Vânătoare de ţărani în Bucureşti

Nu ştiu cum este în alte oraşe din ţară, dar în Bucureşti, de câtva timp încoace, s-a declanşat o adevărată vânătoare de ţărani, locuitori ai localităţilor limitrofe Capitalei României.

De ani în şir, aceşti obidiţi ai soartei, în special pensionari cu pensii de CAP, vai mama lor, vin atunci când pot şi au cu ce, în marele oraş cărând câte o desagă, paporniţă, găleată de produse din gospodăria proprie, care le prisosesc.

Verdeţuri, fructe, legume, ierburi aromate, lactate, ouă şi alte astfel de produse sunt aduse zilnic, de ţărani, în Bucureşti, pentru a le vinde şi a scoate de o pâine sau de un medicament necesare supravieţuirii. Nu vorbesc aici de tarabagii care stau de dimineaţa până seara în pieţe şi vând diverse produse agroalimentare, pe care puţini dintre ei le produc. Mă refer la amărâţii care n-au cum să plătească tarabe dintr-o mână de pătrunjel sau ţelină, aşa că stau pe marile străzi şi îşi vând marfa.

Sâmbăta şi duminica în special, când e cererea mai mare, în jurul pieţelor vin să vândă aceşti ţărani, o mare parte a bucureştenilor preferând să cumpere produse proaspete şi naturale de la aceştia, la preţuri mai mici, în detrimentul tarabagilor care au tarife superioare şi, de multe ori, marfă de o calitate îndoielnică.(FOTOGRAFII Paul Stan)
Acest lucru se întâmplă în toate sectoarele Capitalei, iar primarii de sector ar trebui să le amenajeze locuri speciale, unde ţăranii să-şi comercializeze produsele, fără ca să le impună vreo taxă, că n-ar avea din ce să o plătească. Din păcate, edilii noştri „excelenţi” fac exact pe dos. Pentru un comerţ „civilizat, european şi protecţia consumatorului”  îi hingheresc pe necăjiţii de la ţară mai rău ca pe hoţii de cai.

Poate cel mai harnic la acest capitol este „Excelenţa sa”, Cristian Popescu Piedone, edilul care a transformat Poliţia locală a Sectorului 4 în hingheri de ţărani, iar peste puţin timp îi va face pe poliţişti hingheri adevăraţi de câini. Nu e zi de la Dumnezeu în care echipajele de poliţişti locali din acest sector să nu-i hăituiască pe ţărani, amendându-i pe unde îi prind cu sume care, de cele mai multe ori, nu le câştigă aceştia din mâna de verdeţuri sau funia de usturoi vândute.

Imaginile cotidiene din acest sector sunt relevante ca într-un film care în loc să se numească Hoţii şi vardiştii, se intitulează Ţăranii şi vardiştii:

„-Aoleo maică, vine poliţia! –Fugiţi, că vin! Uite-i, nenorociţii! –Hai să fugim încolo. –Azi toată ziua am alergat, nu ştiam unde să mă mai pitesc.” Într-o clipă, vezi cum dispar şi oameni şi paporniţe care în următorul minut de la îndepărtarea poiţiştilor se repliază şi reîncep vânzarea.

Unii, mai neatenţi sau înceţi nu apucă să plece la timp şi cad victimă poliţiştilor trimişi de primar să-i gonească. Cei mai norocoşi scapă doar cu marfa confiscată, din mila organelor, pe când alţii, ghinionişti, pierd şi produsele, se aleg şi cu o amendă.

Dacă-i întrebi ce au cu ei, obidiţi şi ofticaţi, oamenii de la ţară spun că primarul vrea să poată vinde mai mult tarabagii, că cică ar avea şi el de câştigat din treaba aceasta şi de aceea îi alungă pe ţărani. Din această cauză, zic ei că nu le amenajează locuri speciale să vândă. Pe lângă faptul că nu mi se pare corect şi cinstit să-i hăituiască pe amărâţii de ţărani, care nu vin la promenadă în Bucureşti, ci să-şi facă de un bănuţ în plus necesar supravieţuirii, o întrebare legitimă se impune, pentru primarii care ordonă astfel de acţiuni.

