Doctoratul lui Kövesi. Pe cine îngroapă autodenunţul lui Ghiţă

Traian Băsescu şi Sebastian Ghiţă au acuzat-o de plagiat pe Laura Codruţa Kovesi

Autodenunţul lui Sebastian Ghiţă în cazul muşamalizării presupusului plagiat al Laurei Codruţa Kövesi este mai mult o lovitură de imagine pregătită în detaliu, afirmă analiştii. Cert este că deputatul nu riscă nicio sancţiune penală în cazul în care se va adeveri ce a scris în autodenunţ. Toţi ceilalţi însă, da.

Scandalul acuzelor de plagiat la adresa şefei DNA, Laura Codruţa Kövesi, ia amploare. Sebastian Ghiţă, chiar dacă s-a autodenunţat, nu riscă nimic în cazul în care se dovedeşte că ar fi participat la muşamalizarea presupusului plagiat al şefei DNA.
Asta pentru că legea îl exonerează de orice culpă pe denunţător dacă a sesizat faptele înainte de începerea urmăririi penale. Mai mult, Sebastian Ghiţă şi-a atins un prim obiectiv: cel de imagine, susţin analiştii.

În autodenunţul său, adresat procurorului general, Sebastian Ghiţă susţine că are dovezi că experţii din Comisia Tehnică a Consiliului Naţional de Etică (CNE) nu s-au întrunit niciodată în cazul tezei de doctorat a Laurei Codruţa Kövesi.

„În anul 2012 am ajutat la elaborarea acelui document al Comisiei tehnice de expertiză a lucrării doamnei Kövesi. Documentul este măsluit, elaborat de alţii, nu de către cine trebuie, elaborat de unii şi semnat de alţii“, a declarat Sebastian Ghiţă.

El a precizat că persoanele alături de care a contribuit la falsificarea raportului au avut legătură cu Ministerul Educaţiei, iar documentul a fost „scris în Guvernul României”.
În plus, întrebat în ce calitate a ajutat, în 2012, la presupusa falsificare a raportului privind teza de doctorat a Laurei Kövesi, Ghiţă a răspuns că în calitate de cetăţean. La vremea respectivă, afaceristul nu era nici deputat şi nici nu avea vreo funcţie în stat.

Care sunt posibilele infracţiuni din acest caz

„Denunţând nişte infracţiuni la care ar fi participat înainte de începerea urmăririi penale, cel care se autodenunţă beneficiază de nerăspundere pentru faptele săvârşite“, a explicat, pentru „Adevărul“, avocatul Daniel Fenechiu.

În schimb, dacă se dovedeşte că raportul a fost falsificat pentru a ascunde presupusul plagiat, aşa cum a acuzat deputatul, cei care au făcut asta riscă puşcăria. Potrivit lui Daniel Fenechiu, este vorba o paletă întreagă de infracţiuni.

„În primul rând, este vorba de asociere în vederea comiterii de infracţiuni, pe legea veche, pentru a comite fals material în înscrisuri oficiale. Mai putem vorbi de infracţiuni conexe din Legea 78/2000 pentru prevenirea şi sancţionarea faptelor de corupţie. Sunt posibile infracţiunile de cumpărare de influenţă şi trafic de influenţă. Dacă s-au dat nişte bani sau altceva, există infracţiunile de dare şi luare de mită. Toată treaba asta a fost iniţiată de cineva. Acesta este iniţiatorul grupului şi este şi instigator al infracţiunilor care au urmat: instigare la dare de mită, instigare la trafic de influenţă şi la cumpărare de influenţă“, a spus avocatul.

Lovitură de imagine

Dincolo de interesele lui Sebastian Ghiţă, analiştii susţin că acţiunea acestuia a fost una foarte bine pusă la punct, la care ar fi luat parte şi alte personaje.

„Mi-e greu să cred că întâmplător Sebastian Ghiţă i-a avut ca purtători de mesaj pe Elena Udrea, Traian Băsescu şi Victor Ponta. Din punct de vedere comunicaţional a fost o acţiune coordonată. A fost un întreg mecanism de diseminare a mesajului, s-a ales inclusiv cea mai bună oră pentru asta, înainte de prime-time la televiziuni. A fost o chestie lucrată“, a spus analistul Adrian Zăbavă. „Cert este că Sebastian Ghiţă este personajul principal, chiar dacă acuzele o vizează pe Laura Codruţa Kövesi. Sigur, dacă se va dovedi că a plagiat, Laura Codruţa Kövesi va avea o problemă serioasă de imagine, dar nu şi de altă natură. Nu e deloc clar cum anume s-a întâmplat, cine sunt personajele invocate de Sebastian Ghiţă. Domnul Ghiţă vine din zona Media, aşa că nu mă miră cum pune problema. Nici nu mă aşteptam să nu ştie să managerieze un asemenea eveniment pe care chiar el l-a creat. Deocamdată, obiectivul atins de Sebastian Ghiţă este cel de imagine. E în agendă, s-a creat un subiect. Intuiţia îmi spune că situaţia va evolua foarte puţin juridic şi foarte mult în termeni de imagine“, afirmă sociologul Alfred Bulai. 
Despre substratul autodenunţuluii făcut de Sebastian Ghiţă, analiştii au mai multe scenarii, cu implicaţii politice.

„O pistă ar fi o ultimă sforţare a unui grup de interese împotriva justiţiei. Acţiunea este însă necredibilă. Dacă ar fi venit din partea altcuiva ar fi fost un subiect de dezbatere. Când Ghiţă, Ponta, Udrea şi Băsescu o atacă pe Kövesi, acţiunea nu-şi poate atinge ţinta. Dacă ţinta ar fi fost şi PSD, rămâne de văzut. Există posibilitatea să fie şi un joc al puterii în PSD. Să nu uităm că cei care au analizat lucrarea lui Kövesi sunt membrii celebrei comisii puse în funcţie de Liviu Pop, cu dedicaţie pentru cazul de plagiat al lui Victor Ponta. Poate fi şi o continuare cu ceea ce s-a întâmplat cu PRU în ultimul timp“, afirmă Adrian Zăbavă.

„Cred că Sebastian Ghiţă încearcă să facă un dublu demers: pe de o parte, să lovească în şefa DNA, iar pe de altă parte, să lovească şi în interese PSD. În perioada aia a fost ministru al Educaţiei Liviu Pop, care a fost succedat în funcţie de Ecaterina Andronescu. Aceasta din urmă a ieşit şi a spus că Ponta a făcut nişte greşeli la lucrarea de doctorat. Ştim, de asemenea, că Liviu Pop a trecut din tabăra lui Ponta în cea alui Dragnea“, a spus Daniel Fenechiu.

Ghiţă nu e convins că teza este plagiată

Într-un interviu acordat ziare.com, Sebastian Ghiţă a declarat că nu este convins că Laura Codruţa Kövesi a plagiat în teza de doctorat. Însă, din prietenie pentru cea care în 2012, atunci când au apărut suspiciunile de plagiat, era procurorul general al României, a făcut demersuri pe lângă experţii din comisia tehnică însărcinată cu teza lui Kövesi, ca să-şi însuşească raportul de expertiză. „Semnăturile pe documentul elaborat de noi le-am luat alergând după fiecare membru al comisiei prin ţară”, spune parlamentarul. Întrebat de ce a considerat necesară falsificarea raportului, Ghiţă a explicat că actual şefă DNA „o ţinea sus şi tare că nu e plagiat, dar nici nu era sigură cum va ieşi raportul tehnic”. Cât îi priveşte pe experţii care au fost de acord să-şi pună semnăturile pe un fals, deputatul a spus că „am făcut-o pentru că eram prieten cu dna Kövesi şi se plângea că e un risc. N-a fost nevoie de presiuni sau alte forme de motivare, pentru că era vorba de dna Kövesi şi înţelegeau că, dacă după discuţia cu plagiatul lui Ponta apare şi discuţia cu plagiatul procurorului general, avem o problemă, România are. Oricum o avem”.

Totodată, Sebastian Ghiţă a declarat că nu intenţionează să sesizeze Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare cu privire la teza şefei DNA. „Eu nu am treabă cu CNATCDU şi nici cu plagiatul dnei Kövesi, eu am cu mine. Mi-am făcut autodenunţ. Nu am zis nimic de Kövesi că a plagiat. Am zis „dragi procurori, vreţi să aflaţi adevărul? Uite ce mi s-a întâmplat în aceşti 10 ani”, a fost un exerciţiu prin care să arăt ca şi noi, cetăţenii cei mulţi şi huliţi, putem spune adevărul în faţa cetăţenilor”, susţine Ghiţă.

Acuzaţiile lui Băsescu

Autodenunţul lui Sebastian Ghiţă a avut o serie de reacţii virulente la adresa şefei DNA. Fostul preşedinte Traian Băsescu a declarat că avea informaţii încă din 2014 despre un posibil plagiat în cazul tezei de doctorat al Laurei Codruţa Kövesi, plagiat care ar fi fost muşamalizat de Sebastian Ghiţă şi Mihnea Costoiu. Mai mult, fostul şef al statului susţine că, în 2016, actualul procuror-şef al DNA a ameninţat un demnitar că va fi arestat dacă se redeschide dosarul de plagiat.

