„Cetatea Voluntărească“, domiciliul veteranilor de război. Cum au luat naştere oraşul Voluntari şi Cartierul Pipera de astăzi

Pipera de astăzi este un cartier scump, în care înstăriţii oraşului îşi construiesc vile luxoase, iar companiile mari îşi amplasează sediul şi birourile angajaţilor. Pipera, în urmă cu mai mult de un secol, număra 20 de case, o maşină de treierat şi o biserică, iar oraşul Voluntari se numea „Cetatea Voluntărească”, denumire dată în cinstea veteranilor de război, care au fost împroprietăriţi în această zonă.

Satul Pipera, prima aşezare

La sfârşitul secolului al XIX-lea, pe teritoriul actual al oraşului singura localitate existentă era satul Pipera, denumit şi Tătărani. Satul a apărut pe teritoriul moşierilor Ion Boambă şi Mircea Climescu, numărând circa 20 de case, o maşină de treierat şi o biserică. Începuturile cartierului Pipera sunt marcate de existenţa unor plantaţii de ardei iute.

„În anul 1901 este menţionată existenţa satului Tătărani, veche denumire a satului Pipera, care făcea parte din comuna rurală Băneasa-Herăstrău şi care se întindea pe o suprafaţă de 767 de hectare, cu o populaţie de 122 de locuitori”, se menţionează pe site-ul oficial al Primăriei Voluntari.

Documentele existente vorbesc târziu despre satul Pipera, deşi mărturiile arheologice atestă locuirea acestui teritoriu încă din epoca neolitică.

În anul 1925, a fost fondat şi satul Voluntari, sub numele de „Cetatea Voluntărească“. „După Primul Război Mondial, Voluntari a fost o zonă pentru cei care se înrolaseră în război şi care au fost împroprietăriţi în aceast perimetru, de unde şi numele de Voluntari”, povesteşte, pentru adevarul.ro, istoricul Dan Falcan. 

„Cetatea Voluntărească”, domiciuliul voluntarilor de război

Mai întâi s-a numit „Cetatea Voluntărească” care a reprezentat domiciliul demobilizaţilor, invalizilor şi al văduvelor de război. Ardelenii care în anii 1916-1918 au trecut munţii în mod voit pentru a participa la lupta naţională de eliberare de sub jugul habsburgic au contribuit la denumirea acestei localităţii.

În comuna Voluntari a fost ridicat un monument dedicat voluntarilor ardeleni care au luptat în Primul Război Mondial. Inaugurarea monumentului a avut loc în anul 2008, cu ocazia celebrării a 90 de ani de la Marea Unire de la 1 decembrie 1918.

„În preajma celui de-al Doilea Război Mondial, localitatea a fost extinsă prin parcelarea Olaniţa, care a venit în continuarea «Cetăţii Voluntăreşti», având ca direcţie principală şoseaua spre Afumaţi”, scrie pe site-ul oficial al Primăriei Voluntari.

O monografie datând din anul 1966 precizează că împroprietărirea făcută de Cuza în 1864 a determinat înfiinţarea unui cătun compus din 20-25 de gospodări. Locuitorii avuseseră statut de iobagi pe moşiile din jur. Împroprietărirea lor a furnizat primul nucleu al actualei comunităţi.

În 1950, satele Voluntari şi Pipera au fost incluse în raionul 1 Mai al oraşului republican, în 1968 fiind comasate într-un singur sat, cu denumirea de Voluntari.

Clădire Primăriei, locul de adăpost al trupelor ruseşti

Anul 1944 este un punct de reper în istoria oraşului, mărturiile localnicilor fiind cutremurătoare în evocarea bombardamentelor şi a trecerii trupelor ruseşti şi germane prin localitate.

Localitatea Voluntari a fost martora luptelor de stradă desfăşurate ca urmare a bombardării Capitalei de către nemţi. Clădirea Primăriei a reprezentat locul de adăpost al unei cazarme ruseşti.

În 1981, comuna a trecut în Sectorul Agricol Ilfov, care se afla în subordinea Capitalei, sector devenit în 1997 judeţul Ilfov. În 2004, comuna Voluntari a fost declarată oraş. Oraşul Voluntari este împărţit în două zone distincte: zona din jurul DN2 şi cartierul Pipera, zone care sunt separate de un teren pe care trece autostrada Bucureşti–Ploieşti.

În ultimii ani, zona oraşului Voluntari a devenit atractivă pe piaţa imobiliară şi a avut loc o creştere demografică semnificativă.
 

Pe aceeaşi temă:

• Bucureştiul măsura 160 de metri pătraţi în secolul XIV. Cum au luat naştere primele aşezări din Capitală  
• Infrastructura Capitalei în urmă cu trei secole: uliţe fără identitate sau poreclite după mărfurile negustorilor, case dispuse la voia întâmplării  
• Poveştile cartierelor bucureştene: Balta Albă - o gropă cu var, Ferentariul - cel mai rafinat nume, iar Cartierul Rahova - refugiul oamenilor cu handicap