Frica de puşcărie l-a făcut pe un fost deputat să plătească prejudiciul de 1,68 milioane de lei. Dumitru îşi donase averea pentru a nu plăti paguba către stat

Frica de puşcărie l-a făcut pe un fost deputat să plătească prejudiciul de 1,68 milioane de lei. Dumitru îşi donase averea pentru a nu plăti paguba către stat

Ion Dumitru

Fostul deputat PSD  Ion Dumitru a depus, luni, în faţa completului de 5 judecători de la Curtea Supremă, o dovadă potrivit căreia a achitat prejudiciul de 1,68 milioane de lei. Este vorba de dosarul în care a fost acuzat că, în calitate de director la Romsilva, ar fi cumpărat ilegal, din banii societăţii, un tanc rusesc vechi, vopsit în roz, la un preţ de 1.744 de ori mai mare.

Ion Dumitru a depus, luni, o dovadă că a achitat integral prejudiciul în dosar, plus cheltuielile de judecată. În această situaţie, Completul de 5 judecători a decis să nu-i mai revoce condamnarea la 3 ani cu suspendare. La sfârşitul anului trecut, în luna noiembrie, Curtea Supremă a decis să revoce condamnare la 3 ani cu suspendare primită de fostul parlamentar, dar Dumitru a contestat sentinţa la Completul de 5 judecători.

Şi-a dat averea ca să scape de confiscare

Pe 22 iunie 2013, Ion Dumitru i-a donat surorii sale întreaga sa avere, adică nu mai puţin de 80 de proprietăţi imobiliare. Asta se întâmpla la două săptămâni după ce completul de cinci judecători al instanţei supreme l-a condamnat definitiv, la 3 ani de închisoare cu suspendare în dosarul Romsilva II. Judecătorii l-au găsit vinovat de abuz în serviciu în legătură cu achiziţionarea tancului rusesc vechi, vopsit în roz, care urma să fie tranformat în buldozer, dar care nu a fost folosit niciodată de Romsilva. Donaţia a ieşit la iveală în momentul în care Romsilva a încercat să-şi recupereze prejudiciul.

În ultima declaraţie de avere, fostul parlamentar a notat că ar deţine aproximativ 50 de hectare de teren arabil, 20 de hectare de pădure, şi mai multe terenuri intravilane, care însumate dau circa 6 hectare. În plus, a mai trecut trei case de locuit sau de vacanţă (Târgovişte, Cândeşti, Tătărani), apartament şi garsonieră (Târgovişte), hale de 8.450 de metri pătraţi (Nucet) şi magazie (Cândeşti).

În aceste condiţii, Romsilva a depus, în martie 2015, o sesizare în instanţă, cerând magistraţilor să revoce actul de donaţie dintre Ion Dumitru şi sora sa, Veronica Cârneci. În noiembrie 2015, Romsilva a solicitat şi revocarea suspendării executării pedepsei.

Cum se plângea în faţa judecătorilor

De-a lungul timpului, Ion Dumitru a avut mai multe apărări. În noiembrie anul trecut, când instanţa a decis că acesta este de rea credinţă şi trebuie să meargă după gratii, a susţinut că dacă va fi iertat că şi-a înstrăinat averea va plăti din salariu prejudiciul de 1,68 milioane de lei creat Romsilva. El a explicat că acum este cadru universitar la Universitatea Valahia, din Târgovişte, unde câştigă aproximativ 7.000 de lei pe lună. Pentru recuperarea prejudiciului, executorul judecătoresc ar trebui să-I oprească 40% din salariu, adică 2.800 de lei, maximum cât permite legea. Un calcul simplu arată că fostul şef al Romsilva ar achita prejudiciul de 1,68 milioane de lei în 50 de ani.

Dumitru a încercat apoi o altă apărare. El a vrut să-i facă pe judecători să creadă că donarea întregii averi nu s-a făcut pentru a se sustrage de la plata prejudiciului din dosarul de corupţie, ci din cauza problemelor pe care le are fiul său, Dragoş Dumitru. Mai exact, fostul parlamentar a explicat în faţa instanţei că în 2010, Dragoş a împrumutat 40.000 de euro, cu o dobândă lunară de 30%, de la cămătari din clanul interlop Generalu'. Cum nu a putut plăti datoria la timp, s-au adunat dobânzi de aproape patru milioane de lei. Şantajat şi ameninţat cu moartea, Dragoş Dumitru ar fi achitat doar două milioane de lei iar aceşti bani i-ar fi avut de la sora tatălui său. Aşadar, faptul că şi-a înstrăinat averea toată la doar câteva zile după ce a fost condamnat definitiv şi obligat să achite prejudiciul de la Romsilva, este doar o pură coincidenţă, a susţinut Dumitru în instanţă. „Practic am returnat împrumutul primit de la sora mea pentru fiul meu”, a arătat fostul parlamentar în faţa judecătorilor.

Argumentele procurorilor

În noiembrie, procurorul de caz nu s-a lăsat însă impresionat şi le-a cerut judecătorilor să-l trimită pe Ion Dumitru în spatele gratiilor, arătând că dispoziţiile legii sunt foarte clare, „fiind nevoie de coerciţia statului ca inculpatul să-şi execute obligaţiile pe care trebuia să le facă în mod voluntar“.
Acesta a arătat că reaua credinţă este dovedită de faptul că Ion Dumitru doar condiţionat înţelege să-şi execute obligaţiile. Concret, acuzarea a mărturisit că fostul deputat ar fi afirmat că îşi va plăti datoriile către Romsilva după ce societatea îşi va achita datoriile faţă de el (printr-o decizie judecătorească dubioasă, Romsilva a fost obligată să-l reangajeze pe fostul director şi să-i plătească salariile din urmă – n.r.). „Or, condamnatul are de îndeplinit anumite obligaţii stabilite printr-o decizie definitivă şi nu este în măsură să condiţioneze îndeplinirea acestora“, a arătat procurorul.

Judecătorii nu l-au crezut

După ce au ascultat toate părţile magistraţii din Completul de 3 judecători de la Curtea Supremă a stabilit, în noimebrie 2015,  că e timpul ca fostul deputat PSD Ion Dumitru să ajungă la închisoare. Judecătorii au demontat toate argumentele aduse de Dumitru pentru a fi iertat de executarea pedepsei. „Se constată disponibilitatea pentru viitor în a achita prejudiciul condiţionat însă de îndeplinirea obligaţiilor părţii civile de a-l reintegra şi a-i plăti drepturile salariale restante, însă acest aspect este nerelevant atât timp cât condamnatul are de îndeplinit anumite obligaţii stabilite printr-o decizie definitivă, nefiind în măsură să condiţioneze îndeplinirea acestora“, au arătat judecătorii în motivarea deciziei prin care l-au trimis după gratii pe Ion Dumitru.

Judecătorii n-au crezut nici în coincidenţa cusută cu aţă albă a returnării presupusului împrumut de către sora lui Dumitru imediat după ce a fost condamnat. „Faptul că imediat după condamnare Ion Dumitru a înstrăinat o mare parte a proprietăţilor sale denotă că intenţia sa a fost, de la început, să nu plătească despăgubirile sau să le plătească într-un cuantum cât mai mic. (...) Contractul de donaţie este un alt element care conturează reaua credinţă, dar şi faptul că inculpatul a avut în concret posibilitatea să îşi execute obligaţiile, însă acesta nu şi le-a executat“, au notat magistraţii în motivarea sentinţei.



 

citeste totul despre: