Decizie CCR: Renunţarea la urmărirea penală pentru unele infracţiuni, neconstituţională. Niţu: Va avea impact major asupra activităţii  procurorilor

Posibilitatea procurorului de a renunţa la urmărirea penală, în cazul infracţiunilor care se pedepsesc cu amendă sau cel mult şapte ani de închisoare, dacă el constată că nu există un interes public, prevăzută în Codul de procedură penală, este neconstituţională, au decis miercuri judecătorii Curţii Constituţionale.

UPDATE Potrivit unui comunicat al procurorului general al României, Tiberiu Niţu, acesta a luat act de Decizia Curţii Constituţionale de astăzi potrivit căreia prevederile art. 318 alin. 1 din Codul de procedură penală  - „Renunţarea la urmărirea penală” au fost declarate neconstituţionale. Decizia este obligatorie şi, pe cale de consecinţă, procurorii o vor respecta întocmai.

„Având în vedere însă impactul major asupra activităţii procurorilor din cadrul Ministerului Public (în anul 2015 au fost soluţionate prin renunţare la urmărire penală 134.436 de cauze, în timp ce în 2014 fuseseră soluţionate 86.883 de cauze), se va acţiona pentru  identificarea măsurilor de natură să diminueze efectele asupra activităţii de urmărire penală", arată procurorul general al României, Tiberiu Niţu.

Totodată, după motivarea deciziei Curţii Constituţionale, va fi sesizat Ministerul Justiţiei, pentru a se promova în regim de urgenţă un proiect de act normativ în vederea punerii în acord a dispoziţiilor Codului de procedură penală cu Decizia Curţii Constituţionale.

Ce spune procurorul general al României

Potrivit documentaţiei depuse de Procurorul General al României la Curtea Constituţională, “introducerea instituţiei renunţării la urmărire penală a fost de natură să accelereze soluţionarea cauzelor având ca obiect infracţiuni de importanţă redusă şi fără perspective realiste de administrare a unui probatoriu necesar identificării autorilor, în unele situaţii perioada de soluţionare fiind chiar de câteva zile de la înregistrarea actului de sesizare, soluţia renunţării la urmărire penală dovedindu-se extrem de eficientă în degrevarea parchetelor de cauzele vechi cu autor necunoscut prin aplicarea criteriilor de oportunitate referitoare la lipsa interesului public în urmărirea infracţiunilor (ex. Infracţiunea de efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos, prin retragerea unor sume substanţiale de bani de pe cardul persoanei vătămate)”.

Potrivit documentaţiei, deficienţele constatate, multe au fost sancţionate prin infimarea soluţiilor de către procurorul ierarhic superior, sau prin desfiinţarea acestora de către judecătorul de cameră preliminară au vizat: motivarea lapidară sau lipsa motivării oportunităţii soluţiei de renunţare la urmărire penală, nelămurirarea situaţiei de fapt, omisiunea îndeplinirii procedurii de consultare a suspectului sau inculpatului anterior dispunerii uneia dintre obligaţiile lagale sau greşita aplicare a unor prevederi legale.

“În concluzie, soluţiile de renunţare la urmărire penală presupun administrarea unui ansamblu probator care să contureze reţinerea corectă a situaţiei de fapt, precum şi a încadrării juridice a faptei şi care să permit referirea la elemente faptice care conturează criteriile de apreciere a gravităţii infracţiunii sau a periculozităţii suspectului/inculpatului.
Oportunitatea continuării cercetărilor, deci aprecierea interesului public în urmărirea infracţiunii, presupune dincolo de criteriile prevăzute de dispoziţiile articolului 318 alin. 1 şi 2 din CPP, o evaluare a cheltuielilor şi resurselor investite în cercetarea exhaustivă a unei infracţiuni, urmărindu-se ca acestea să fie proporţionale cu valoarea social ocrottă de legea penală; o evaluare a eficienţei aplicării unei eventuale pedepse, în raport cu perioada de timp scursă de la data săvârşirii faptei; luarea în considerare a unei sancţiuni alternative pedepsei, care ar fi aptă să corecteze comportamentul infractorului, să conducă la repararea prejudiciului sau să restabilească situaţia anterioară săvârşirii infracţiunii; evaluarea gradului de afectare al interesului particular manifestat de persoana vătămată în urmărirea infracţiunii; evaluarea gravităţii unor infracţiuni în raport de necesitatea combaterii unui anumit tip de infracţiuni într-o zonă greografică determinată sau în funcţie de strategiile naţionale sau locale de combatere a unor infracţiuni”.

