Arhitect, despre demolările în comunism şi Casa Poporului: „A fost o demonstraţie bolnăvicioasă”

Demolarea Bucureştiului în comunism FOTO memorialsighet.ro

Unul dintre arhitecţii de renume ai României, Aurelian Trişcu, a lăsat mărturii impresionante despre masivele demolări din Bucureşti, în timpul comunismului. În relatările sale, specialistul povesteşte că se distrugea în neştire, paranoic.

Absolvent al Facultăţii de Arhitectură în anul 1949 şi al Facultăţii de Filozofie a Universităţii Bucureşti, profesorul Aurelian Trişcu a avut o remarcabilă carieră didactică universitară atât în cadrul Universităţii de Arhitectură din Bucureşti, cât şi în calitate de profesor asociat al Universităţii Ecologice Deva şi al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj.

S-a implicat public în apărarea monumentelor istorice în perioada de sfârşit a regimului comunist prin semnarea, alături de alte personalităţi importante, a unui memoriu trimis postului de radio Europa Liberă care pleda pentru salvarea de la distrugere a satelor româneşti şi împotriva demolărilor caselor vechi din Bucureşti şi din marile oraşe ale ţării.

Iată ce povestea arhitectul despre cea mai neagră perioadă din timpul comunismului, atunci când cartiere întregi au fost puse la pământ pentru a face loc impunătoarei Case a Poporului. Redăm un fragment din interviul realizat de Raluca Popa, la 5 iulie 2002, în Arhiva de Istorie Orală, Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei - Centrul Internaţional de Studii asupra Comunismului (nr. 1527) şi publicat în Esenţa unui oraş. Despre demolări, case şi oameni în Bucureşti, editor Georgeta Pop, Fundaţia Academia Civică, 2017:

„Se demola, se demola în neştire. Atunci când venea pe teren, Ceauşescu, cu sau fără soţie, cu toţi subalternii lui, vedea ce s-a demolat şi evident că la marginea demolărilor el vedea casele care rămăseseră în picioare, uneori vedea spatele caselor sau anexele lor. „Dar cu astea ce este ?”, întreba el. Credea că din Casa Poporului şi din piaţa mare or să se vadă astea! „Daţi-le jos!” Şi aşa creştea încet-încet demolarea, într-un mod… bolnăvicios! Până unde demolezi? Unde te opreşti? Cât vezi cu ochii sau nu mai vezi nimic! S-ar fi putut pune perdea de arbori, să se limiteze dezastrul. Dar s-a demolat, s-a demolat. 

Din cauza asta, în unele părţi, cu excepţia axului principal, Casa Poporului este înconjurată de un deşert! De maidane! Adică a fost o demonstraţie bolnăvicioasă, paranoică, ale cărei efecte se văd şi astăzi şi în care, din păcate, au fost implicaţi şi arhitecţi”, se arată în interviul apărut pe site-ul memorialsighet.ro.

Mai înaltă, mai mare, mai pompoasă

Arhitectul face referire în acelaşi interviu la pretenţiile absurde ale fostului dictator pe care specialiştii trebuiau să le pună în practică la Casa Poporului.

„Şi Ceauşescu era năbădăios şi se schimba de la o şedinţă la alta: mai înalt, mai mare, mai veche ca formă, mai pompoasă, mai multă marmură. La un moment dat, toate carierele de marmură din ţară lucrau pentru acest şantier, toţi specialiştii din ţară fuseseră scoşi, chemaţi pe linie de partid, şi lucrau aici şi au lucrat ani şi ani de zile.

S-au cheltuit bani enormi, li s-a plătit lucrul foarte bine şi asta a început să atragă tineri, oameni de specialitate, o masă de arhitecţi şi de constructori”, a relatat arhitectul. 

Munca pe imensul şantier era retribuită pe măsură. Aurelian Trişcu aminteşte de salarii şi prime consistente: Cei care au lucrat acolo au început să se simtă bine! Cunosc arhitecţi care nu se simt vinovaţi… Au fost chiar mulţumiţi că au lucrat. Desenau detalii de capitele, chestii clasice, pe care n-aveau ocazia să le facă la celelalte blocuri, amărâte. Se socoteau cineva! Lucrau la unul dintre primele palate ale ţării! Primeau salariu şi prime corespunzătoare! Aveau de a face cu constructori de prima mână din ţară, cu materiale scumpe! Adică era un fel de tentaţia diavolului.

Unii dintre noi am încercat să fugim! Ne-am refugiat construind la munte, construind clădiri tehnice, construind agenţii de voiaj etc. Eu lucram la şcoală, am scos două cărţi: „Arhitectura, obiectiv şi cadru pentru turism” şi a doua carte, care se sprijină pe teza de doctorat, „Zone pietonale urbane”, a mărturisit arhitectul.

Vă recomandăm să citiţi şi:

LIVE TEXT | Război în Ucraina. Ruşii bombardează Nikolaev din toate direcţiile. În Severodoneţk se duc „lupte de stradă îndârjite”

Ruşii retrag temuţii soldaţi buriaţi din Severodoneţk: „Cad ca muştele“