Ziua Mihai Eminescu. Cum s-a iubit cu Veronica Micle, care s-a sinucis la 50 de zile după moartea poetului, într-o casă demolată în 2010

Ziua Mihai Eminescu. Cum s-a iubit cu Veronica Micle, care s-a sinucis la 50 de zile după moartea poetului, într-o casă demolată în 2010

Mihai Eminescu şi Veronica Micle s-au iubit într-o casă din Bucureşti FOTO Constanţa Abălaşei-Donosă

Ziua Mihai Eminescu marchează, joi (15 ianuarie), 165 de ani de la naşterea poetului naţional.  Eminescu a scris de-a lungul vremii o mulţime de poezii care au rămas drept moştenire pentru românilor de pretutindeni care se mândresc cu o asemenea comoră. De-a lungul vieţii s-a plimbat prin fel de fel de oraşe, însă ultima pagină din cartea vieţii sale a fost scrisă în Bucureşti.

Ştiri pe aceeaşi temă

Amintiri din secolul al XIX-lea, de Ziua Mihai Eminescu

În anul 1877, după ce a părăsit Iaşul, la îndemnul lui Ioan Slavici, Mihai Eminescu s-a mutat în Capitală. Aici, a stat pentru prima dată într-o locuinţă din strada Speranţei. Era o căsuţă în stil ţărănesc, singură în curte, cu pridvor pe stâlpi de lemn.

Casa avea două camere, în mijloc avea o tindă în capătul căreia se găsea şi o mică bucătărie. Ca ajutor avea o bătrână care ţinea rânduiala casei. De mâncat, mânca la birtul economat a lui Duro, din Strada Academiei, colţ cu strada Doamnei. Nu prea ieşea din casă decât să meargă la redacţie, mai rar pe la cafenele. Când era acasă, bătrâna nu avea voie să-l supere cu prezenţa ei, iar când pleca de acasă îşi închidea locuinţa cu cheia, tot de teama ca nu cumva bătrâna să vrea să facă ordine şi să-i împăştie manuscrisele. Din acest motiv, în casa poetului ajunsese să fie o dezordine incredibilă, să fie murdară şi aproape imposibil de locuit. 

Ziua Mihai Eminescu: despre cafelele şi singurătatea poetului

În aceste condiţii, poetul nu s-a mai uitat înapoi şi s-a mutat în curtea mănăstirii Caimata, unde găsise un fel de chilie călugărească. Acolo, sub nişte bolţi scunde şi afumate şi-a mutat masa de brad, lăzile cu cărţi şi cu manuscrise. Apoi totul s-a repetat. Treceau zile şi nopţi fără să mânânce şi fără să se dezbrace.

Aşa cum astăzi, de Ziua Mihai Eminescu, la 165 de ani de la naşterea sa, există o „grijă socială şi, mai cu seamă, culturală” pentru păstrarea moştenirii sale, şi la finele secolului al XIX-lea exista o grijă prietenească pentru bunăstarea poetului. Toţi care ţineau la el spuneau că ar trebui ca Eminescu să fie în „grija“ cuiva cu autoritate. Această persoană a fost găsită: Titu Maiorescu. Mihai Eminescu a primit oferta lui Titu Maiorescu de a locui la el, dar pentru o scurtă perioadă prietenii lui au hotărât să-l trimită la ţară, unde putea să se bucure de aer curat şi de apă bună. Cât a stat la moşia Floreşti, Eminescu a fost destul de fericit, mai ales că a stat singur. În timpul acesta Titu Maiorescu i-a luat lucrurile şi i le-a mutat la el acasă într-un iatac mare, luminos şi curat, unde i le-a şi aranjat.

De la Titu Maiorescu la Ioan Slavici, de Ziua Mihai Eminescu

Întors în Bucureşti, Eminescu nu a rezistat decât două săptămâni la familia Maiorescu. Viaţa aşezată cu mese regulate, grijă pentru sănătate şi locul în care stătea, fără nopţi pierdute şi cafele fără număr nu era una făcută pentru el. Poetul a încercat, dar a fost prea mult.

A hotărât să se mute la Slavici, dar apoi s-a răzgândit şi s-a mutat pe lângă Biserica Sfântul Constantin, în casele unui săpunar care i-a închiriat două odăi cu intrare separată. Întrebat de Ioan Slavici de ce a făcut asta, i-a răspuns că voia să se căsătorească cu Veronica Micle –  care atunci era văduvă – şi să locuiască împreună. Cum lucrurile nu au stat tocmai aşa, Eminescu, după câteva luni şi-a părăsit noua locuinţă şi s-a mutat cu Slavici şi familia acestuia, în casa pe care prozatorul o avea pe Calea Victoriei. 

„Ioan Slavici primise o educaţie extrem de riguroasă de la mama sa, o femeie severă, devenind şi el foarte ordonat şi meticulos. Eminescu îl respecta şi era influenţat de Slavici, dar şi Slavici ţinea la Eminescu şi-i recunoştea cu prisosinţă meritele. Un timp au convieţuit convenabil, chiar dacă Slavici era cam strict în anumite privinţe benefice poetului. În primăvara anului 1883 situaţia dintre ei se înrăutăţeşte. Eminescu nu mai e la fel de docil, iar Slavici nu mai era dispus să accepte nimic, mai ales că era şi bolnav. Doar că şi Eminescu era foarte grav bolnav. Curând a ajuns în sanatoriul doctorului Şuţu. De acolo a plecat la un sanatoriu din Viena, apoi, cu un prieten, Chibici Râvneanu, în Italia. Când s-a întors în Bucureşti, Slavici l-a găsit complet schimbat neputând  conversa deloc cu el. Declinul îi era vădit“, povesteşte Lelia Jamani, reprezentanta Muzeului Municipiului Bucureşti, de Ziua Mihai Eminescu, celebrată joi, 15 ianuarie, odată cu Ziua Culturii Naţionale.

Veronica şi Eminescu s-au iubit pe Buzeşti

Este foarte cunoscută legătura amoroasă dintre Eminescu şi Veronica Micle, o femeie care în momentul în care s-a îndrăgostit de Eminescu era căsătorită cu un bărbat mai în vârsta cu 30 de ani decât ea. Soţul acesteia a murit, iar relaţia dintre poet şi Veronica a devenit una cunoscută bine de cei din jurul lor. Un episod din relaţia lor a avut loc în 1882, cu câţiva ani înainte ca poetul să se stingă. El şi Veronica au locuit câteva luni într-o casă situată pe strada Buzeşti numărul 5, care în urmă cu mai bine de patru ani a fost demolată pentru a face loc unui nou bulevard bucureştean.

Eminescu se odihneşte în Bellu

Încă din februarie 1889, poetul Mihai Eminescu era internat la Spitalul Mărcuţa din Bucureşti şi apoi transportat la sanatoriul Caritas, simţindu-se din ce în ce mai rău. Medicul Zaharia Petrescu, împreună cu Alexandru Şuţu l-au examinat pe Mihai Eminescu, pe 20 martie 1889. Concluzia raportului medical a fost următoarea: „Dl. Mihail Eminescu este atins de alienaţie mintală în formă de demenţă, stare care reclamă şederea sa într-un institut”.

În dimineaţa zilei de 15 iunie 1889, poetul a murit în sanatoriul doctorului Şuţu. Pe 17 iunie, Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu din Capitală, fiind ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române.

Veronica Micle, cea care i-a stat alături în ultimii ani din viaţă, n-a putut să treacă peste moartea omului pe care îl iubea. La înmormântarea acestuia, Veronica s-a dus şi i-a pus pe piept iubitului său o cunună de flori nu-mă-uita. Aceasta s-a sinucis la 50 de zile după moartea lui Eminescu.

Povestea de dragoste dintre poet şi Veronica Micle, „jucată” Timişoara de Ziua Mihai Eminescu

Povestea de dragoste dintre Eminescu şi Micle dăinuie şi astăzi în cultura românească. Un exemplu este piesa de teatru „Eminul meu iubit”, un spectacol „tandru, al intimităţii", care prezintă povestea de dragoste dintre cei doi şi care va fi prezentat, joi, la Studio Uţu al Teatrului Naţional din Timişoara, de Ziua Mihai Eminescu, totodată Ziua Naţională a Culturii.

citeste totul despre: