Porţi şi suflete, deschise la Sediul Central de Ambulanţă

Porţi şi suflete, deschise la Sediul Central de Ambulanţă

Serviciul de Ambulanţă Bucureşti şi Societate de Salvare Bucureşti organizează Zilele Porţilor Deschise FOTO Daria Nedelcu

Serviciul de Ambulanţă Bucureşti-Ilfov şi Societatea de Salvare Bucureşti deschid porţile Staţiei Centrale în perioada 21-27 iulie şi le oferă voluntarilor o experienţă unică.

Ştiri pe aceeaşi temă

În aceste zile, bucureştenii interesaţi pot participa la o acţiune a echipajului Salvării. După completarea unui contract în două exemplare, amatorii primesc un tricou oranj aprins şi sunt desemnaţi voluntari pentru o zi. Fiecare poate participa la un singur caz al Salvării, de obicei la cele uşoare (transport de pacienţi sau consultaţie la domiciliu).
 
Thomas (20 de ani) face voluntariat de două luni şi jumătate, el preia voluntarii şi le face turul instituţiei. Le arată fotografiile agăţate de pereţi şi le spune poveştile din spatele lor. Thomas s-a înscris, iniţial, prin aplicaţia „Există un erou”, apoi s-a hotărât să devină voluntar la Ambulanţă. Mărturiseşte că e posibil să fie atras de acest tip de voluntariat şi pentru că părinţii lui sunt medici.
 
Între timp, în curte, sosesc tot mai mulţi voluntari. Toţi speră să meargă cu una dintre maşinile Ambulanţei, pentru a vedea de aproape o acţiune a echipajului. Una dintre voluntare mărturiseşte că a început să fie atrasă de gândul de a lucra pe ambulanţă, după ce i-a murit mama.
 

 
Povestea în imagini a Societăţii de Salvare Bucureşti FOTO Daria Nedelcu
 
 
 

„Există un erou în fiecare dintre voi”

„Există un erou în fiecare dintre voi” este o aplicaţie creată cu scopul de a reduce timpul de sosire la urgenţele de grad 0 şi 1 din locurile publice la mai puţin de 6 minute. Acest lucru se realizează prin alertarea persoanelor înscrise prin această aplicaţie şi care se află la o distanţă de maximum 1.000 de metri faţă de victimă. Aceste persoane care sosesc înaintea Ambulanţei, pentru a acorda primul ajutor, absolvă un curs de Basic Life Support, ce durează două zile. În acest timp, cursanţii învaţă cum să acorde primul ajutor.

 

„Totdeauna şi tuturor gata pentru ajutor”

Societatea de Salvare Bucureşti a fost înfiinţată în anul 1906, de profesorul Nicolae Minovici. Deviza stabilită atunci a rămas aceeaşi şi astăzi: „Totdeauna şi tuturor gata pentru ajutor”. În 1906, este adusă la Bucureşti, prima ambulanţă construită după modelul celei vieneze. La finalul evenimentului, este donată Societăţii de Salvare Bucureşti. Pe atunci, echipajul era format din vizitiu şi din sergenţi de oraş, cu toţii instruiţi atent de dr. Nicolae Minovici. Doi ani mai târziu, apare personalul medico-sanitar şi se instalează în interiorul instituţiei primul telefon propriu. În anul 1912, sunt aduse două ambulanţe elegante de la Paris. Pe tot parcursul primului război mondial, fraţii Minovici conduc Salvarea. Între 16 august şi 10 noiembrie 1916, ambulanţele au transportat aproximativ 43.000 de răniţi. În anul 1924, apelurile telefonice la Salvare devin gratuite. Odată naţionalizată, Societatea de Salvare devine Staţia de Salvare a Municipiului Bucureşti.

În pauza dintre cazuri, echipajul se destinde. Medici, asistenţi şi voluntari stau pe băncile din interiorul curţii. Doi bărbaţi vorbesc despre meciul echipei Steaua, în timp ce împart un covrig cu mac. Se discută despre cazurile din noaptea trecută, aproape toate de gradul 0 (grave).
 
„Am văzut accidente grave, copii morţi, persoane care rămăseseră în viaţă, dar conştientizau că ceilalţi au murit şi izbucneau în plâns.”
 
Se anunţă un nou caz. Un copil de un an, bolnav de pneumonie trebuie transportat de la Spitalul „Grigore Alexandrescu“ la Spitalul de Urgenţă Elias. Ambulanţierul, nea Mitică, porneşte sirena. Pe drum, Georgiana, o brunetă cu ochi căprui, povesteşte despre cazurile anterioare. A început ca voluntar pe Ambulanţă acum trei ani. În prezent, este asistent secundar. La început, îşi dorea să meargă mereu la cazurile dificile, apoi, şi-a dat seama ce drame trăiesc oamenii aceia. „Am văzut accidente grave, copii morţi, persoane care rămăseseră în viaţă, dar conştientizau că ceilalţi au murit şi izbucneau în plâns“, spune Georgiana. Ea îşi aminteşte şi de momentul în care nu şi-a mai putut stăpâni lacrimile. A ajuns, într-o casă, la o mamă, care nu putea să-i pună băiatului ei de 4 ani, plasturii cu morfină, acesta avea cancer răspândit în tot corpul. Copilul îi povestea că el va merge în cer, la tatăl lui. Tatăl copilului murise cu 6 luni în urmă. A zâmbit pe moment şi l-a încurajat, dar când s-a întors în ambulanţă, a început să plângă. 
 
La Spitalul „Grigore Alexandrescu“, aşteaptă o mamă cu fetiţa ei. Georgiana şi Petruţ, asistent principal, le urcă în maşină. Fetiţa, o şatenă cârlionţată, îşi bulbucă ochii la Georgiana, care nu ştie cum să o mai înveselească, imitând diverse voci. Printre kiturile de pansament, trusa de atele şi gulerele cervicale sunt puse două abţibilduri unul cu Tom şi unul cu Winnie the Pooh, Georgiana îl arată pe Tom. 

La Spitalul Elias, în timp ce echipajul salvării rezolvă cu birocraţia, mamă îi cântă fetei „În pădurea cu alune” şi o leagănă. Fetiţa, cu părul cârlionţat, prins cu două clame înflorate, nu scoate niciun sunet. Din când în când, tuşeşte. 
 
Echipajul salvării pleacă, lăsându-le aşteptând. Mama îi priveşte cum se îndepărtează şi îşi strânge copilul mai tare la piept.
 
 
 
Recomandări pe aceeaşi temă: 
 
 
 
 
citeste totul despre: