Beneficiarii luxului public

Înjurăm frustraţi pe cine ne vine la gură. Degeaba, tot nu vine apa caldă. Îi băgăm în toate cele pe edili, directori, incompetenţi. Degeaba, nu vine nici apa rece curată. Plătim tot ce este trecut pe factură, costuri reale sau ireale, tot nu avem agent termic. Mama lor de nemernici... În ultimul timp, nici apa rece nu mai e ce a fost.

Războiul instituţiilor, al incompetenţei şi prostiei face sute de mii de victime nevinovate. Foarte mulţi oameni, adulţi şi copii, locuitori, chiriaşi şi cetăţeni aflaţi în găzduire temporară prin Bucureşti, capitala europeană a României, sunt de-a dreptul terorizaţi, în ultimele săptămâni. Disconfortul acestora este plătit regulat, la tarife umflate discreţionar, chiar de către victime. Nervozitatea, nemulţumirea oamenilor a ajuns la cote fierbinţi, gata să explodeze în capul responsabililor sau iresponsabililor de această situaţie. 1,3 milioane de bucureşteni sunt racordaţi la RADET.

Paradoxal pentru lumea civilizată, obişnuit pentru societatea românească, cu cât asigurările oficialilor că va fi bine sunt mai dese şi mai răspicat anunţate, cu atât situaţia este mai critică pentru cetăţenii/victime. Cum, dracu, plătim tot mai mult şi fără voie, suntem furaţi pe faţă, tot timpul, nu ştiu?!!! Cert este că plătim prostia, şmecheria, furtul, incompetenţa... Plătim regulat, tot mai gras şi greu lucruri şi servicii publice de care nu beneficiem.

Plecăm şi venim acasă cotidian, la serviciu, la şcoală, nu contează unde. Dai drumul la robinetul de apă caldă, curge apă rece. O laşi să curgă, în speranţa că vine apa caldă. Aştepţi câteva minute bune, apa curge tot rece ca gheaţa. Nu poţi să te speli nici pe mâini. Opreşti robinetul. Aştepţi câteva zeci de minute, ore poate, încerci din nou apa caldă. Degeaba, agentul termic mult dorit se lasă mult aşteptat. Nu vine pe ţeavă. Da, eu, tu, el, ea, noi, voi, toţi cei racordaţi la sistemul public termic al RADET, nu avem apă caldă. În loc de apă caldă curge rece, dar contorul înregistrează şi taxează apă fierbinte. Plătim ca proştii apă caldă şi primim rece. Facem duşuri reci cu preţ de apă fierbinte, pe care le plătim cu bani gheaţă.

Înjurăm frustraţi pe cine ne vine la gură. Degeaba, tot nu vine apa caldă. Îi băgăm în toate cele pe edili, directori, incompetenţi. Degeaba, nu vine nici apa rece curată. Plătim tot ce este trecut pe factură, costuri reale sau ireale, tot nu avem agent termic. Mama lor de nemernici...

În ultimul timp, nici apa rece nu mai e ce a fost. Nu mai este curată. Nu mai este bună nici măcar de apă menajeră. Apa rece a bucureştenilor racordaţi la sistemul public este tot mai colorată. Nespecifică, ar spune unele autorităţi de control şi verificare a calităţii apei. Nu mai este bună nici pentru menaj, nici pentru spălat. Nici nu mai poate fi vorba de apă potabilă.

Apa de la robinet, de la duş, de la bucătărie, de la baie, apa furnizată de reţeaua publică a devenit un duşman de temut. Este periculoasă pentru sănătatea celor care o beau, o folosesc la gătit sau la spălat. Apa de la robinet este un duşman atipic. Atacă nu doar viaţa oamenilor, ea distruge şi instalaţiile de utilităţi pe care le folosim în locuinţele proprii. Face şi alte pagube materiale cetăţenilor care o folosesc şi o plătesc la preţuri de lux. Distruge şi maşinile de spălat.

Utilizatorii reţelelor publice de apă, „beneficiarii” serviciilor de furnizare ies cu daune uriaşe, pagube multiple provocate de „calitatea” apei. Pe de o parte, plătesc apă caldă şi primesc rece şi plătesc tariful fierbinte. Pe de altă parte, plătesc apă rece şi primesc un lichid infect, colorat, cu rugină, nisip, calcar şi alte ingrediente care nu fac parte din proprietăţile apei curate, potabile, bună de consum. Aceste tarife lunare sunt completate de pagubele frecvente produse de apa furnizată, instalaţiilor şi manşinilor de spălat distruse de „calitatea” apei. Colac peste pupăză, toate aceste costuri ale „beneficiarilor” sunt completate cu pierderile, pagubele, reparaţiile şi încărcările financiare incluse în notele de plată ale furnizorilor.

De câteva luni încoace, înainte, dar mai ales după instalarea noii administraţii municipale a Bucureştiului, cetăţenii racordaţi la sistemul public de furnizare a agentului termic primesc tot mai dese asigurări de bine. Că nu vor duce lipsă de apă caldă şi căldură. În realitate, nu primesc nici apă caldă, nici apă rece şi probabil, nu vor primi nici căldură conform obligaţiilor contractuale ale furnizorului. Mai mult, sunt şi furaţi evident, pe faţă, la facturare, plătind din greu preţuri de lux, pentru un produs pe care nu îl primesc, în speţă apa caldă, dar şi un produs neconform, apa rece, care în loc să fie curată, bună de consum, este doar un lichid infect, periculos.

În războaiele aproape istorice, de zeci de ani, dintre instituţii-RADET, ELCEN, DISTRIGAZ, Primăria Capitalei şi altele, cu implicare politică sau nu, dar cu incompetenţă şi prostie cât cuprinde-singurii păgubiţi, care plătesc cu vârf şi îndesat, sunt doar cetăţenii „beneficiari” ai serviciilor publice. Cetăţeni deveniţi tot mai nervoşi, tot mai iritaţi de postura de victime/plătitoare. Oameni terorizaţi de ani de zile de problemele cu livrarea agentului termic.

Până acum, nu am auzit nici un responsabil oficial, funcţionar, director, ales sau numit, care să vorbească, să ceară, să facă ceva pentru despăgubirea cetăţenilor furaţi de sistemul vicios. Nu face nimic nimeni, nici măcar victimele/plătitoare, pentru ieşirea din această situaţie care pare fără soluţii. La ora actuală, ”beneficiarii” furnizorilor de apă rece şi agent termic au parte doar de: asigurări demagogice şi certuri între instituţiile implicate; de apă rece infectă, periculoasă; sunt obligaţi să plătească apă rece la preţ de apă caldă; sunt expuşi riscului de îmbolnăvire şi au parte de pagube produse de lipsa de calitate a apei primite; plătesc tot mai mult facturi pe produse şi servicii fictive, umflate la greu de către furnizori.

După cum putem constata, civilizaţia, confortul, serviciile şi lucrurile elementare, cum ar fi spălatul, au devenit un lux în România, în Bucureşti, drept pentru care le plătim la costuri de lux.