Deţinuţii, mai aproape de eliberare. Sociolog: Legea nu rezolvă problemele cu care se confruntă sistemul penitenciar

Mii de deţinuţi au motiv să spere într-o liberare anticipată după ce, marţi, Camera Deputaţilor a adoptat proiectul care prevede compensarea cu zile de libertate în cazul executării pedepsei într-un spaţiu de detenţie necorespunzător. Specialiştii afirmă că legea nu rezolvă problema pentru care România a primit de la CEDO decizia-pilot.

Concret, cei încarceraţi în condiţii necorespunzătoare vor beneficia de şase zile reduse din pedeapsă la 30 de zile de detenţie. Camera Deputaţilor este for decizional în această speţă, drept urmare, cel mai probabil la începutul săptămânii viitoare legea va fi trimisă pentru promulgare preşedintelui Klaus Iohannis.

Faţă de legea în vigoare, deţinuţii care prestează muncă remunerată vor beneficia de 4 zile considerate executate pentru trei zile de muncă. Adică, un plus de 2,5 zile libere la 30 muncite, faţă de legea în vigoare). Deţinuţii care prestează muncă neremunerată vor beneficia de 3 zile reduse din pedeapsă pentru fiecare 2 muncite (un plus de 5 zile la 30 de zile muncite faţă de legea în vigoare), iar deţinuţii care muncesc pe timp de noapte vor avea două zile reduse dintr-una muncită (un plus de 15 zile la 30 de nopţi lucrate faţă de legea în vigoare). Asta înseamnă că un număr mai mare de deţinuţi vor beneficia de prevederile legii.

Legea face parte din pachetul de măsuri pe care autorităţile s-au angajat să le ia în urma deciziei-pilot a Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO), care a sancţionat România pentru condiţiile improprii din penitenciare.

În termen de două luni de la publicarea legii în Monitorul Oficial, penitenciarele vor trebui clasificate în funcţie de condiţiile de detenţie, iar în termen de patru luni de la publicare va trebui făcut istoricul fiecărui deţinut şi a condiţiilor în care a fost închis, pentru a se putea calcula zilele care vor fi reduse din pedeapsă.

Ce însemnă „condiţii necorespunzătoare”

Potrivit legii adoptate, se consideră condiţii necorespunzătoare condiţii sanitare improprii în general, cum ar fi prezenţa gândacilor, şoarecilor, puricilor; lipsa dotărilor şi a produselor igienico-sanitare minime; calitatea proastă a hranei; lipsa apei calde curente; lipsa accesului la activităţi în aer liber, lipsa accesului la lumină naturală sau aer suficient ori disponibilitatea de ventilaţie; lipsa temperaturii adecvate a camerei: lipsa posibilităţii de a folosi toaleta în privat şi de a se respecta normele sanitare de bază precum şi a cerinţelor de igienă.

Legea se aplică celor întemniţaţi începând din 2012, de când a venit prima decizie-pilot a CEDO privind condiţiile din penitenciare.

Totodată, dispoziţiile legii nu se aplică în cazul deţinuţilor care au fost deja despăgubiţi pentru condiţii necorespunzătoare de detenţie, prin hotărâri definitive ale instanţelor naţionale sau ale CEDO.

Cum se pot cumpăra zile de libertate

Un amendament adoptat de deputaţii jurişti, depus de deputatul UDMR Marton Arpad, prevede posibilitatea „cumpărării” de zile libere în plus, prin renunţarea la remuneraţie pentru munca prestată. Astfel, în forma actuală a legii, un deţinut care desfăşoară muncă remunerată primeşte 40% din venit, iar 60% va merge către penitenciar. Potrivit amendamentului, dacă deţinutul renunţă la cei 40% din remuneraţie, respectiv cota care îi revine potrivit legii, poate fi încadrat la capitolul „muncă neremunerată”, unde sporul de zile considerate executate pentru zilele muncite este mai mare.

Un alt amendament elimină obligativitatea supravegherii vizuale a deţinuţilor în timpul convorbirilor telefonice, pe motiv că sistemul de comunicaţii din penitenciare va fi schimbat, permiţând amplasarea telefoanelor în celule, ceea ce va face legea în actuala formă.

Ce spun specialiştii

Specialiştii nu cred că măsurile adoptate prin lege vor ajuta prea mult, în condiţiile în care rata de recidivă a deţinuţilor depăşeşte 70%.

