„De ce v-aţi cumpărat maşină?“

Imagine cu rol ilustrativ

Am avut de curând prilejul să citesc o scrisoare de o elocvenţă remarcabilă care evidenţiază lipsa de respect a autorităţilor din România faţă de oameni. O reproduc aici pentru că ilustrează mai bine decât orice discurs, editorial sau anchetă dramatismul vieţii de fiecare zi a cetăţeanului român.

Scrisoare deschisă adresată domnului primar al sectorului 6

Mă numesc Alexandrina Mihai şi reprezint proprietarii apartamentelor din sc. 4, bloc 1, aleea Baia de Arieş.

Am încercat în mai multe variante (telefon, e-mail, audienţă) să vorbesc cu o persoană responsabilă din primărie referitor la modernizarea aleii BAIA DE ARIEŞ  în dreptul blocului 1, nr. 5, sc. 4, din mini cartierului Politehnica.

Doream informaţii privind parcările noastre dispărute în urma modernizării.

Cu uimire am aflat de la un coleg al dlui ing. Lazăr că proiectul „NU PREVEDE NICIO SOLUŢIE” pentru parcarea maşinilor proprietarilor din scara 4, blocul 1.

Ba chiar ni s-a pus incredibila întrebare: „De ce v-aţi cumpărat maşină”?

Daca în acest secol, la MODERNIZAREA, din fonduri europene, a unui cartier predominant universitar suntem admonestaţi că avem maşină, mă întreb dacă un dialog mai poate avea loc.

Ce să facem? Să ne luăm căruţă? Şi caii, unde ne spune primăria să-i adăpostim?

Presupun că fost o glumă pe care o considerăm însă deplasată.

Ni s-a spus că nu există spaţiu... păi noi, cei care locuim în acest bloc din 1978 nu ştim asta? 

Noi nu am venit să cerem primăriei spaţii imposibile, am venit să cerem ca modernizarea să nu ducă la ÎNRĂUTĂŢIREA SITUAŢIEI EXISTENTE.

Modernizarea nu vizează oare îmbunătăţirea calităţii vieţii cetăţenilor care locuiesc în acest cartier? Există oare un alt motiv pentru care se face această modernizare?

În decursul anilor (de pe când dvs. nu eraţi probabil încă născuţi) ajunseserăm la un «modus vivendi» local prin buna înţelegere între vecini şi ne parcam maşinile într-un mod chinuit, dar rezonabil, fără niciun scandal.

Ni s-a spus că sunt oameni care cer spaţiu verde, dar iată că sunt şi cei care cer parcări, acei oameni activi care PLĂTESC IMPOZITE PENTRU MAŞINI, STRĂZI ŞI ALTELE.

Menţionez că, pe scara noastră, din 10 proprietari doar unul singur nu doreşte parcare, în rest toţi ceilalţi dorim. Dacă nu există o altă variantă oferită de Primarie, dorim cel puţin să ne păstrăm acele locuri de parcare, înghesuite cum erau, pe care le-am avut înainte ca dvs. să intraţi cu buldozerele în viaţa noastră.

Va cerem hotărât să nu ÎNRĂUTĂŢIŢI situaţia existentă.

Ni s-a mai spus ca este un proiect european şi nu se mai poate schimba nimic.

Această idee poate fi spusă unor necunoscători. Eu, personal, am fost manager de proiecte europene derulate de Universitatea POLITEHNICĂ, sunt expert evaluator de proiecte europene la Bruxelles şi ştiu ca ăsta este un neadevăr. Se pot opera modificări în mod categoric, pe bază de argumente, dacă acestea generează îmbunătăţire.

Dorim să ne spuneti de urgenţă unde a prevăzut Primăria locuri de parcare pentru noi, proprietarii apartamentelor din blocul 1, sc. 4, Aleea Baia de Arieş, nr. 5, în locul celor pe care singuri ni le găsiserăm, fără niciun scandal cu vecinii, în cea mai bună înţelegere. 

REPET ŞI INSIST (colegul dvs. spune ca nu e spaţiu), nu cerem niciun spaţiu, cerem doar, în mod hotărât să ne respectaţi ca oameni, să nu ne jigniti cu explicaţii aberante, să nu ne umiliţi luându-ne dreptul de a deţine o maşină. 

CEREM RESPECT ŞI INFORMAŢII.

Mai cerem şi să vă faceţi datoria cu competenţă şi grijă faţă de oameni. 

Dacă noi, oamenii care locuim în zonă, vă încurcăm, vă rugăm să propuneti să fim eliminati ca să vă puteţi finaliza proiectul în bune condiţii (pentru vreun audit extern).

Ca inginer şi profesor universitar care formează ingineri, vă atenţionez că mulţi dintre paşii făcuţi în acest proiect au fost greşiti. Înrăutăţirea deja s-a produs prin aplicarea unor soluţii inadecvate: buxusul s-a uscat, aspersoarele curg aiurea risipind apa, gardurile reduc spaţiul şi aşa redus, bordurile înalte dăunează circulaţiei pe alei înguste etc.

Ca om care a gestionat proiecte europene grele vă înteleg dificultăţile şi nu doresc să fac nimănui vreun rău, dar dacă viziunea primăriei este să facă modernizare în dauna calităţii vieţii oamenilor activi (plătitori de impozite) care trăiesc în zonă, vă informez ca nu vom accepta în niciun caz această situaţie.

Nu precizez acum, aici, ce cale europeană de protest vom adopta, pentru că încă vă acordăm prezumţia de nevinovaţie şi încă mai sperăm că ne veti informa coerent şi credibil că aţi planificat pentru proprietarii acestor apartamente locuri de parcare de proximitate adecvate.

Aşteptăm un răspuns urgent din partea dvs. astfel încât să ştim ce să facem: eu cu fiul meu bolnav cronic, ce să facă vecinii cu bătrâni greu transportabili şi ce să facă cei cu copii mici în cărucior.

Alexandrina Mihai
prof. univ. la Universitatea POLITEHNICĂ din Bucureşti,
expert-evaluator proiecte EU

Câtă răbdare şi bun-simţ, ce strânsă logică, ce încredere în raţiunea celor care ne conduc, dar şi câtă exaperare stăpânită cu efort există în acest mesaj adresat unor autorităţi surde!

Cunosc bine starea aceasta de spirit, doar trăiesc şi eu în România! Mi s-a spart locuinţa, cu ani în urmă, prilej cu care am fost jefuit de tot felul de bunuri, inclusiv de munca mea intelectuală (fiindcă mi s-a luat şi laptopul cu 300 de pagini scrise de mine), apoi mi s-a furat un generator electric, dintr-un garaj, dar Poliţia nu a făcut nimic-nimic-nimic ca să-mi recuperez bunurile. Ştiţi când a devenit activă? Când am vrut să obţin un permis de port-armă (pentru un biet pistol cu dioxid de carbon). Trei luni a durat calvarul formalităţilor pe care mi-a cerut Poliţia să le îndeplinesc. În cele din urmă, într-o audienţă, am simţit că-mi pierd minţile şi am strigat:

„Nu vă e ruşine? Eu îmi cumpăr şi pistol numai şi numai pentru că nu vă faceţi voi datoria să mă păziţi! Şi tot voi, în loc să vă cereţi scuze că nu-mi asiguraţi protecţia, deşi vă plătesc pentru asta, tot voi îmi puneţi piedici când vreau să mă apăr singur? Credeţi că de asta îmi ardea mie acum, să dau bani pe pistoale pe care n-am nicio pasiune să le folosesc?”       

Reprezentanţii autorităţilor au găsit acum o metodă nouă pentru a întrerupe orice dialog cu cetăţenii: rostesc ca nişte automate: „sunt norme europene, trebuie să le respectăm!” Invocă norme europene ca să impună un stil de acţiune comunist! Aşa apar rampe, pentru infirmii care se deplasează cu cărucioare, la blocuri de patru etaje care nu au lifturi, benzi de circulaţie pentru biciclişti plasate în mod aberant, neterminate şi inutilizabile, spaţii verzi meschine, cu garduri pe care le fură imediat doritorii de fier vechi, în locul unor parcări indispensabile (fără a se amenaja în prealabil parcaje subterane sau construite pe verticală).

Nişte ignoranţi îmi explică mie – sau altora ca mine – cum e cu Europa!

Doamne, multă răbdare ne mai trebuie ca să trăim într-o ţară condusă atât de prost!