Există posibilitatea, tot mai palpabilă în acest moment, ca victoria să-i revină preşedintelui Frontului Naţional, Marine le Pen. O doamnă al cărei partid este susţinut financiar şi cu tot ceea ce mai contează direct de la Moscova, şi vrea ca Franţa să iasă din zona euro şi din Uniunea Europeană. Dacă asta s-ar realiza, UE ca atare ar înceta să mai existe, ceea ce i-ar face Moscovei un bun serviciu, deoarece ea aplică politica „dezbină şi stăpâneşte”,

Momentan, sondajele din Franţa arată că dacă Marine Le Pen ar ajunge în turul II al prezidenţialelor cu candidatul Republicanilor, de dreapta, François Fillon, ar acumula 42% din voturi, iar contracandidatul ei, 58%. Aceleaşi sondaje ne mai spun că dacă Le Pen îl va avea drept contracandidat în actul final al alegerilor pe Emmanuel Macron, candidatul unui partid nou, numit „En Marche!”, ultimul va acumula 63% din voturi şi va câştiga alegerile. Într-un tur secund disputat de Macron şi Fillon, cel de-al doilea ar fi învins. Tot după sondajele din ultimul timp, vine puternic din umbră şi candidatul socialist, Benoit Hamon, care le-ar putea strica socotelile celor trei favoriţi.

Există posibilitatea, tot mai palpabilă în acest moment, ca victoria să-i revină preşedintelui Frontului Naţional, Marine le Pen.

Dar şi peste ocean au fost multe sondaje înainte de 4 noiembrie, şi cele mai „cotate” au proclamat, într-un singur glas, un alt câştigător decât deţinătorul actual al funcţiei de preşedinte al Statelor Unite ale Americii. Şi în Franţa ne putem confrunta cu acelaşi gen de spirală a tăcerii care i-a făcut pe unii respondenţi americani fie să nu-şi comunice opţiunea, fie să mintă.

Cel care era văzut până nu demult drept favoritul fără drept de apel al cursei prezidenţiale, François Fillon, este un vechi aliat şi camarad politic al lui Jacques Chirac şi apoi al lui Nicolas Sarkozy, fiind prim-ministru pe toată durata mandatului acestuia (2007-2012). Este un liberal-reformator, iar politicile sale au fost comparate cu cele ale lui Margaret Thatcher. Popularitatea lui Fillon este în scădere ca urmare a unor dezvăluiri despre manipulări de fonduri publice în favoarea soţiei sale.

Emmanuel Macron şi-a început cariera politică în Partidul Socialist Francez, în 2006. A fost ministru al Economiei, Industriei şi Afacerilor Digitale în 2014-2016, în guvernul socialistului Manuel Valls, demisionând din guvern pentru a se ocupa de cariera sa politică. În acelaşi an fondează partidul „En Marche!”, progresist şi social-liberal. În noiembrie 2016 îşi anunţă intenţia de a participa la alegerile prezidenţiale.

Dincolo de aspectele luptei interne pentru funcţii şi putere din Franţa, mai există o luptă internaţională pentru a dezbina Europa, ale cărei strategii se gândesc în interiorul Kremlinului.

Luni, purtătorul de cuvânt al candidatului Emmanuel Macron, Richard Ferrand, a acuzat Rusia, la postul de televiziune France 2, că încearcă să intervină în campania electorală din Franţa. Metodele prin care se realizează aceste intervenţii ar fi, după Ferrand, atacurile cibernetice împotriva site-urilor de campanie ale lui Macron, difuzarea de ştiri false şi manipulatorii în presa rusă cu acoperire internaţională – Sputnik şi Russia Today. Motivul pentru care Macron este supus acestor atacuri ar fi că pledează pentru o Europă unită şi care să aibă o voce a ei proprie şi un rol important în relaţiile internaţionale. Ferrand se arată indignat de faptul că aceste instituţii ale mass-media afişează ştiri false care apoi sunt preluate, citate şi influenţează procesul democratic”. Oficialul crede că prin aceste metode, Rusia vrea să-şi pună la adăpost propriul candidat, pe Marine Le Pen. El îndeamnă instituţiile statului francez să acţioneze acum, fără a tergiversa.

Dincolo de aspectele luptei interne pentru funcţii şi putere din Franţa, mai există o luptă internaţională pentru a dezbina Europa, ale cărei strategii se gândesc în interiorul Kremlinului. Influenţarea alegerilor din ţări europene cheie pentru continuarea proiectului de construcţie europeană înseamnă încercarea de a introduce un cal troian la fundamentul unui spaţiu care, în ultimele decenii, pentru prima dată în istorie, a început să lase în urmă războaiele, neînţelegerile, şi să ofere mai mult tuturor locuitorilor săi. 

Alegerile pentru funcţia de preşedinte al Franţei se vor desfăşura pe 23 aprilie, şi, dacă va fi cazul, pe 7 mai pentru turul II.