Ce spun experţii în Drept constituţional

Prof. univ. Gheorghe Iancu susţine că decizia Curţii Constituţionale nu se justifică. Acesta nu vede cum s-ar încălca Constituţia în situaţiile în care procurorii renunţă la urmărirea penală.

„Interesul public este o noţiune care ţine de Constituţie. Ca urmare, Curtea Constituţională poate să interpreteze într-un fel interesul public, care poate să fie unul sau mai multe. Faptul că judecătorii Curţii au spus că şi în aceste cazuri să fie condamnări, mi se pare o aiureală, pentru că noi aspirăm către o societate liberă, nicidecum una a puşcăriilor. Cei de ma Ministerul Public au gândit bine. Mie mi se pare că decizia Curţii în această situaţie ţine de o anumită politică. Nu cred că este ceva în contradicţie cu Constituţia ca să justifice o astfel de decizie. Mi se pare exagerată paza Constituţiei. Nu văd care este textul din Constituţie care ar fi încălcat în cazul în care procurorul ar renunţa la urmărirea penală în cazurile prevăzute de lege. Această prevedere este în legislaţia multor state civilizate. Sunt infracţiuni în care s-a exagerat dându-se pedepse de până la 7 ani. Lucrurile ar fi trebuit să fie mai studiate“, a declarat, pentru „Adevărul“,  Gheorghe Iancu, profesor de Drept Constituţional şi fost Avocat al Poporului.
 

Decizia Curţii Constituţionale

Curtea Constituţională (CC) a luat miercuri în dezbatere excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului 318 din Codul de procedură penală.

"În cazul infracţiunilor pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii de cel mult 7 ani, procurorul poate renunţa la urmărirea penală când, în raport cu conţinutul faptei, cu modul şi mijloacele de săvârşire, cu scopul urmărit şi cu împrejurările concrete de săvârşire, cu urmările produse sau care s-ar fi putut produce prin săvârşirea infracţiunii, constată că nu există un interes public în urmărirea acesteia", prevede primul alineat al articolului 318 din Codul de procedură penală.

Potrivit aceluiaşi articol, procurorul poate dispune, după consultarea suspectului sau a inculpatului, ca acesta să îndeplinească una sau mai multe dintre următoarele obligaţii: "a) să înlăture consecinţele faptei penale sau să repare paguba produsă ori să convină cu partea civilă o modalitate de reparare a acesteia; b) să ceară public scuze persoanei vătămate; c) să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă cuprinsă între 30 şi 60 de zile, în afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, persoana nu poate presta această muncă; d) să frecventeze un program de consiliere".

Articolul 318 mai prevede, printre altele, că, în cazul neîndeplinirii cu rea-credinţă a obligaţiilor în termen de 6 luni sau de 9 luni pentru obligaţii asumate prin acord de mediere încheiat cu partea civilă, procurorul revocă ordonanţa. O nouă renunţare la urmărirea penală în aceeaşi cauză nu mai este posibilă.

A fost majoritate de voturi

În urma deliberărilor, Curtea Constituţională, cu majoritate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 318 din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale.

Curtea a reţinut că dispoziţiile criticate contravin principiului legalităţii, prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituţie, precum şi prevederilor art.124 alin. (1) coroborate cu art. 126 alin. (1), potrivit cărora justiţia se înfăptuieşte în numele legii şi se realizează prin instanţele judecătoreşti stabilite de lege.

Decizia este definitivă şi general obligatorie şi se comunică celor două camere ale Parlamentului, Guvernului şi instanţei care a sesizat Curtea Constituţională, respectiv Judecătoria Drobeta Turnu Severin.