EXCLUSIV Institutul Cantacuzino nu va fi preluat de Universitatea „Carol Davila”. Sinescu: „UMF nu are forţa financiară pentru a prelua Institutul”

Academicianul Ioanel Sinescu, rectorul UMF Bucureşti FOTO Adevărul

Institutul Cantacuzino nu va fi preluat de Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Capitală. Aşa a decis Senatul celei mai mari instituţii cu profil medical din ţară. Mai exact, UMF nu are competenţele şi forţa financiară necesare pentru a prelua un institut naţional de importanţă strategică, a declarat pentru „Adevărul” academicianul Ioanel Sinescu, rectorul UMF Bucureşti.

„Am transmis Ministerului Educaţiei că noi nu putem să-l preluăm pentru că suntem o instituţie prea mică iar Institutul Cantacuzino este o unitate strategică de importanţă naţională. Deşi am analizat în profunzime această posibilitate, nu avem forta financiară şi nici managerială pentru a-l prelua, asta pentru că există şi acea parte de producţie de vaccinuri, care ne depăşeşte ca şi competenţe. Această parte ţine de Ministerul Sănătăţii şi de tot ceea ce înseamnă strategia naţională de vaccinare, ceea ce iese cu mult din sfera universitară”, a declarat, pentru „Adevărul”, academicianul Ioanel Sinescu, şeful celei mai mari universităţi de medicină din ţară.

Chirurgul a explicat însă că va ajuta institutul din punct de vedere ştiinţific, prin formarea de specialişti în epidemiologie şi prin activitatea universitară desfăşurată acolo. „Ne-am angajat că vom face tot ce ne stă în putinţă pentru a recâştiga prestigiul acestui institut, dar strict pe parte academică şi de formare. Dacă viitorul manager va fi, prin concurs, de la noi din universitate, este tot un câştig”, a completat Sinescu.

Plan de salvare pentru Institutul Cantacuzino

Ministrul Educaţiei, Sorin Cîmpeanu, cel care i-a propus academicianului Ioanel Sinescu preluarea Institutului Cantacuzino, a confirmat, pentru „Adevărul”, că răspunsul la solicitare a fost unul negativ.

„Am primit răspunsul, UMF „Carol Davila” nu poate prelua Institutul Cantacuzino. În condiţiile acestea, avem azi o întâlnire cu reprezentanţii Institutului şi cu cei de la Finanţe pentru a stabili ce facem mai departe. Este esenţială acordarea sprijinului financiar şi identificarea celui mai bun management pentru ca Institutul să nu mai aibă astfel de probleme în viitor”, a declarat Cîmpeanu, adăugând că întâlnirea cu reprezentanţii Institutului Cantacuzino şi cu cu cei de la Ministerul Finanţelor are loc joi, la ora 14.00.

Propunerea Ministerului Educaţiei ţinea cont de faptul că la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” se află „cei mai buni specialişti în domeniul de activitate al institutului”, se arată în scrisoare, conform căreia UMF Bucureşti „este cea mai potrivită instituţie pentru a prelua şi eficientiza activitatea Institutului Cantacuzino”.

„Vă rugăm să aveţi amabilitatea de a analiza posibilitatea ca universitatea pe care o conduceţi să preia coordonarea acestui institut”, se arată în scrisoarea înaintată academicianului Ioanel Sinescu, rectorul celei mai mari universităţi cu profil medical de la noi din ţară. La scurt timp de la primirea scrisorii, Sinescu a precizat că preluarea unui asemenea Institut presupune automat şi închegarea unor relaţii cu Guvernul, respectiv cu Ministerul Sănătăţii.

Şef sindicat Institutul Cantacuzino: „UMF n-are bani să susţină institutul”

Şi doctorul Marian Toader, şeful sindicatului TESA din Institutul Cantacuzino, era sceptic că UMF Bucureşti va prelua unitatea de cercetare, din considerente financiare. „Universitatea are nişte bani de la studenţii care plătesc taxă de şcolarizare. Practic, de aici sunt veniturile extrabugetare, din ele reuşesc să se gospodărească. Nu ştiu dacă Institutul Cantacuzino ar putea fi alipit la UMF. Iar ei, fiind pe educaţie, nu văd cum s-ar putea ocupa şi de partea de producţie. Este o prostie să crezi că un astfel de institut poate face profit, nu există această posibilitate. În prezent, noi suntem în faliment, nu avem rulaj, toţi banii pe care îi primim se duc către Avicola şi ANAF”, a completat Toader.

Datorii de milioane de euro, producţie de vaccinuri compromisă, incertitudine şi angajaţi care îşi cer drepturile în stradă. Aşa poate fi descrisă situaţia actuală de la Institutul Cantacuzino, cel mai mare institut de microbiologie şi imunologie din ţară.