„Recunosc, am aflat în 2014. Printre cei implicaţi sunt domnul Ghiţă, domnul Mihnea Costoiu, cu ştiinţa primului-ministru de la acea vreme, Victor Ponta. Eu eram singur şi ei toţi, nu m-ar fi crezut nimeni. Eu am aflat atunci că raportul cu privire la neplagiatul doamnei Kövesi a fost falsificat. Presiuni pentru falsificarea acelui raport a făcut generalul Coldea. Mihnea Costoiu e un om din celebra Academie a Ştiinţelor Securităţii Naţionale, dl. Ponta era într-un fel sau altul - pentru că şi dânsul avea un plagiat şi raportul favorabil pentru domnia să a fost realizat cam în aceeaşi manieră“, a declarat Traian Băsescu.

Cine făcea parte din Consiliul Naţional de Etică

Potrivit cercetătorului Marius Echim, Consiliul Naţional de Etică care ar fi numit comisia de lucru pentru analiza tezei de doctorat a Laurei Codruţa Kövesi este cel numit de Liviu Pop, pe 8 iunie. Din componenţa CNE de atunci, aşa cum i-a numit fostul ministru Liviu Pop, făceau parte Romiţă Iucu, de la Universitatea din Bucureşti, Doru Vladimir Puşcaşu, de la CEPROCIM, Nicolae Burnete, de la Universitatea Tehnică Cluj, Mihai Vladimirescu, de la Universitatea din Craiova, Virgil Muraru, de la Institutul Naţional de  Cercetare-Dezvoltare pentru Maşini şi Instalaţii Destinate Agriculturii şi Industriei Alimentare , care şi semnează raportul potrivit căruia Kövesi nu a plagiat, în calitate de vicepreşedinte, Teodor Petrescu, de la Universitatea Politehnica din Bucureşti, Petru Andea, de la Universitatea Politehnica din Timişoara, Victor Stoica, de la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” Bucureşti, Horia Iovu, de la Universitatea Politehnica din    Bucureşti, Florin Ionescu, de la Steinbeis University Berlin şi Paul Dobrescu, de la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative.                        
Marius Echim a fost vicepreşedintele CNE până pe 8 iunie, când Liviu Pop a numit alt Consiliu.

Cine a sesizat presupusul plagiat

În mai 2012, Grupul de Investigaţii Politice (GIP), condus de Mugur Ciuvică, a susţinut că teza de doctorat a Laurei Codruţa Kövesi este un plagiat. GIP a publicat mai multe pasaje din lucrări de specialitate care s-ar regăsi, fără citarea sursei, în lucrarea de doctorat a Codruţei Kövesi. Însă, marţi seara, Ciuvică spunea că nu a văzut niciodată teza de doctorat a şefei DNA pentru că nu a fost lăsat să o citească. Actualul procuror şef al DNA şi-a obţinut doctoratul în decembrie 2011, la Universitatea de Vest din Timişoara.

Experţii tehnici ai Consiliului Naţional de Etică (CNE) au stabilit, în iulie 2012, că procurorul general de la acea vreme, Codruţa Kövesi, nu a plagiat în teza de doctorat.
Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării, prin Raportul final nr. 940/05.09.2012, a conchis că Laura Kövesi a obţinut titlul de doctor în concordanţă cu legislaţia în vigoare în 2011.

La vremea respectivă, Codruţa Kövesi a precizat că mare parte dintre paragrafele despre care se susţine că le-ar fi plagiat de la persoane care au scris articolele în 2008-2009 sunt paragrafe pe care ea le-a publicat încă din 2002, persoanele în cauza citând-o pe ea.
În decembrie 2012, Consiliul Superior al Magistraturii i-a apărat reputaţia lui Kövesi, decizia CSM venind după ce experţii Consiliului Naţional de Etică, cu unanimitate de voturi, şi Ministerul Educaţiei au hotărât că magistratul nu a plagiat.

De ce nu a plagiat Kövesi

Coordonatorul tezei de doctorat a Laurei Codruţa Kövesi, profesorul universitar Viorel Paşca, susţine că acuzaţiile de plagiat sunt nişte tâmpenii, iar Mihnea Costoiu şi Sebastian Ghiţă nu aveau nicio calitate care să le permită să intervină asupra raportului. Totodată, argumentează de ce acuzaţiile de plagiat sunt false.

„Se reiau datele lui Mugur Ciuvică din 2012. Se fac trimiteri la articole publicate de de Laura Codruţa Kövesi publicate de ea sub numele de Lascu. Au fost reproduse nişte idei din articolele respective. Apoi s-a mai adus în discuţie că a plagiat pe un anume Dragoman Ion. Sunt sigur că Dragoman a preluat ideea respectivă dintr-o expunere dintr-un act internaţional pentru că ea sună ceva de genul: datorită globalizării, criminalitatea organizată a luat noi forme agresive de manifestare, fiind o adevărată industrie de făcut bani. Pe asta poţi să o repeţi de câte ori vrei, pentru că nu a descoperit-o Dragoman şi nu are nicio protecţie de autor.  În Legea drepturilor de autor  scrie ce nu este protejat ca drept de autor, cum sunt şi formulările de ordin general care se regăsesc în orice document internaţional. Ce apare în lucrarea lui Dragoman este o idee comună. Apoi a mai fost o acuzaţie că a fost citată o autoare care nu există, dar în cuprinsul lucrării autoarea este citată corect, cu  o lucrare publicată la Londra, în 2006, însă, la final, când face repetarea bibliografiei, numele apare scris greşit, dar lucrarea este aceeaşi, 2006, se vede clar că este eroare de redactare”, a explicat profesorul Viorel Paşca.

