Locurile în care se bălăceau bucureştenii în urmă cu zeci de ani. Cum arăta prima piscină cu valuri a Capitalei

În Bucureştiul vremurilor de altădată, oamenii care doreau să se bălăcească şi să se bronzeze alegeau de cele mai multe ori lacurile din oraş. Până în 1929, ştrandurile erau un lux şi foarte puţini locuitori ai Capitalei se bucurau de acestea.

Până să înceapă amenajarea ştrandurilor în Bucureşti, oamenii se scăldau în Dâmboviţa, dar şi în lacurile existente în oraş. De cele mai multe ori, pe marginea lacurilor erau o mulţime de oameni ce îşi aşezau cu grijă păturile pe care se stăteau la soare.

Primarul-târnăcop

Dem I. Dobrescu a fost primar în perioada 1929-1934, ajungând să fie poreclit „primarul-târnăcop“. Deşi a demarat o mulţime de proiecte urbanistice, edilul i-a uimit pe toţi când a decis să amenajeze ştranduri. A amenajat Parcurile Snagov şi Băneasa, lucru deloc uşor: „Mi s-a spus că dacă mă ating de unul din lacurile Colentinei comit un sacrilegiu pentru că în acel lac se scăldase Mihai Viteazul. Unul dintre proprietari m-a ameninţat chiar că mă împuşcă dacă nu renunţ la lucrare“, spunea primarul.

Pentru a elimina scăldatul în Dâmboviţa, locul de unde provenea apa potabilă pentru o mare parte dintre bucureşteni, primarul a făcut primele ştranduri pentru adulţi şi ştranduri de nisip pentru copii. A construit străzi drepte, le-a îndreptat şi le-a lărgit pe cele strâmbe, a construit pieţe largi. A făcut Muzeul Comunal pentru salvarea vestigiilor trecutului.

Tot el a fost cel care a înfrumuseţat Cişmigiul şi a deschis „câmpuri comunale“ de sport. A intenţionat chiar să unească Grădina Botanică cu Parcul Palatului Cotroceni, iar în urma acesteia să rezulte „grădina noastră zoologică“. A instalat fântâni publice la toate colţurile străzilor.

Prima piscină cu valuri a Bucureştiului

Uşor-uşor, au început să apară şi piscinele. Acestea erau dedicate bucureştenilor mai înstăriţi. Odată cu inaugurarea hotelului Lido, proiectat de arhitectul Ernst Doneaud, s-a deschis şi primul bazin cu valuri artificiale din Capitală. Imediat, locul a devinit principal atracţie a Bucureştiului pe timpul verii.

„Era o chestie nemaipomenită pentru acele vremuri şi a reuşit să-i atragă pe bucureşteni până foarte târziu. Şi eu m-am scăldat la acest bazin prin anii ’70-’80“, povesteşte istoricul Dan Falcan. Celebrul bazin Lido, situat în spatele hotelului, avea o suprafaţă de 500 de metri pătraţi, iar gresia şi faianţa erau de culoare albastră şi albă. Maşinăria care producea valurile şi toate instalaţiile bazinului au fost recondiţionate şi îmbunătăţite constant de-a lungul timpului.

Baie pe Flax

Şi în Parcul Alexandru Ioan Cuza, cunoscut sub numele de IOR, din sectorul 3 al Capitalei, se găsea un loc fierbinte pentru cei care voiau să se scalde aici. Amenajarea parcului a început în jurul anilor '70, în vremea dictatorului Nicolae Ceauşescu, şi ani de-a rândul a fost locul preferat de scăldat al locuitorilor din zonă. Hidrologii susţin că lacul situat în mijlocul parcului a luat naştere datorită unor izvoare naturale, nefiind mult informaţii în legătură cu formarea acestuia.

Parcul IOR era plin de oameni dornici să se scalde în lacul din mijlocul spaţiului verde 

Lacul parcului IOR este împărţit, simbolic, cu ajutorul unui pod. Una dintre părţile lacului, numită şi Flax, era în urmă cu zeci de ani Marea Neagră pentru mulţi bucureşteni, după cum îşi aminteşte unul dintre cei care îşi petreceau zile întregi pe malul lacului sau scăldându-se ca într-o piscină.

Ştrandul Bragadiru, o altă atracţie din Bucureşti

O altă zonă în care se înghesuiau bucureştenii care voiau să se distreze în piscină era la Izvor, la baza dealului Cotroceni. Aici, în trecut se afla ştrandul Bragadiru, dotat cu mai multe bazine, vestiare şi trambuline. Pe locul fostului ştrand, se precizează pe pagina de Facebook Bucureştiul secret, s-a construit clădirea Ministerului Apărării.