Class Fest 2015. Lupta pentru supravieţuire, pe scenă: „Şi actorii se împuşcă, nu-i aşa?”

Spectacolul „Şi actorii se împuşcă, nu-i aşa?” este bazat pe cartea lui Horace McCoy lansată în anul 1935. Studenţii Universităţii de Arte din Graz, Austria, au adus în scena de la Chişinău o nouă abordare a nuvelei care reprezintă o alegorie dramatică a luptei pentru supravieţuire şi a depăşirii propriilor temeri.

În cadrul celei de-a cincea ediţii a Festivalului Internaţional al Şcolilor de Teatru Class Fest, peste zece instituţii de specialitate din Franţa, Polonia, Georgia, Rusia, Ucraina, Austria şi România au venit la Chişinău pentru a însufleţi viaţa culturală a capitalei prin reprezentaţii inedite şi moderne. Printre cele mai neordinare apariţii pe scena noastră a fost cea a studenţilor austrieci care au reînviat personajele unei nuvele, transformate mai târziu şi într-un film cu nouă nominalizări la premiile Oscar - „Şi caii se împuşcă, nu-i aşa?”.

Dans, nuditate şi confesiuni

Urmărind îndeaproape firul nuvelei lui Horace McCoy, spectacolul spune povestea a nouă tineri care, în timpul unui curs de teatru, încearcă să filmeze o producţie despre activitatea lor. Fiecare personaj are un monolog pe parcursul reprezentaţiei în care îşi destăinuie durerile şi temerile, în special cele strâns legate de cariera lor actoricească. Toţi vor să joace în filme şi să ajungă la Hollywood, dar deznodământul poveştii este departe de aspiraţiile lor. 

Tinerii încep o competiţie inumană de dans în scenă, una care durează ore în şir şi scoate la iveală nesiguranţa, îndoielile, dezamăgirea competitorilor. Tinerii sunt supuşi la tot felul de probe. Trebuie să danseze în timp ce mănâncă sau să scape de haine cât mai repede, într-un timp cât mai scurt. Deşi, poate neclar la prima vedere, spectacolul se încadrează în rândurile acelor reprezentaţii care trebuiesc „rumegate” şi analizate, astfel încât spectatorul să simtă ce se ascunde în spatele replicilor şi care e subtextul mişcărilor scenice. Un detaliu distinct al piesei austriecilor este camera de luat vederi care nu părăseşte niciodată scena şi este folosită de tineri pentru a se filma unii pe alţii, în scopul creării unei producţii despre activitatea lor. 

Spectacolul îmbină comicul şi tragicul, cuminţenia şi dezinvoltura, liniştea şi haosul. Nu lipsesc nici scenele deocheate. La un moment dat, un tânăr actor este înfăţişat în timp ce face duş, chiar pe scenă, sub ochii uimiţi ai spectatorilor. Nuditatea, de altfel, este considerată a fi un aspect mai des întâlnit în cazul actriţelor şi mai puţin exploatat la bărbaţii din scenă. Iată că studenţii din Austria au spart acest tipar şi au adus la Chişinău scene de nuditate mai rar întâlnite la noi. Specialiştii în domeniu mai afirmă că nuditatea este acceptată mai uşor de spectator în textele moderne, decât în cele clasice care aparţin lui Cehov sau Shakespeare.

Alegorie a Marii Depresii din anii ’30

Laitmotivul acestei prestaţii teatrale este replica rostită de nenumărate ori de o tânără fată care pretinde a fi însărcinată şi poartă un ghem de cârpe sub rochie pentru a crea o burtică: „Eu nu joc calul, eu sunt o femeie însărcinată”, spune ea mereu atunci când colegii o îndeamnă să-şi pună pe cap o mască imensă ce înfăţişează capul unui cal. Titlul spectacolului „Şi actorii se împuşcă, nu-i aşa?” este, de fapt, o parafrazare a denumirii originale a romanului „Şi caii se împuşcă, nu-i aşa?”, o replică, de altfel, devenită foarte celebră, fiind adesea preluată şi schimbată în alte contexte. 

Finalul spectacolului aduce moartea uneia dintre concurente, care este împuşcată de propriul iubit, după ce chiar ea îl roagă să facă acest lucru. Iar tânăra care a refuzat de nenumărate ori să joace rolul calului, în final îşi ascunde chipul sub masca imensă şi mimează în scenă un galop al animalului. 

Simone de Beauvoir a descris nuvela „Şi caii se împuşcă, nu-i aşa?” ca fiind prima creaţie literară existenţialistă din America, iar spectacolul jucat de studenţii austrieci a păstrat elementele alegorice care denotă perioada tumultoasă a Marii Depresii din America anilor ’30.