Drept pentru care a început prin a da vârtos din gură pe la televiziunile famigliei Voiculescu, băgându-se sub pielea insipidului Mihai Gâdea căruia i-a devenit colaborator de seamă. A adoptat un fel de aer retro şi a pozat în cavaler sans peur et sans défaut al anti-justiţiei. Iar spre a fi ceva mai convingător, şi-a legat părul în chică, aşa cum avea Alain Delon în Laleaua neagră. Este însă un Tulipe noire pe invers.
Eforturile i-au fost observate şi recompensate de mai marii PSD care i-au făcut cadou lui Liviuţ Andriuşa din Argeş un loc eligibil pe lista de candidaţi ai partidului la deputăţie. Liviuţ a avut imediat grijă să arate că reprezintă ceea ce se cheamă o 
„investiţie bună”. Aşa că s-a numărat printre cei mari susţinători ai acţiunilor anti-justiţie ale partidului pe care îl reprezintă. Şi, slavă Domnului, că au fost multe şi departe să se epuizeze. Andriuşa a devenit prieten la toartă cu alt caraghios de mare clasă, din siajul naţionalist al României Mari, Codrin Ştefănescu.

Deputatul Pleşoianu s-a trezit să polemizeze cu declaraţia de la Malta din februarie 2017 a d-lui Klaus Iohannis, care începea cu fraza Românii mei sunt în stradă. Aşadar, noul Coriolan Drăgănescu a căutat prin casă o bucată de carton şi nişte creioane colorate şi a confecţionat la repezeală o pancartă pe care a inscripţionat lozinca Nu sunt românul dumneavoastră! A dat cu ea fuguţa la Mihăiţă Gâdea. A fost aplaudat de toţi prostănacii.

Nici nu prea avea dl. Pleşoianu să se numere printre românii care sprijină orientarea euro-atlantică a României şi valorile aferente de vreme ce voci autorizate spun că tânărul Ivan Liviu ar fi omul ruşilor. Suspect de lăudat de revista Sputnik şi înfocat admirator al lui Vladimir Putin. Aşa cum mai sunt şi alţi inşi prin partidul lui Liviu Dragnea. Unii dintre ei ocupând deja poziţii guvernamentale.

În urmă cu vreo două săptămâni, tovarisci Ivan Liviu a pozat în disident în PSD. Iar a dat fuga la televiziunile famigliei Voiculescu şi a anunţat că nu va vota guvernul condus de Mihai Tudose. Nu ştiu dacă a făcut-o.

De vreo două zile, dl. Pleşoianu iar s-a gândit că ar să iasă în evidenţă. Mai întâi a scris pe contul său de facebook că nu ar mai fi de trăit în România. Nici nu are cum să fie de vreme ce doamna ministresă Olguţa i-a mărit substanţial indemnizaţia de deputăţie şi pe ideea că unde merge mia merge şi suta i-a triplat nu numai lui, ci tuturor parlamentarilor suma forfetară.

Nemulţumirea d-lui Pleşoianu nu a fost însă potolită cu una, cu două. Andriuşa nu este un om al banilor. Este un ins cu principii. Nu tocmai bune, dar nu contează. Fiind, cum spuneam, un Alain Delon pe invers, îl supără rău, din cale afară pe tovarăşul Pleşoianu existenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Aceea cu care au probleme toţi apropiaţii lui. Oamenii cu care se aseamănă şi se adună. Şi Dragnea, şi Tăriceanu, şi Voiculescu. Drept pentru care s-a aşezat în faţa DNA şi protestează.

Pleşoianu vrea liber la furăciune. Aceasta îi este doctrina. Împărtăşită de mai mulţi parlamentari şi lideri ai partidului.