”Eu cred că această lege nu poate fi o soluţie corectă, pentru că nu ajută la îmbunătăţirea condiţiilor de detenţie. Legea spune doar că deţinuţii pleacă mai devreme acasă. Nici această lege, nici legea graţierii nu răspunde problemei de facto. Problema este calitatea condiţiilor din penitenciar, pentu că asta spune CEDO, nu să-i scoţi mai devreme pe deţinuţi din închisoare.
Cele şase zile pe lună acordate îi va demotiva pe deţinuţii care ies la muncă, pentru că dacă stau în celulă vor primi mai multe zile decât dacă ar lucra. Dacă ies la muncă, nu mai stau în condiţii de supraaglomerare şi nu mai primesc atâtea zile. Din acest punct de vedere, legea e o mare prostie”, a explicat, pentru ”Adevărul”, Sorin Dumitraşcu, preşedintele Sindicatului Omnia din Administraţia Naţională a Penitenciarelor (ANP). 

În plus, spune acesta, greul va cădea pe angajaţii ANP, care vor trebui să facă bazele de date şi calculul zilele câştigate de fiecare deţinut. Asta în condiţiile în care ANP se confruntă cu un deficit de personal.

”Va fi o încărcătură foarte mare pe penitenciare, ANP trebuie să facă baza de date cu deţinuţii şi calculul zilelor reduse. Acum avem 27.000 de dosare, dacă se merge cu calculul în urmă cu cinci ani, aşa cum prevede legea, vorbim de peste 100.000 de dosare de analizat. Dacă punem câte două ore la fiecare, sunt 200.000 de ore de muncă. Asta înseamnă că 100 de oameni muncesc continuu timp de cel puţin şase luni la analiza dosarelor. În ultimii doi ani, din ANP a plecat un angajat din cinci, în condiţiile în care eram oricum subdimensionaţi. Este foarte posibil ca termenul de patru luni stipulat de lege să nu poată fi respectat”, avertizează liderul de sindicat.

”O soluţie artizanală”

La rândul său, socilogul Alfred Bulai subliniază că legea care compensează detenţia în condiţii improprii nu rezolvă problemele cu care se confruntă sistemul penitenciar.

”Este o soluţie artizanală, care nu răspunde, de fapt, la problemă. Presiunea vizavi de condiţiile de detenţie este reală, nu este o fantezie a cuiva. Dar ca de obicei asta nu ne interesează. Măsurile astea terapeutice nu au valoare foarte mare. Faptul că deţinuţii ies mai devreme, nu înseamnă că în puşcărie sunt condiţii mai bune. Este o chestie care are menirea să arate doar că, instituţional, se încearcă o rezolvare, se face ceva.  Evident, nu e o soluţie”, adirmă sociologul.
Acesta arată că dacă nu ar fi ajuns politicieni în spatele gratiilor, problema condiţiilor de detenţie nu s-ar fi pus pe tapet, în ciuda sancţiunilor CEDO.

”Primul politician care a provocat o dezbatere pe tema asta a fost Elena Udrea, după ce a ajuns în arest. Ea a povestit pe larg despre condiţiile de detenţie. Dacă nu intrau politicieni la puşcărie, probabil că nu durea pe nimeni chestia asta. N-a durut niciodată. Să mergeţi, de exemplu, în penitenciarele pentru minori să vedeţi câte fapte oribile se petrec. În penitenciar cei mai violenţi sunt adolescenţii şi femeile – sunt studii socilogice care arată asta. Problemele astea sunt din totdeauna, dar n-a interesat pe nimeni. Societatea a devenit mai sensibilă atunci când politicieni importanţi au vorbit despre condiţiile din penitenciare. Au mai ţipat şi alţii, dar nu erau din zona publică şi nu au fost vizibili”, spune Alfred Bulai.

70%, rata de recidivă a deţinuţilor

Nici Legea graţierii nu este considerată o soluţie pentru criza penitenciarelor. Sindicaliştii din ANP atrag atenţia că 70% dintre potenţialii beneficiari se vor întoarce în primul an de la eliberare, iar printre aceştia probabil nu vor fi oameni politici şi de afaceri cu probleme penale “care promoveaza intens această măsură”. Reprezentanţii Sindicatului Omnia precizează că pentru a rezolva problema supraaglomerării din penitenciare este nevoie de 8.500 de locuri de cazare şi de îmbunatăţirea condiţiilor de detenţie.
“Graţierea unui număr mediu de 9 deţinuţi/penitenciar nu are absolut niciun efect asupra îmbunătăţirii condiţiilor din penitenciare în măsura în care Guvernul nu a făcut absolut nimic pentru a rezolva în mod direct această problemă. Nicio lucrare majora de modernizare nu a fost demarat”, arată sindicaliştii.
Sindicatul Omnia din ANP solicită Guvernului să pună în aplicare un plan de măsuri care să rezolve problemele reale ale sistemului penitenciar, printre care condiţiile improprii de cazare a deţinuţilor, lipsa de personal şi supraaglomerarea, în termenul acordat de către CEDO.