Cum a luat cu japca Rabobank pământurile ţăranilor români

Fonduri de pensii din străinătate profită pe seama ţăranilor români care îşi vând terenurile agricole uneia dintre cele mai mari bănci din lume, fără să ştie sau fără voia lor. Unele vânzări s-au făcut fie forţat, fie prin intermediari cunoscuţi ca fiind infractori, fie cu implicarea unor primari, relatează EUobserver, care prezintă o investigaţie realizată în colaborare de CRJI şi De Correspondent.

Gigantul bancar olandez Rabobank a achiziţionat peste 21.000 de hectare de teren arabil în România din 2011 încoace în cadrul unui plan de investiţii pe 15 ani, profitul fiind estimat la peste 900 de milioane de euro. Aceste achiziţii s-au făcut prin trei firme care aparţin fondului de investiţii Rabo Farm înfiinţat de gigantul bancar olandez special pentru acest tip de operaţiuni în România şi Polonia. Acum, Rabobank trebuie să răspundă unor întrebări legate de investiţiile sale în România, care constau, potrivit unor acuzaţii şi investigaţii, în acapararea de terenuri prin acte de corupţie şi abuzuri asupra celor mai săraci şi lipsiţi de apărare intermediate de persoane condamnate şi politicieni locali.

Între discurs corporatist şi practici obscure

„Înainte de a achiziţiona o fermă sau a investi în ea, facem o verificare şi o analiză amănunţită a vânzătorilor, arendaşilor, operatorilor de ferme, fermelor şi a multor altor factori relevanţi pentru fazele de investiţie“, dă asigurări Rabo Farm într-un raport publicat în 2013. „Rabo Farm este activ în regiunile rurale unde situaţia economică şi socială este sub media ţării (…) şi crede că investiţiile sale contribuie la dezvoltarea socio-economică a comunităţilor“, adaugă fondul de pensii capitalizat cu 315 milioane de euro.

Dar, într-o investigaţie care a durat un an, CRJI (Centrul Român pentru Jurnalism de Investigaţie) şi De Correspondent au descoperit un alt tablou decât cel prezentat de Rabo Farm, scrie EUobserver. Şi anume un tablou în care fondul de pensii scoate profit dintr-un sistem precar şi corupt, contribuind la izolarea micilor fermieri dintr-una din cele mai sărace state ale Uniunii Europene. Cel puţin 11 cazuri de terenuri agricole cumpărate de Rabo Farm sunt anchetate în prezent de procurori anticorupţie, vizând acuzaţii de fals şi înşelăciune, potrivit investigaţiei realizzate de jurnaliştii Sorin Semeniuc şi Luke Dale-Harris.

Înşelăciuni, abuzuri şi tranzacţii ascunse

Rabo Farm a achiziţionat peste 21 de mii de hectare de teren arabil în cel puţin 51 de sate româneşti, toate situate în zone de câmpie din vestul, sudul şi estul ţării. După efectuarea achiziţiilor, Rabo Farm a dat în arendă pământurile către fermieri români pe care îi numeşte „arendaşi pricepuţi“ şi pe care fondul de investiţii speră să îi ajute să-şi „dezvolte afacerea“.

Însă, potrivit investigaţiei jurnalistice, aproape un sfert dintre cei 129 de arendaşi ai Rabo Farm sunt fie politicieni, fie persoane condamnate pentru diferite infracţiuni - furt, mită, exploatare de oameni -, fie baroni locali aflaţi în strânsă legătură cu oficiali corupţi.

Una dintre firmele fondului Rabo Farm a lucrat în cele mai multe cazuri cu intermediari care l-au angajat pe Gheorghe Papuc, un infractor condamnat, să le găsească terenuri de vânzare. Locuitori ai unuit sat se plâng cum Papuc a venit la ei în toiul nopţii, i-a hărţuit şi i-a păcălit să îşi vândă terenurile. „Au fost îmbarcaţi într-un autobuz  şi duşi într-un oraş învecinat. Odată ajunşi acolo, au fost duşi într-un bloc, apoi împinşi într-o cameră mică puţin luminată şi puşi să semneze în faţa unui notar că renunţă la terenuri. Li s-au plătit mai puţin de 80 de euro pe hectar, dar nu au fost în stare să numere banii până acasă din cauza întunericului din încăpere şi din autobuz“, potrivit investigaţiei, în care se precizează că niciunul dintre cei nu avea habar cui i-a vândut în realitate terenul.

Mircea Necrilescu, din Zărand, o comună de aproape 2.000 de locuitori din judeţul Arad, este unul dintre fermierii români prejudiciaţi în profitul gigantului bancar olandez. El a aflat că nu mai este proprietar asupra terenului său în timp ce completa nişte hârtii la primărie. Nimeni de la primărie nu a vrut să-i spună cum s-a putut întâmpla acest lucru.

„Asta au păţit mai mulţi oameni din comună. Nu ştiu exact cum s-a întâmplat, dar am auzit că s-au falsificat documente cu ajutor de la primărie. Este pămîntul nostru, moştenit de la părinţi, şi nu e corect să apară cineva care să devină, aşa, proprietar“,le-a spus Necrilescu jurnaliştilor.

Potrivit investigaţiei, o parte a terenului lui Necrilescu este deţinut acum de Rabo Farm, care a cumpărat peste 140 de hectare în Zărand începând cu 2013 încoace. De fapt, oamenii din Zărand spun aceeaşi poveste, şi anume cum pământurile le-au fost luate fără ca ei să ştie, fără să primească vreun ban şi cum au fost vândute de către alţii în numele lor, adesea unor companii străine. Cel puţin 16,5 hectare din terenurile Rabo Farm din Zărand au fost cumpărate printr-o procedură complexă care implică un judecător ce a fost recent condamnat pentru înşelăciune şi precontracte care sunt acum verificate de procurori anticorupţie.

Cazul Necrilescu

Conform datelor cadastrale şi informaţiilor de la instanţă, Necrilescu a vândut terenul în 2010 unei femei, Elena Boşca. Trei ani mai târziu, Rabo Farm a cumpărat terenul lui Necrilescu de la Boşca, împreună cu alte terenuri pe care ea le-a achiziţionat de la 14 zărăndeni. Lui Necrilescu nu-i vine să creadă că el nu a fost înştiinţat că pământul său a fost vândut fără ca el sau altcineva din familie să afle de acest lucru sau să primească nişte bani, scrie EUobserver.

Metoda Boşca privind acapararea de terenuri este una complexă. În 2010, Boşca i-a dat în judecată pe Necrilescu şi pe alţi 12 săteni la Judecătoria Ineu pretinzând că ei şi-au retras promisiunea de a-i vinde ei terenurile. Ea a prezentat în faţa judecătorilor antecontracte potrivit cărora aceştia fuseseră de acord să-i vândă aproape 30 de hectare în total. Procesul a durat puţin. Nici Necrilescu, nici ceilalţi pârâţi nu au venit la proces şi nici nu au făcut ceva în apărarea lor. De fapt, Mircea Necrilescu nici nu a avut habar de acest proces. În cele din urmă, judecătorul Floriţa Boloş, care a fost condamnată anul trecut la patru ani de închisoare pentru fals şi luare de mită, a decis în favoarea Elenei Boşca, făcând-o pe aceasta proprietară peste terenuri şi permiţându-i astfel să le vândă mai departe către Rabo Farm.

Sătenii din Zărand se aşteaptă la explicaţii sau compensaţii, dar de un lucru sunt convinşi. Potrivit lor, fostul primar Ion Moţ este cumva implicat. Acum doi ani Moţ a fost trimis în judecată de DNA şi condamnat pentru implicarea sa într-o afacere cu terenuri în care s-au folosit documente false şi au fost furate sute de hectare de teren. Conform DNA, el a fost prins în timp ce cerea 40.000 de euro mită pentru a elibera anumite documente unor presupuşi oameni de afaceri, documente folosite ulterior pentru a falsifica precontracte astfel încât anumite terenuri să ajungă în mâinile lor. În septembrie 2015, Ion Moţ şi-a dat demisia din funcţie, după doi ani de la o condamnare definitivă pronunţată pe numele său.

