Cum înveţi copiii să se ferească de pedofili

Pedofilul a fost capturat după patru zile de căutări FOTO Adevărul

Dezvăluirea că pedofilul care a agresat doi fraţi în liftul unui bloc din cartierul Drumul Taberei este poliţist a şocat ieri nu numai opinia publică, ci şi pe angajaţii Ministerului de Interne.

Tocmai de aceea, psihologii atrag, din nou, atenţia că pedofilii ştiu să se facă plăcuţi, glumesc, oferă cadouri, pot fi străini sau pot fi chiar cineva din anturaj, persoane cunoscute, inclusiv rude. 

După ce le câştigă încrederea copiilor, le cer să îi însoţească într-un alt loc departe de public şi treptat le cer unele comportamente interzise, fie să îl atingă, fie să se lase atinşi. Acestea sunt câteva dintre semnalele comportamentale pe care părinţii şi educatorii ar trebui să le semnaleze copiilor învăţându-I şi cum să se ferească şi să anunţe astfel de fapte. 

Potrivit psihologului Mihai Copăceanu, părinţii trebuie să îi înveţe pe copii de mici să spună „Nu vreau. Nu e voie”. „Trebuie să îi învăţăm de la vârstele mici despre care sunt părţile intime ale corpului şi unde nu trebuie să fie atinşi de persoane străine. Putem învăţa copiii cum să se protejeze, să fie în siguranţă şi să folosească telefonul şi tehnologia în caz de pericol”, a completat specialistul.

Care sunt semnele abuzului sexual

Iar aceste discuţii cu copiii pot fi purtate de la vârste mici. „De la 3-4 ani pot exista discuţii despre cum să se raporteze copii la persoane străine. Deşi din păcate victime ale copiilor pot fi şi bebeluşii. 

Copiii sunt o categorie vulnerabilă. Sunt sociabili şi se împrietenesc uşor cu străinii. Părinţii au obligaţia de a supraveghea şi de a monitoriza orice modificare suspectă, nefirească a comportamentului copilului sau chiar a unui adult faţă de copil. Avem însă publicate şi ghiduri pentru părinţi în acest sens, cu teme de educaţie sexuală”, a mai spus psihologul. 

În ceea ce priveşte semnele unui abuz sexual, de regulă un copil care a trecut printr-o astfel de experienţă se retrage în sine, evită să rămână singur cu unii oamenii (chiar rude sau prieteni). „La şcoală se poate observa uşor acest comportament. Şcoala, de asemenea, prin psihologii şcoli poate avea sesiuni de evaluare şi interviuri psihologice unde pot depista semnele unui abuz. Şe ştie că orice cadru didactic are obligaţia de a anunţa autorităţile de urgenţă”, notează Mihai Copăceanu, precizând că rolul educatorilor şi al profesorilor este foarte impotant.

În funcţie de vârstă unii copii prezintă un comportament sexual exhibiţionist sau un limbaj sexual (foloseşte cuvinte adulte pentru părţile corpului), comportament sexual activ la o vârstă precoce, pot avea coşmaruri, apetit alimentar scăzut sau ridicat, modificări ale dispoziţiei, pot simţi frică, nesiguranţă, autorăniri, enurezis, semne fizice, cum ar fi dureri inexplicabile sau vânătăi în jurul organelor genitale. 

Uneori, semnele rămân ascunse ani la rând şi părinţii nu-şi pot da seama, iar de teamă şi ruşine copiii nu au puterea de a le spune părinţilor. Alteori copiii spun prin ce au trăit unor persoane de încredere, fie colegi, prieteni, sau chiar fraţi mai mari. „În acel moment trebuie tratate cu seriozitate şi anunţate organele competente, pentru că pedofilii au mai multe victime, şi alţi copii”, a conchis Mihai Copăceanu.