Care este rolul Poliţiei Locale în sectoarele bucureştene? Este cumva acela de a-i alerga, hăitui şi amenda pe ţăranii ce vin să vândă câte o mână de zarzavaturi la piaţă? Oare legea de funcţionare a acestei instituţii prevede o astfel de atribuţie sau Poliţia Locală are cu totul alte sarcini prevăzute de legislaţia în domeniu?

Mai mult, pe lângă că sunt alergaţi şi amendaţi de Poliţie, micilor vânzători rurali de produse agroalimentare li se mai adaugă  încă o concurenţă, pe lângă pieţarii de acum.

Un comunicat al Primăriei Sectorului 4 anunţa cu emfază, pe site-ul instituţiei:

„Începând din luna octombrie a.c., în Piaţa Progresul din Sectorul 4, târg tradiţional, cu participarea unor producători din provincia SHANG DONG, China.”

Când am dat întâmplător peste acest comunicat al primarului Piedone, m-am întrebat ce fel de producători chinezi vor veni în România şi ce produse tradiţionale vor vinde, că altfel e plină piaţa românească de chinezării, mărfuri falsificate, periculoase şi de proastă calitate.

Or fi venit ţăranii chinezi în sectorul lui Piedone, nu or fi venit, nu ştiu, că eu nu i-am văzut. Dar, oare, aceştia ar bate mii de kilometri să vândă la noi produse agroalimentare? Mă îndoiesc de acest lucru.

Trecând în revistă comunicatele edililor bucureşteni, aflăm că există un primar excelent, mare gospodar.

El este, cum altfel decât Primarul Sectorului 4, distins cu Premiul pentru excelenţă în administraţie:

Joi, 24 octombrie 2013, în cadrul Galei de Excelenţă Administraţie.ro, ediţia a IX – a, Primarul Cristian Popescu – Piedone a fost distins cu „Premiul de Excelenţă pentru Activitatea în Primărie”.

Organizat anual, cu sprijinul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, al Portalului Naţional de Administraţie Publică şi al Oameni şi Companii, evenimentul îşi propune să recompenseze onorific activitatea desfăşurată de către conducătorii autorităţilor administraţiei locale şi centrale, care s-au evidenţiat prin decizii şi activităţi, în sprijinul comunităţii.

Alt comunicat de presă din altă zonă a Capitalei ne anunţă: „Liceeni din Sectorul 1 învaţă să mănânce sănătos“

„Liceenii din Sectorul 1 învaţă cum să mănânce sănătos şi cum să se ferească de produsele de tip «fast-food» şi «junk-food». Primăria Sectorului 1 împreună cu Asociaţia Green Gate derulează până la sfârşitul lunii noiembrie 2013, în toate cele 26 de licee din Sectorul 1, campania social-educaţională «Trăieşte sănătos, mănâncă inteligent!»”.

La polul opus, şcolarii din sectorul marelui şi „excelentului” primar Piedone învaţă să nu mai mănânce deloc. De circa două săptămâni, elevii nu au mai văzut şi primit cornul şcolar, nu se ştie din ce cauză. Dacă anul trecut primeau un corn mic şi periculos pentru consum, pe care nu îl puteau mânca, acum, probabil, pentru a nu se îmbolnăvi, aceştia nu mai sunt serviţi decât cu lapte, al cărui distribuitor s-a schimbat peste noapte, de când a început anul şcolar în curs. Curios ar fi dacă în tot acest timp banii destinaţi Programului Cornul şi Laptele intră în puşculiţa cuiva.

Pentru o transparenţă totală, primăriile de sector ar trebui să dea communicate publice cu licitaţiile programelor de alimentaţie şcolară, inclusiv cu cel privind distribuţia merelor în şcoli şi firmele căştigătoare ale acestora.

Cam atât pentru astăzi din ciclul „minunile excelenţilor” edili ai Capitalei. Sigur, o să ne mai ofere marfă de scris şi de acum încolo.