Consultantul politic Cozmin Guşă: Elitele se recunosc cu multă greutate. Cei care emit idei au nevoie de confirmare

Cozmin Guşă

Consultantul politic Cozmin Guşă a declarat vineri seară, în cadrul emisiunii „Realitatea Românească” de la Realitatea TV, că elitele se recunosc din ce în ce mai greu în România din cauza viciilor de recunoaştere.

Vineri seara, în timpul emisiunii „Realitatea Românească” de la Realitatea TV a avut o intervenţie telefonică consultantul politic Cozmin Guşă.

„Îmi pare bine că pot să particip, măcar de la distanţă, la această emisiune care, de fapt, nu este o emisiune, este un eveniment. Văzând promo-ul, astăzi, prezentat de către colegii noştri de la Realitatea, mi-am dat seama cât de puţine astfel de lucruri care sunt consistente se mai întâmplă în piaţa media. Aşa cum spunem de ceva vreme, e foarte greu să mai faci asta, adică să fii constructiv şi să gândeşti. Din nefericire, şi cred că o să fie una din temele discuţiei, în România se gândeşte din ce în ce mai puţin şi nu doar la nivelul elitelor pe care le avem, dar, repet, şi elitele noastre gândesc din ce în ce mai puţin, ci la nivelul fiecărei pături socio-profesionale domină spaima, domină frica, domină doar instinctele primare ceea ce nu poate să genereze nici entuziasm, nici idei.

Cu atât mai mult această iniţiativă, dintr-o capitală culturală a României, pe care eu o recunosc ca atare şi am recunoscut-o tot timpul şi o salut cu drag, cu deferenţă, bineînţeles. Deci cu atât mai mult dacă se începe cât de cât să se emită, măcar cei care sunt, încă, optimişti, cum sunt şi eu, nu o să îşi piardă speranţa. Dar, invitaţii tăi, Tavi dragă, probabil că fac parte dintr-o zonă entuziastă, a suprastructurii intelectuale a României care poate că nu emite suficient, astăzi, pentru că se gândeşte că nu prea mai are cui să emită. Ne-am obişnuit cu toţii să emitem unui public, ne-am obişnuit cu toţii ca atunci când emitem idei, să fim contrazişi, iar dacă nu suntem contrazişi, să fim măcar băgaţi în seamă.    

Asta nu prea se mai întâmplă din anumite motive. Sigur că unul dintre motivele principale e că elita generaţiei active, cele câteva milioane de români plecaţi, formează, astăzi, diaspora noastră, o anumită emigraţie care într-o mai mare sau mai mică măsură reuşeşte să puncteze pe acolo pe unde este, dar nu mai reuşeşte să genereze entuziasm la elitele rămase în ţară, în a emite idei. Faptul că elitele se găsesc cu greu, se recunosc cu şi mai multă greutate de către comunităţi sau administraţie e datorită faptului că aceste elite sunt destul de timide în a emite, în principal, din cauza lipsei de recunoaştere. Pentru că, la fel cum scriitorii, poeţii au nevoie de muze, la fel şi oamenii care emit idei au nevoie de confirmare ori acest fapt nu se mai întâmplă într-o societate românească care rezistă greu la dictatura corporatistă, la acest postmodernism în care contează mai multe decât trebuie forma în faţa fondului, într-o societate de consum care, în România, nu îşi găseşte nici măcar contraponderea producţiei pentru că societatea capitalistă în care noi trăim astăzi sigur că este o societate de consum, dar, în ţările solide, are contraponderea producţiei care asigură un echilibru pentru toţi cei care fac strategii, conduc, creează în anumite civilizaţii de tip euroatlantic, pentru că la ele făceam referire.          

La noi, această contrapondere a producţiei nu mai există. Am discutat şi săptămânile trecute la Cluj cum marile întreprinderi de acolo au fost transformate în cartiere de locuit sau în fel de fel de showroom-uri pentru cu totul alte produse decât cele care se produceau la un moment dat. O dezvoltare total haotică pe care, dacă am sta să o analizăm acum Iaşiul cu industria lui, am ajunge la nişte concluzii relativ similare. Aici nu e vorba de teorie sau de un anumit truism pe care să îl exprimăm de fiecare dată că «ne-a murit producţia». Nu. Aici este vorba despre un echilibru real într-o societate care, admiţând că este dominată de reflexe superficiale ale postmodernismului, ar trebui să îşi găsească un contra-balans în această satisfacţie a producţiei.

Râdeau, astăzi, prin presă despre Fenechiu că şi-a găsit o nişă a inovaţiilor. Nu e de râs. Dacă chiar sunt ale sale, lucrul ăsta, pentru un om aflat în detenţie, este un lucru de aplaudat. Prea mult bagatelizăm. Sigur că sunt foarte mulţi oameni care înşală pentru că, în puşcăriile româneşti, numai reeducare nu se face şi se ajunge la altceva, în primul rând din cauza condiţiilor precare, dar faptul că nişte oameni doresc să scrie cărţi sau să inventeze sau să facă brevete precum Fenechiu, de la Iaşi, nu sunt lucruri de dus în derizoriu decât într-o societate care nu mai consideră că gândul sau inspiraţia ar mai fi accesibile", a spus Cozmin Guşă.