De asemenea, potrivit unuia dintre profesorii care au făcut parte din comisiei de susţinere publică, Tudorel Toader, rector al Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, oricine citeşte lucrarea acesteia îşi poate da seama că nu este plagiat, pentru că fraza nu curge diferit şi are unitate.

„Îţi poţi da seama când anumite fragmente sunt preluate, pentru că fraza curge
diferit, conceptual este altfel elaborată. Îţi poţi da seama dacă are o structură unitară, dacă este acelaşi condei sau aceeaşi logică şi argumentaţie. După mine, nu au existat astfel de elemente”, a spus rectorul.

Cum am obţinut teza de doctorat a Codruţei Kövesi în 30 de minute

„Combaterea crimei organizate prin dispoziţii de drept penal“ este titlul tezei de doctorat susţinută de şefa DNA, Laura Codruţa Kövesi, în 2011, la Facultatea de Drept a Universităţii de Vest din Timişoara (UVT), sub coordonarea profesorului Viorel Paşca.
În spaţiul public au apărut diverse scenarii potrivit cărora teza de doctorat a şefei DNA este ţinută la secret şi nu este pusă la dispoziţie pentru a fi analizată. Pentru a vedea cât de secretă este teza de doctorat a Laurei Codruţa Kövesi, jurnaliştii „Adevărul“ au început demersurile pentru obţinerea lucrării.

Primul pas a fost contactarea rectorului Universităţii de Vest, Marilen Pirtea. „Se depune o cerere la Biblioteca Universitară de lângă UVT şi se urmează procedura“, a explicat Marilen Pirtea. Pentru a afla procedura care trebuie îndeplinită, am sunat pe telefonul fix al Bibliotecii universitare. A răspuns o femeie care a explicat în mare despre ce e vorba, dar a spus că, pentru mai multe detalii, va face legătura la Relaţii cu Publicul. Aici, o altă femeie ne-a spus în două minute tot ce trebuie să facem. 

În scurt timp, am ajuns la universitate. Pentru că în clădire au avut loc schimbări, portarul mi-a explicat cum ajung la biroul pe care îl caut. „Urcaţi scările, o luaţi în stânga, coborâţi la parter şi acolo mergeţi la «Pablic rileişăn»“, a explicat portarul. După aproximativ 15 minute, ieşeam pe poarta bibliotecii universitare cu legitimaţia vizată pe un an, iar în următoarele 15 minute eram deja la Biblioteca Facultăţii de Drept din Timişoara, cu teza de doctorat a Laurei Codruţa Kövesi în mână. Lucrarea conţine 472 de pagini, dintre care 24 reprezintă bibliografia.

Dosarele lui Băsescu

Traian Băsescu a fost implicat în 56 de dosare penale, din 2004 până în prezent, şapte dintre acestea fiind în curs de soluţionare, potrivit Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Şi apropiaţii fostului preşedinte au probleme penale. Fratele acestuia a fost condamnat deja la 4 ani de închisoare pentru luare de mită. La rândul lui, ginerele lui Traian Băsescu, Radu Pricop, este urmărit penal în două dosare, iar fiica cea mare a acestuia, Ioana Băsescu, este acuzată de instigare la abuz în serviciu şi spălare de bani. Şi nepotul lui Traian Băsescu are probleme cu legea. Dragoş Băsescu a fost trimis în judecată pentru trafic de influenţă.

Dosarele lui Ghiţă

Sebastian Ghiţă este cercetat în nu mai puţin de cinci dosare penale. Printre acuzaţiile care i se aduc parlamentarului se numără spălare de bani, dare de mită, complicitate la înşelăciune şi folosire de informaţii confidenţiale şi şantaj.

În ultimul dosar deschis pe numele său, Ghiţă este acuzat de spălare de bani în în cazul vizitei lui Tony Blair în România.

Sebastian Ghiţă a fost implicat şi în dosarul „Tracia-Asesoft” în care a fost acuzat de complicitate la înşelăciune şi fals în declaraţii într-o afacere cu produse petroliere. După 14 ani de judecată, în martie 2016, Curtea de Apel Bucureşti a închis procesul pentru prescrierea faptelor.