Povestea veteranului de război care nu a mai scos un sunet de trei ani. „Mi-e dor să-mi aud glasul”
0
Imaginaţi-vă pentru o clipă că sunteţi în pericol şi vreţi să strigaţi după ajutor, dar nu aveţi voce. În această situaţie se află Veaceslav Mistrean, care de trei ani nu a mai scos niciun sunet, întrucât şi-a pierdut graiul după ce a fost diagnosticat cu cancer la gât. Medicii i-au spus că tumoarea s-a dezvoltat ca o consecinţă a rănilor suportate în timpul războiului de pe Nistru.
Veaceslav Mistrean are 46 de ani şi este veteran al războiului de pe Nistru. Încearcă să-mi povestească cum a ajuns pe câmpul de luptă, dar coardele vocale nu-i dau voie decât să şoptească nişte cuvinte greu de descifrat. Îmi explică prin gesturi că dacă îşi încordează gâtul prea mult, se sufocă, aşa că începe să-şi scrie istoria. „Am început acţiunile militare în luna noiembrie a anului 1991, în localităţile populate de găgăuzi, Comrat, Congaz, Vulcăneşti, Svetlîi, Taraclia. Apoi am participat la luptele pentru podul Dubăsari şi eliberarea Comisariatului de poliţie din Dubăsari. Am fost trimis prin ordin de detaşare în satul Cocieri din raionul Criuleni pe 3 martie 1992, apoi pe platoul Coşniţa-Doroţkaia în componenţa Batalionului Serviciului de Patrulare şi Santinelă nr.1 a Direcţiei Poliţiei Chişinău. Puteam să refuz. Cu toţii puteam, dar nimeni nu o făcea, nu am fi fost înţeleşi corect dacă am fi fugit de luptă”, îşi începe Veaceslav povestea scrisă.
Un pistol automat la cinci persoane
Veaceslav îşi aminteşte că trupele Republicii Moldova erau înarmate net inferior faţă de trupele separatiste. „Dar poliţiştii noştri ţineau piept cu dârzenie”, precizează militarul. „Fiecare poliţist avea un pistol Makarov şi la fiecare cinci persoane revenea un pistol automat. De mitraliere sau aruncătoare de grenadă, nici vorbă! De teamă de viaţă, nici vorbă! Nu se obişnuia să ai gânduri. Mai ales de frică”, afirmă hotărât Veaceslav. „Mâncam ce ne aducea populaţia de prin partea locului. Dormeam în tranşee, pe paie, fân, iarbă sau scânduri. Nu aveam condiţii. Erau perioade când inamicul nu contenea focul zi şi noapte. Acţionau cu aruncătoare de mină şi grenade. Am participat la mai multe raiduri de cercetare pe teritoriul inamic şi mi-am pierdut mulţi colegi în aceste raiduri de noapte”, îşi aminteşte cu tristeţe în privire Veaceslav.
„Ne gândeam la ţară, nu la familie”
Veaceslav îşi aminteşte cu precizie maximă ziua şi ora în care a fost rănit şi spune că acele momente de groază îi vor rămâne mereu impregnate în minte şi în suflet. „Am fost rănit în rezultatul unei avalanşe de obuze care explodau neîncetat după un atac masiv al gardiştilor şi cazacilor. S-a întâmplat pe 19 mai 1992 la ora 14:00 în satul Doroţcaia. La început nu am conştientizat ce se întâmplă, dar am văzut sânge şi...Am rămas cu multiple plăgi de schije pe cap, abdomen, mâini şi picioare. Am avut contuzie cerebrală şi am stat în spital patru luni”, povesteşte fostul poliţist. Mai mult decât rănile fizice însă l-au durut cele sufleteşti. „Ţin minte când îmi vedeam colegii răniţi fatal şi frustrarea de a nu putea face mai multe din cauza lipsei de armament şi a unui ordin de atac mai decisiv şi oficial”, spune bărbatul. Veaceslav repetă faptul că pe câmpul de luptă nu prea aveai timp pentru gânduri şi emoţii. „Avem în cap o singură idee, aceea de a lupta în numele naţiunii noastre. Sentimentul de patriotism era atât de dezvoltat în fiecare dintre noi, că nu ne mai gândeam la copii şi familie, ci la ţară”, menţionează veteranul.
Credite de 60.000 de lei
După o perioadă îndelungată de recuperare, Veaceslav Mistrean s-a retras din poliţie devenind invalid de gradul II cu o pensie de 2.000 de lei. În 2013 a fost diagnosticat cu cancer la laringe aflat în stadiu II. Ulterior a suferit două operaţii. După ce a trecut printr-o laringectomie şi-a pierdut graiul şi nu a mai vorbit de atunci. „Mi-e dor să vorbesc, să-mi aud propriul glas. Mi-am şi uitat tonalitatea vocii”, scrie cu regret bărbatul. Acesta a mers şi la Kiev pentru o intervenţie chirugicală. Pentru a-şi plăti operaţiile şi tratamentele, Veaceslav a luat două credite de la bancă în valoare de 60.000 de lei, pe care acum nu poate să le plătească. „După a doua operaţie, medicii m-au asigurat că tumoarea a fost îndepărtată, dar cancerul ăsta...Dispare dintr-un loc şi apare în altul. Pe lângă faptul că nu pot vorbi, am probleme şi cu respiraţia”, povesteşte bărbatul.
Acum Veaceslav îşi pune toată speranţele în implantarea unui dispozitiv care i-ar reda vocea şi l-ar ajuta la
eliminarea salivei. „Aparatul l-am cumpărat deja. Acum trebuie să adun banii pentru intervenţia chirurgicală prin care să-mi fie implantat. Operaţia poate fi făcută doar la Kiev şi costă aproximativ 500 de euro. Mă aştept şi la cheltuieli mari post-operatorii. În plus, dispozitivul are o casetuţă specială în care se adună saliva, aceasta trebuie schimbată zilnic şi costă aproximativ 4 dolari, iar peste câţiva ani voi avea nevoie de un alt dispozitiv, întrucât acesta se va uza. La moment, cu toată această tărăgăneală risc să mă îmbolnăvesc de tuberculoză sau bronşită”, povesteşte cu regret Veaceslav.
Familia îi citeşte pe buze
Pentru că nu poate vorbi deloc Veaceslav îşi găseşte cu greu un loc de muncă. Îi este dificil să meargă la cumpărături sau să dea un simplu telefon. Cu prietenii vorbeşte prin sms-uri, iar soţia este singura care a învăţat să-i citească pe buze şi-l înţelege imediat. „Mă doare atunci când vreau să spun ceva, să le vorbesc oamenilor şi nu pot. Nimeni nu mă aude”, scrie veteranul. Acesta afirmă că a apelat la Ministerul Afacerilor Interne, dar i s-a spus că nu poate fi ajutat. „Mă ajută alţi colegi veterani, dar toate asociaţiile noastre sunt non-profit. Conform legii cu privire la veterani statul este obligat să ne ofere o viaţă cât de cât decentă, dar dacă nu este de unde...”, explică participantul la conflictul transnistrean.
Cei care îşi doresc şi pot să-l ajute pe Veaceslav Mistrean să-şi recupereze vocea, îl pot contacta la numărul de telefon 079228209.
Se încarcă comentariile...
