Pe lîngă că am fost aşa de puţini care au încercat să îl tragă de mînecă pe Băsescu în privinţa Elenei Udrea, şi care apoi au luptat public contra ei cînd controla guvernul şi preşedinţia – avea de altfel scheme elaborate de plătit jurnalişti, – m-am despărţit de vechi prieteni cînd au venit la mine cu propunerea ca Udrea să ne sponsorizeze SAR din fondurile ei de la turism/dezvoltare- văd că mulţi pretind azi că sentinţa ei nu dovedeşte nimic, decît subordonarea justiţiei, sau triumful binomului, sau mai ştiu eu ce. În orice caz, nimic bun, după ei. Culmea e că au dreptate, în sensul că există şi o categorie de oameni cărora degeaba li se întîmplă lucruri bune – nu prin meritul lor- că ei nu reuşesc să profite de consecinţele lor, pentru că nu îşi dau seama care sunt acelea. Aşa e, nu s-a întîmplat nimic bun dacă nu învăţaţi nimic din toate astea. Iată ce lecţii ar fi fost de tras din toate astea.

Lecţia numărul unu este că ministerele sunt administrate de politruci ca Udrea ca simple puşculiţe de partid, în care nu se eliberează nici o tranşă la nici un contract public, indiferent de ce scrie în contract şi de ce a fost prestat, dacă nu se dau bani negri pentru partid sau titularul şef, Parandărătul e vămuit de cei de pe traseu, dar el rămîne în esenţă parandărăt, adică o plată instituţionalizată din toate contractele. Gala Bute a devenit o ţintă printre n proiecte care funcţionau la fel fiindcă era un eveniment sportiv major şi că Udrea, în ignoranţa ei abisală, a pretins că poate fi finanţată din fonduri europene, şi aşa ne-a atras atenţia, cam cum ne-a atras atenţia programul SII Analytics dat SRI de Ghinea, tot din fonduri europene, în aceeaşi complicitate cvasigenerală. Avem cică servicii secrete, care ascultă mii de oameni pe an şi tot guvernul, dar atunci cînd există complicitatea serviciilor nu are cine să cenzureze pe cineva ca Elena Udrea. Coldea a trebuit să plece din cauza scandalului, dar a răspuns el sau altul vreodată pentru că au lăsat pe Udrea, soţul şi grupul lor de interese să devalizeze guvernele Boc? Şi nu e culmea tupeului că tocmai Băsescu cere socoteală serviciilor, pentru că au abandonat pe Udrea şi pe Bica, care erau dincolo de orice apărare posibilă atunci cînd sfîrşitul lui era pe aproape? Cum poate Udrea să spună că e pe nedrept condamnată, cînd principala profitoare a întregii scheme era ea? A, că mai trebuiau condamnaţi şi alţii, asta e just, dar nu din partide. Năstase a plătit de la PSD pentru scheme de finanţare ilegală, la PNL există dosarul Scutaru şi ceilalţi, Blaga la rîndul lui e sub investigaţie din fostul PDL. Cine rămîn deasupra legii sunt preşedintele – că Băsescu e cel din cauza căruia a fost posibil totul – şi serviciile.

Lecţia numărul doi e implicită. Justiţia vine după ce crima s-a produs. Pînă la ea trebuie să funcţioneze cenzura administrativăOr, aceasta nu a mers. În vara lui 2011 cînd am reclamat-o pe Udrea la DG Regio găsisem că toate fondurile europene din subordinea ei erau controlate de vreo trei oameni (şi aceia nu controlaseră încă nimic). Totul are sens: de ce să numeşti controlori şi să-i plăteşti dacă austeritatea e în toi, iar controlul e redundant, că dai bani oricum ar fi prestatorilor, ei fiind acolo ca să te finanţeze, şi nu să facă ce au trecut cvasifictiv pe contract? Ne lăudăm cu modelul românesc, dar bulgarii sunt vădit mai puţin corupţi ca noi, dovadă că din lucrările lor publice iese mai mult, nu au ajuns să trateze obiectul lor chiar ca un pretext. Ce ar trebui să ne întrebăm e altceva: azi aceste lucruri au fost remediate? Sub Dragnea, succesorul ei, a mers altfel ministerul Dezvoltării Regionale? Sau Construcţiile? Nu se mai condiţionează fiecare tranşă, se controlează ce e livrat, nu se mai ia comision din toate cele? Se predă la vreme, controlul există şi poate arăta ce a controlat şi ce a găsit? Asta e anticorupţia care funcţionează, cea preventivă, Curtea de Conturi vine după, iar DNA vine doar dacă e sesizat. Asta e ce trebuie să facă guvernul Grindeanu şi asta trebuie să îi ceară manifestanţii, garanţia că s-a corectat sistemul care aşa funcţiona sub Udrea, Boc şi Băsescu. Lăsaţi chestia cu ce a fost pînă acum şi închisorile aferente, ce ne interesează e să nu se reproducă azi acelaşi lucru în timp ce noi dezgropăm afacerile cu porci de acum zece ani. E aşa de simplu să faci transparent calendarul plăţilor, avizul că lucrarea s-a livrat, şi aşa mai departe. Unde sunt? Le are vreun minister sau autoritate de management afişate pe site, ca să fim siguri că exact în timp ce noi bem şampania alţii nu ne fac în timp real? Astea au fost recomandări ale unui program SAR numit Manual de fraudare al fondurilor europene ,deja vechi de vreo cinci ani, discutat cu devotament de Raluca Pop Iacob cu nu ştiu cite ministere şi autorităţi la acea vreme, s-a ales ceva din schema de monitorizare de atunci? Mai nimic…şi de asta e aşa de complicat să ne accepte autorităţile europene tot eşafodajul de pseudoinstituţii de management şi monitorizare, că nu există o schema funcţională care să convingă pe cineva că suntem mai capabili azi să depistăm problemele la timp şi să le împiedicăm... Birocraţia fondurilor europene e mai costisitoare la noi decît la alţii pentru că numai noi o privim doar ca pe un alibi, o acoperire în hîrtii, nu ca pe un instrument care chiar organizează şi controlează...

De ce Udrea nu a fost denunţată de nimeni din birocraţia ministerială, care e acolo ca să controleze factorul politic, de nimeni din servicii, de nimeni din zona de control? Răspuns: statul nu pedepseşte cînd crima e la cel mai înalt nivel, toţi au judecat că ar fi inutil, că de fapt Băsescu e patronul şi protectorul. Că aşa era s-a văzut şi din faptul că atunci cînd presa a deschis cazul (GSP, aparţinînd trustului Voiculescu) şi s-a făcut un denunţ a trebuit să vină o schimbare de regim ca oamenii ei să înceapă să spună ce a fost ca să-şi găsească ei iertarea.

A treia lecţie priveşte deci cenzura de către societate a proastei guvernări. Şi asta arată cît de importantă e presa în statul mafiot, şi da, presa care aparţine unui trust opus puterii, că aşa e pe lume, obiectivitatea la săraci se face din pluralismul subiectivităţilor, cei de dreapta denunţă corupţia doar la stînga şi invers. De asta şi presa opusă are rolul ei şi nu trebuie lichidată decît cea care depăşeşte limitele subiectivismului în invenţie pură şi nocivă, de genul Cioloş fiul lui Soros. Nu ar fi existat şi prosperat Antena 3 dacă în ziarele de dreapta divizia de presă a serviciilor coordonată de un ofiţer cvasiacoperit la Preşedinţia României nu punea şi nu scotea direct texte din gazetă, Udrea nu devenea oficial patroana ICR Patapievici şi Culcer TVR, Mircea Cărtărescu nu scria că EBA e mai simpatică decît soră-sa pentru că are ambiţii politice,şi prietenii mei nu se urcau în avionul prezidenţial de Neptun cu toate eforturile mele de a-i opri, la o dată cînd situaţia era deja clară. Şi degeaba, că tot ce a mai făcut Băsescu pentru noi de atunci a fost să dea DNA pe mâna SRI, de unde cu greu se extrage de vreun an de zile, graţie CCR şi lui Daniel Morar. Antena 3 a existat că a fost nevoie de ea, sau abuzurile lui Blejnar, omul lui Udrea, nu ar fi apărut nicăieri şi numele lui Dorin Cocoş rămînea necunoscut publicului.

Deci ca să nu fi fost degeaba toate astea trebuie să ne întrebăm:

Administraţia noastră e mai capabilă azi decît era atunci să prevină o distribuire de fonduri şi contracte, inclusiv simple tranşe la un contract deja atribuit, altfel decît prin parandărăt, printr-un control mai autonom şi bine organizat, de exemplu de tehnocraţi anul trecut?

Justiţia noastră e mai puţin dependentă de servicii şi de preşedinţie ca să poată urmări pe echivalenţii Elenei Udrea de azi?

Serviciile secrete au devenit cu adevărat cei care pot da alarma asupra unor astfel de lucruri, şi nu complici sau aranjori?

Oamenii politici se vor gîndi de trei ori de acum înainte cînd le promit, şi eventual le şi livrează, regate amantelor lor?

Societatea a învăţat oare că trebuie sancţionate comportamentele, şi nu persoanele, pentru că nu există oameni politici integral răi sau integral buni, ci doar oameni politici care acţionează în limitele pe care li le permite indulgenţa societăţii, iar aceasta trebuie să se aplice fără discriminare pentru „ai noştri” sau „ai lor”, ca să aibă vreun efect?

Aştept cu interes părerile voastre la aceste întrebări.

Puteţi comenta acest articol pe România Curată