„Lada de zestre a Republicii Moldova” împlineşte 125 de ani

La eveniment au fost prezenţi şi ambasadorii Poloniei şi Ungariei

Cei care au călcat astăzi pragul Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală au fost întâmpinaţi cu pâine, sare şi vin roşu. Conducerea celui mai vechi muzeu din R. Moldova a ţinut să marcheze, astfel, împlinirea a 125 de ani de la fondarea instituţiei.

Au venit să celebreze aniversarea muzeului reprezentanţi ai Guvernului, muzeografi din ţară şi de peste hotare, turişti, copii şi simpli cetăţeni care sunt pasionaţi de istorie. Pe parcursul festivităţii, mai multe ansambluri folclorice au întreţinut oaspeţii prin cântece şi jocuri populare. Tinerii îmbrăcaţi în costume tradiţionale şi purtând cuşme din blană de oaie păreau evadaţi din vitrinele muzeului.

„Fără public nu putem exista”

Din anul 1985, activitatea instituţiei este dirijată de acelaşi om. Atunci când a primit propunerea de a ocupa funcţia de director, Mihai Ursu nu credea că se va descurca în această funcţie, dar de 30 de ani, totuşi, o face. Pentru un director de muzeu cele mai frumoase momente rămân zilele în care aici vin mulţi vizitatori. „Fără public nu putem exista. Atunci când el apreciază munca noastră suntem fericiţi”, a mărturisit Mihai Ursu.

Expoziţia permanetă a muzeului, inaugurată 1994, a primit denumirea „Natura. Omul. Cultura”. Directorul spune că este un lucru unic în istoria muzeografică mondială ca o problemă globală, precum relaţia dintre om, natură şi cultură, să fie tratată în baza colecţiilor unui muzeu.

Prezentă la eveniment, ministrul Culturii, Monica Babuc, a povestit că a păşit pragul acestei instituţii culturale pe când era un copil şi că atunci clădirea i se părea ruptă din poveştile „O mie şi una de nopţi”. „Muzeul Naţional de Etnografie este lada de zestre a neamului nostru, adunată fir cu fir de-a lungul a 125 de ani. Copiii noştri pot vedea anumite obiecte doar aici”, a menţionat Monica Babuc.

Fericirea muzeografilor nu se măsoară în bani

Tudor Zbârnea, directorul Muzeului Naţional de Artă, a concretizat faptul că Muzeul Etnografic reprezintă cultura şi imaginea noastră. „Muzeografii sunt oameni fericiţi şi cum fericirea nu se măsoară în bani, probabil de aceea şi salariile sunt mici”, a spus mai în glumă, mai în serios Tudor Zbârnea.

Despre salariile mici a vorbit şi Mihai Ursu. „Muzeografii iubesc domeniul în care lucrează. Munca aceasta te molipseşte şi nu te mai vindeci. Noi nu lucrăm pentru salarii, pentru că acestea nu sunt deloc atrăgătoare”, a spus el.

Pe timp de ploaie vizitatorii ar trebui să umble cu umbrela prin muzeu întrucât apa pătrunde prin acoperiş şi picură pe podea. Instituţia are nevoie de reparaţii capitale. O angajată a muzeului se plânge că oamenii nici nu observă boxa cu donaţii amplasată la intrare şi nu ajută cu nimic la îmbunătăţirea stării acestuia. Şi Monica Babuc a recunoscut necesitatea reparaţiilor şi a spus că acestea vor fi făcute indiferent de eforturi.

În prezent, muzeul deţine aceleaşi spaţii ca în timpul celui de-al doilea Război Mondial. Conducerea spune că acum acestea trebuie valorificate şi restaurate. Totodată, este nevoie de spaţii noi pentru inaugurarea unui muzeu al covoarelor sau al portului popular.

Muzeul Maţional de Etnografie şi Istorie Naturală deţine un patrimoniu de circa 135 mii de piese. Expoziţiile pun în valoare lumea animală şi vegetală, bogăţiile naturale ale ţinutului şi reflectă îndeletnicirile populaţiei. Piese din colecţiile muzeului au fost prezentate la diferite expoziţii organizate în multe ţări din Europa, Asia, America şi Africa.