a avut acces nici la bibliotecă, nici online, susţin procurorii DNA. Deţinuţii au acces la biblioteca penitenciarului - redusă ca număr de volume şi titluri academic şi la cărţile pe care le aduc membrii familiei.

Manuscrisul - de publicarea acestuia se ocupă exclusiv familia deţinutului. Este principala hibă a sistemului, niciun oficial din cadrul penitenciarului nu verifică fizic lucrarea ştiinţifică atunci când iese din penitenciar pâna la editură, la tipărire, astfel că familia poate înlocui oricând ceea ce a primit de la deţinut cu o altă lucrare scrisă în afara închisorii. Cristian Delcea

Cine pierde, cine câştigă

A scris şapte cărţi simultan din totalul de 10, dovedind că este un adevărat geniu. Este vorba de Dan Voiculescu, care se arată hotărât să mai scrie şi alte cărţi. Doar să vină liberarea mai repede. Planurile sale ar putea fi date însă peste cap dacă iniţiativa ministrului Justiţiei privind modificarea legii care permite scurtarea pedepselor prin scris se va materializa.

Alţi posibili perdanţi ai iniţiativei Ministerului Justiţiei sunt Dinel Staicu, autor a 10 cărţi, Dan Diaconescu - 5 cărţi sau Cristian Borcea - 2 cărţi. La polul opus, deţinuţii celebri care ar putea să prindă ultimul tren sunt Cătălin Voicu, a cărui cerere de liberare condiţionată a fost deja aprobată de Judecătoria Găeşti, Ioan Niculae şi Mihai Stoica, pentru care comisiile penitenciare au recomandat eliberarea înainte de termen.

Semnal de alarmă al mediului academic

Comisia de Etică de la Universitatea Bucureşti a solicitat eliminarea din lege a prevederii privind reducerea detenţiei pentru o lucrare ştiinţifică cu mult înainte de izbucnirea scandalului cărţilor din puşcărie. În iulie 2015, preşedintele Comieiei de Etică, Marian Popescu, trăgea un semnal de alarmă în privinţa recordurilor absolute ale unor deţinuţi.

„Am observat că este imperfect cadrul legal existent. Imperfecţiunea majoră se referă la modul în care este stabilit caracterul ştiinţific al unei lucrări. Elementele de legislaţie privind executarea pedepsei prevăd două condiţii: deţinutul îşi găseşte un profesor universitar care îi dă o recomandare sau îi scrie directorului penitenciarului că un anumit deţinut face o lucrare ştiinţifică şi al doilea element este că lucrarea trebuie publicată la o editură recunoscută de Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice. Ar trebui să existe filtre mult mai precise prin care se stabileşte că o lucrare are un caracter ştiinţific“, arăta Popescu.

Preşedintele Comisiei de Etică a explicat că în universităţile româneşti, ca în toată lumea, se ştie ce înseamnă un parcurs ştiinţific şi este de domeniul improbabilului ca un deţinut să poată face o lucrare ştiinţifică în detenţie.