Cine-i vinovat pentru „gafa diplomatică“

Iar avem o ştire nasoală care “a făcut înconjurul lumii”, iar vorbim despre “imaginea României în străinătate”, iar ne plângem de milă şi cerem să cadă capetele vinovaţilor. Broşura cu harta Franţei acoperită de steagul Germaniei a stârnit energii mediatice şi populare demne de-o cauză mai bună. Deh, popor emoţional şi cu suflet sensibil, atent ca nu cumva să se facă de râs în faţa străinilor...

Mă tem însă că iar o să ne plimbăm, gălăgioşi, pe suprafaţa lucrurilor şi o să pierdem din vedere explicaţiile mai profunde. Să recapitulăm: ministrul de Externe român i-a înmânat omologului său german o broşură “defectă” arătându-i coperta spre public/presă. (Of, domnule ministru, dacă vă prindeaţi în ultima clipă de combinaţia harta Franţei & steagul Germaniei şi n-o mai arătaţi, se evita scandalul...). Apoi a plouat cu comunicate şi precizări de la MAE: că nu-i atât de grav, că dl Frank-Walter Steinmeier a fost mulţumit de substanţa vizitei, că acest episod n-o să afecteze relaţiile... Agerpres (care realizase broşura) a venit cu explicaţii, acceptând că a fost o “eroare tehnică”. Elegant spus. Cine lucrează în presă, în edituri sau în instituţii care produc pliante, broşuri şi alte tipărituri ştie despre ce-i vorba: ceasu’ rău, momentul acela când n-ai mai apucat să arunci o ultimă privire pe “produsul final” şi diavolul şi-a băgat coada. Se întâmplă.

Dar la un asemenea nivel n-ar trebui să se întâmple, căci broşura trecuse prin mai multe (prea multe?) mâini şi pe sub multe perechi de ochi, de la Agerpres şi de la MAE. De altfel, unii au şi cerut destituirea tuturor celor implicaţi: şeful Agerpres, şeful protocolului de la MAE, şeful de cabinet al ministrului etc. A şi fost destituit purtătorul de cuvânt. N-am nimic împotrivă. Dar chestiunea e mai nuanţată. Cică broşura ar fi ajuns la MAE cu numai câteva ore înainte de conferinţa de presă a celor doi miniştri. Şi aici apare prima problemă: a face lucrurile “pe ultima sută de metri” e un stil de lucru aproape generalizat la români, profund înrădăcinat în conştiinţa, cultura şi apucăturile neamului. Şi – mai zice comunicatul Agerpres – “broşura a fost imprimată într-un singur exemplar”, pentru protocol. De ce doar unul?! Păi tocmai de-aia, că atât au apucat să facă pe ultima sută de metri. Trăiască heirupismul nostru naţional!

Mai există însă o cauză a bâlbâielii. Mai veche şi mai profundă. Este vorba despre discreditarea meseriilor legate de lucrul cu textul, cu cartea, cu broşura, cu ziarul, cu tipăriturile. În zilele noastre, “producţia de texte” (cu bloguri şi online cu tot) e enormă. La fel producţia de tipărituri – de la “fluturaşi” de promovare pentru vreo pizzerie sau vreun magazin până la pliante şi broşuri realizate de primării, prefecturi, ministere, firme etc. Or, să lucrezi cu texte şi cu imagini nu e la îndemâna oricui. E nevoie de editori, corectori, tehnoredactori, graficieni şi alţi meseriaşi. Redacţiile ziarelor şi site-urilor nu prea mai angajează corectori şi e tot mai greu să le explici managerilor că meseria asta e importantă, pentru că se îngrijeşte de felul în care un text apare în lume. Noţiunea de “cap limpede” (adică omul dintr-o redacţie care aruncă ultima privire pe ziar, pe text, pe imagini, înainte ca acestea să pornească spre inevitabil...) s-a cam pierdut şi ea. Despre faptul că, fie şi pe un amărât de pliant, textele, imaginile şi culorile nu se pun oricum, ci necesită oarecari competenţe, ce să mai vorbim! O bună parte din producţia de tipărituri din România arată pur şi simplu oribil, pentru că prea multora le-a intrat în cap că se pricep.

Aşa încât adevăratele cauze ale “gafei diplomatice” trebuie căutate în altă parte. În desconsiderarea aproape generalizată a unor profesii: corector, redactor, editor, tehnoredactor, grafician şi altele. Sunt profesii foarte importante în lumea civilizată. Căci să ai grijă cum apar în lume un text, o broşură, o carte, un ziar reprezintă un semn de civilizaţie. Are (ar trebui să aibă) acelaşi resort interior pe care îl resimte orice om civilizat: nu iese pe stradă în izmene. Destituirea diverşilor şefi care s-au aflat pe traseul gafei diplomatice nu rezolvă problema. Căci nu e vorba de măsuri administrative. E vorba de cultură şi civilizaţie. Cu astea stăm prost, de fapt, nu cu “imaginea României în lume”.