Stratfor: Lupta dintre Occident şi Est pentru Balcani

Rusia, Turcia şi Occidentul au cu toţii un singur rival în Balcani: instabilitatea politică. Situată la confluenţa a trei imperii istorice, fâşia de pământ dintre Marea Mediteraneană şi Marea Neagră a fost de mult timp în centrul competiţiei dintre marile puteri mondiale. Acum este un punct ce cauzează un impas în relaţiile dintre Rusia şi Occident.

Acum, când ambele părţi încearcă să-şi cumpere influenţa prin investiţiile şi proiectele energetice, la care se alătură şi Turcia care încearcă să ţină pasul, provocările politice interne ameninţă să submineze eforturile externe de a dezvolta şi a modela regiunea. Odată ce marile puteri îşi folosesc capacitatea financiară şi politică pentru a câştiga influenţa în Balcani, guvernele locale slabe vor continua să balanseze între concurenţi.     

Puterile regionale şi mondiale au acordat o atenţie exagerată ţărilor balcanice. La 15 mai, ministrul de Externe al Rusiei, Serghei Lavrov, a vizitat Serbia la doar câteva zile după ce preşedintele Consiliului Federaţiei Ruse, Valentina Matvienko, s-a întâlnit cu liderii sârbi la Belgrad. Preşedintele turc, Recep Tayyip Erdogan, vizitează Bosnia-Herţegovina pe 20 mai, iar vizite similare le-au avut şi ministrul de Externe al Turciei, Mevlut Cavusoglu, şi viceprim-ministrul Ali Babacan. Liderii occidentali au demonstrat la fel un interes pentru regiune prin vizitele secretarului de stat al SUA, John Kerry, şi ministrului de Externe britanic, Philip Hammond, în Bulgaria din ianuarie curent. Oficiali americani de rang înalt vizitează cu regularitate România.

Investiţiile strategice din Occident

Guvernele occidentale au două scopuri majore în Balcani: să menţină stabilitatea în partea de vest a regiunii şi să reducă influenţa Rusiei. Într-un final, Statele Unite şi Uniunea Europeană s-au implicat în politica internă a Balcanilor, când NATO s-a implicat în conflictul din Kosovo din anii 1990. Trupele occidentale se află în continuare într-o misiune de menţinere a păcii în Kosovo. Uniunea Europeană a folosit cantităţi considerabile de resurse şi capital politic pentru a implementa reforme şi a aduce dezvoltarea economică în regiune, rezultatele fiind echivoce.

Occidentul are avantajul accesului la ample fonduri pentru dezvoltare şi apărare, care pot fi împărţite între statele dornice de creştere economică. Ţări precum Serbia şi Macedonia au puţine şanse să adere la Uniunea Europeană în următoarea decadă; acestea bat pasul pe loc din cauza disensiunilor interne şi întâmpină rezistenţă din partea membrilor actuali ai UE. Cu toate acestea, ele au în continuare acces la beneficiile economice care provin din legăturile strânse cu UE. Între anii 2014-2020, Uniunea Europeană planifică să acorde 1,5 miliarde de euro în forme de granturi Serbiei, un potenţial membru al UE, şi 11,4 miliarde de euro Bulgariei. În plus, se oferă şi o considerabilă asistenţă pentru apărare care vine în Bulgaria ca rezultat al efortului de a consolida membrii NATO din apropierea imediată a Rusiei.

Factorul Ucraina

Criza din Ucraina a impus Statele Unite să fortifice capacitatea defensivă de-a lungul extremei de est a NATO. NATO şi-a extins forţa de răspuns multinaţional, a creat o nouă forţă a vârfului de lance care ar putea să se mobilizeze rapid şi a stabilit un lanţ de avanposturi în estul Balcanilor pe care le-a numit unităţi de integrare în forţă, care ar putea să servească drept centre de comandă în timpul unui conflict.

În acelaşi timp, războiul din Ucraina a determinat Uniunea Europeană să pună prioritate pe proiectul coridorului sudic al gazelor naturale, datorită cărora va fi ocolit gigantul rus Gazprom şi va fi redusă dependenţa energetică a Europei de Rusia. În plus, Occidentul a descurajat Bulgaria de a participa la proiectul rus South Stream după ce Bulgaria a renunţat, iar Rusia a îngheţat proiectul în luna decembrie.

Rusia contorizează Occidentul

La rândul său, Rusia şi-a folosit influenţa în Balcani, unde are strânse legături istorice şi culturale cu ţări precum Serbia şi Grecia pentru a submina interesele Occidentului. Cu toate acestea, interesul Kremlinului în regiune din ultimul an se datorează în mare parte deteriorării relaţiei cu Occidentul. Scopul Rusiei în Balcani este să prevină extinderea trupelor occidentale şi a infrastructurii militare în regiune pentru a implementa între timp proiectele strategice de infrastructură energetică.

Deşi Occidentul deţine mai multe resurse pentru a investi în Balcani, Rusia deţine câteva active energetice regionale şi un număr de credite care reprezintă restanţe ale guvernelor din Balcani. Moscova a reuşit să păstreze relaţii diplomatice bune cu unii oligarhi locali, în special din Bulgaria. Gazprom a cumpărat pachetul majoritar al companiei petroliere sârbe NIS în 2008. Ca şi Uniunea Europeană, Rusia a oferit finanţare Serbiei, în jur de 1,5 miliarde de dolari în ultimi doi ani. Kremlinul a oferit energie cu împrumut Republicii Srpska, entitate sârbă din Bosnia-Herţegovina.

Presiunile Occidentului ar putea să pună capăt proiectului South Stream, dar Rusia planifică să construiască în locul acesteia conducta Turkish Stream, care ar putea ajuta Gazpromul să contracareze eforturile europene privind diversificarea energetică. Conducta va putea aduce gaze naturale prin Marea Neagră spre graniţa cu Turcia şi Grecia. Pentru a ajuta Gazpromul să ajungă pe pieţele din Europa Centrală, Rusia a susţinut construcţia unei conducte ce ar trece din Grecia spre Macedonia, Serbia şi Ungaria. Pe lângă Turcia, aceste patru ţări se află în centrul ofensivei diplomatice ruse. Cu toate acestea, odată ce Rusia încearcă să gestioneze propriile provocări financiare şi politice, influenţa acesteia în Balcani este limitată.

Interesele Turciei

Turcia are propriile interese economice şi legături culturale în Balcani, dar îi lipseşte în prezent resursele militare şi economice pentru a rivaliza cu Rusia sau Occodentul.

Unul dintre obiectivele strategice ale Turciei este să menţină influenţa în Marea Neagră. Istoric, Ankara a realizat acest lucru prin ancorarea sa pe Dunăre. Acest obiectiv presupune relaţii de superioritate cu statele balcanice de pe ţărmul Mării Negre. Însă Turcia, de asemenea, încearcă să se apropie de Bosnia-Herţegovina, unde Ankara vrea să-şi sporească influenţa prin legăturile culturale şi istorice. Aceste conexiuni sunt foarte importante: musulmanii bosniaci au început să emigreze spre Turcia în secolul al XVII-lea şi câteva milioane de turci invocă rădăcini bosniace. Această afinitate etnică a determinat guvernul turc să vină cu iniţiative de a investi în Turcia.

Turcia nu se poate compara cu puterea de investiţie financiară a Occidentului şi a Rusiei în Balcani. Dar în calitate de gardian al Mării Negre şi membru NATO, Turcia joacă un rol important în eforturile Bulgariei şi României de a coopera în domeniul apărării, ca reacţie la criza din Ucraina. Mai mult, Turcia este dispusă să utilizeze instrumente financiare şi politice pentru a intra în graţiile Bosniei. Turcia este printre primii cinci investitori în acest stat. Oficialii din această ţară susţin că au investit 1,1 miliarde de dolari în Bosnia începând cu anul 1995 - o sumă semnificativă pentru un stat cu un PIB de 18 miliarde de dolari.

Conducta Turkish Stream ar face Turcia mai puternică, fără îndoială. Ankara ar juca un rol important în contrucţia acesteia şi ar avea oportunitatea de a îmbunătăţi relaţiile cu statele care vor primi gaze naturale prin Turkish Stream, inclusiv Macedonia şi Serbia.

Violenţele din Macedonia

În ciuda atenţiei pe care o au din partea puterilor mai mari, Balcanii sunt adesea instabili, iar instabilitatea acestora poate împiedica influenţa puterilor străine. De exemplu, violenţele care au izbucnit pe 9 mai în Macedonia care au culminat cu moartea a opt poliţişti şi a 14 presupuşi militanţi albani din oraşul Kumanovo. Aproape 40 de poliţişti au fost răniţi şi 30 de militanţi arestaţi. Există şi rapoarte neconfirmate cu privire la moartea în rândul civililor.

Guvernul macedonian a susţinut că operaţiunea din oraş a fost organizată cu scopul de a preveni planurile militanţilor albanezi de a efectua acte teroriste în interiorul ţării. Cu toatea acestea, calendarul operaţiunii i-au făcut pe mulţi să creadă că reprimarea a avut motive politice – o diversiune care ar putea distrage atenţia de la nişte interceptări telefonice ale guvernanţilor cu caracter ilegal. Vărsarea de sânge în Kumanovo, alături de alte descoperiri privind achiziţia de informaţii de la cetăţeni, a subminat şi mai mult încrederea cetăţenilor într-un guvern care deja s-a discreditat în faţa oamenilor. Pe 17 mai au avut loc proteste masive în capitala Macedoniei, Skopje. Situaţia politică rămâne fragilă în ţară.

Rusia speră să extindă Turkish Stream prin Macedonia spre Europa Centrală, dar instabilitatea din ţară ameninţă implementarea acestor obiective în momentul în care statele ce se află pe traseul rutelor alternative nu sunt receptive la propunerile Rusiei. Guvernul actual al Bulgariei a renunţat, sub presiunile Statelor Unite şi a Uniunii Europene, să participe la un proiect energetic condus de Rusia, în timp ce Albania îşi păstrează în continuare orientarea politică pro-occidentală.

Reacţia Rusiei

Ministerul rus de Externe a susţinut puternic guvernul macedonian după ultimele proteste. Oficialii ruşi au criticat opoziţia şi grupurile non-guvernamentale, acuzându-le că ar fi făcut front comun cu puterile occidentale şi au ales să urmeze o ideologie a „revoluţiilor color” haotice. Actualul guvern al Macedoniei este nominal pentru aderarea la NATO şi UE, însă este deschis propunerii Rusiei privin Turkish Stream. Guvernul slab, precum şi instabilitatea care creşte în Macedonia, împiedică ţara să devenă un aliat ferm al Occidentului sau un partener de încredere a Rusiei.

Rivalităţile geopolitice şi disputele din regiune au format din punct de vedere istoric o combinaţie explozivă, care a alimentat conflicte militare, ca Primul Război Mondial sau numeroase lupte armate din Balcani.