Salariile angajaţilor nu au mai fost plătite integral din decembrie, din cei 510 oameni, câţi lucrau anul trecut, mai bine de 30 şi-au dat demisia, iar laboratoarele nu au suficientă materie primă pentru a putea face teste de laborator. În consecinţă, institutul nu se poate autofinanţa în contextul în care datoriile sale nu au fost şterse, aşa cum s-a întâmplat anul trecut cu Spitalul de Urgenţă Floreasca din Capitală. În plus, Institutul Cantacuzino nu a fost decretat institut strategic, subliniază Toader, potrivit căruia o astfel de măsură necesită dezbateri în cadrul CSAT.

„Disperarea noastră a ajuns la cote maxime. Din câte văd, guvernanţii nu vor să facă nimic. Au desemnat o nouă comisie interministerială care să vină cu soluţii. Am ajuns să ne învârtim într-un cerc vicios, nu s-a discutat de salarii, nu există un scop al instututului, nu s-a stabilit niciun termen pentru a elabora o strategie de reluare a activităţii. Problema noastră este una urgentă. Asta este răsplata unui institut care a avut grijă de sănătatea noastră timp de 94 de ani”, a explicat Toader.

Au bani în conturi, dar nu îi pot folosi

Medicul susţine că incertitudinea este cuvântul de ordine în momentul de faţă. Angajaţii nu ştiu cui să se adreseze, nu înţeleg ce minister ar trebui să furnizeze leafa lunară care, în cazul multora, nu depăşeşte salariul minim pe economie. Cei care au venit în continuare la serviciu, în ciuda faptului că nu au fost plătiţi şi abia reuşesc să îşi achite transportul lunar, nu au cu ce să muncească. Spre exemplu, laboratorul pentru detectarea tuberculozei întâmpină blocaje în aprovizionare.

„Din lipsa materiei prime nu putem lucra la capacitate maximă. Asta în condiţiile în care România ocupă locul I la nivel european din punct de vedere al infecţiilor cu tuberculoză”, a precizat doctorul Toader, şeful laboratorului.

Pe lângă datoriile de cinci milioane de euro pe care le are în prezent, Institutul Cantacuzino riscă să fie penalizat de Banca Mondială care a investit 10 milion de euro, bani prin care institutul a fost dotat cu echipamente de ultimă generaţie. Şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii  (OMS) a virat jumătate de milion de dolari în conturile institutului, dar nimeni nu se poate atinge de ei, banii fiind alocaţi pentru producţia de vaccinuri BCG, pentru care unitatea nu are autorizaţie la ora actuală, ea fiind ridicată de autorităţile române.

Producţia de vaccin din 2015, compromisă

În lipsa interesului decidenţilor, producţia de vaccin antigripal pentru sezonul gripal 2015/2016 este deja compromisă, continuă Marian Toader. Pentru ca România să fie unul dintre furnizorii de ser antigripal la nivel european, primele teste ar fi trebuit deja făcute. Prin urmare, Institutul a pierdut, din nou, startul. Şefii de la Sănătate s-au acoperit, însă, anul trecut, când au semnat un contract valabil pe o perioadă de trei ani cu un mare producător internaţional de vaccin antigripal.

Unul dintre motivele pentru care Institutul Cantacuzino a ajuns pe butuci a fost managementul prost. Schimbările dese ale conducerii au pus cruce unităţii care a fost în 2010, în plină pandemie de gripă aviară, unul din cei 12 furnizori de vaccin din lume.

„În caz de pandemie încă există specialişti. În 2013, când a trebuit să facem vaccinul antigripal am stat cu arma la picior, una din centrifugi s-a stricat. Ideea este că noi nu ne putem autofinanţa. Se punea problema ca producţia să treacă pe SRL, ceea ce este de neacceptat. Institutul a fost văzut ca un întreg”, a conchis Toader.

Scurt istoric al Institutului Cantacuzino

Institutul a apărut prima dată în 1921, în timpul domniei regelui Ferdinand de Hohenzollern-Sigmaringen, sub denumirea Institutul de Seruri şi Vaccinuri „Dr. Ion Cantacuzino”. În 1990, apare sub denumirea de Regia autonomă „Institutul Cantacuzino”, iar în 1994, Institutul Cantacuzino este reorganizat în institut public în regim extrabugetar. În 2008, Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie şi Imunologie „Cantacuzino” trece de sub coordonarea Ministerului Sănătăţii şi Familiei, în coordonarea Ministerului Educaţiei Naţionale.

Obiectul de activitate al Institutului „Cantacuzino” cuprinde activităţi de cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică în materie de infecţii bacteriene, virale şi parazitare şi în domeniile biologiei celulare şi moleculare, imunologiei, biotehnologiei şi geneticii microbiene.

De asemenea, Institutul mai face activităţi de asistenţă tehnico-metodologică, activităţi de sănătate publică, precum şi acordarea de servicii specializate, activităţi de formare, specializare, perfecţionare profesională şi pregătire postuniversitară de specialitate.

Institutul mai este responsabil de producţie de preparate biologice profilactice şi terapeutice, reactivi biologici de diagnostic, reactivi imunochimici, medii bacteriologice şi pentru culturi celulare, dispozitive medicale, hrană granulată standardizată pentru animale de laborator etc. şi comercializarea acestora în ţară şi străinătate.