Rabo Farm, în vizorul DNA

Procurorii de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Chişineu Criş verifică documentele din dosar, inclusiv actele de proprietate ale Elenei Boşca, în cadrul unei anchete legate de fals în înscrisuri sub semnătură privată, fals în înscrisuri oficiale şi abuz în serviciu.

Exact aceeaşi procedură a fost folosită de un alt intermediar al Rabo Farm, o companie austriacă, Bardeau Holding Romania, care a vândut fondului de investiţii sute de hectare de teren arabil în vestul ţării. Şi afacerile Bardeau sunt investigate acum de DNA. În judeţul Dolj, o filială a Rabo Farm, Kamparo Investment, este acţionată în judecată pentru cumpărarea unor terenuri ai căror proprietari susţin că nu le-au vândut niciodată.

„Instituţiile noastre sunt bolnave de corupţie - aceasta contaminează totul în România. Când investitorii aduc aici sume mari de bani, ajung să sprijine corupţia din necesitate întrucât deseori este singura cale de a rezolva lucrurile“, denunţă Andrei Macsut, de la portalul anticorupţie „România Curată“.

Rabo Farm profită de Politica Agricolă Comună a UE

În fiecare an Comisia Europeană alocă miliarde de euro companiilor care achiziţionează suprafeţe mari de terenuri în estul Europei, cu premisa că astfel de achiziţii contribuie la concentrarea şi ridicarea preţurilor terenurilor. Aceasta înseamnă că cele patru milioane de mici agricultori din România stau pe o resursă extrem de valoroasă. Din 2012, preţurile terenurilor din România au crescut de 25 de ori, iar Rabo Farm crede că acestea vor continua în acest ritm, poate ceva mai lent.

În acest context, mai multe persoane au deplâns cum totul este monopolizat, resursele locale şi posibilităţile de angajare fiind în mâna unor mici grupuri din preajma primarilor.

Contractele încheiate între arendaşi şi Rabo Farm arată că fondul de investiţii profită de o lacună legislativă care îi permite să redirecţioneze subvenţiile pentru agricultură venite de la UE către propriul seif, deşi nu cultivă de fapt pământul. Accesând o bază de date online, cei doi jurnalişti au aflat că arendaşii transferă subvenţia către Rabo Farm drept garanţie pentru arendă, redirecţionând astfel ajutorul principal oferit de UE pentru agricultură dinspre fermieri către investitori. Solicitat să explice această redirecţionare a subvenţiilor, Rabo Farm s-a limitat să spună doar că „acest fapt este în concordanţă cu legislaţia din România şi din multe alte state UE şi este în favoarea fermierilor“.

Activităţile Rabo Farm „descriu o imagine alarmantă despre ceea ce se întâmplă în România. Comisia Europeană în acest moment lasă întreaga problemă la latitudinea statelor membre şi politicilor de sustenabilitate ale investitorilor privaţi. Este clar că acest lucru nu este de ajuns“, afirmă Sylvia Kay, care efectuează cercetări pe tema justiţiei agricole pentru Institutul Transnaţional. Potrivit ei, Parlamentul European dezbate în prezent dacă este nevoie sau nu de o investigaţie oficială în problema acaparării terenurilor în Europa. Ideea potrivit căreia acapararea de terenuri ar putea fi o problemă europeană este nouă, notează jurnaliştii.

„România este un exemplu de scenariu pentru un dezastru perfect. În economia sa de tranziţie, în care accesul şi controlul asupra resurselor strategice a plutit de la un regim comunist la oligarhi locali şi apoi la afaceri corporatiste, slabul control asupra terenurilor naţionale cuplat cu corupţia instituţională sau cu pasivitatea au pavat drumul pentru acaparări imense de terenuri cu efecte vaste asupra societăţii rurale“, conchide Attila Szocs, de la Eco Ruralis, un ONG românesc care a investigat această problemă timp de mai mulţi ani.