Mama voastră de aleşi ai poporului!

Unii mizează pe faptul că nu ne vom prinde, adică ne cred mulţi, dar proşti. Alţii, chiar dacă îşi dau seama că se vede de la o poştă ce hram poartă, nu se ruşinează deloc. Au imunitate. Au funcţii. Au spete. Au bani. Sunt la dos, acoperiţi de orice şi de oricine. Dacă trebuie, se scot din orice rahat în care se bagă.

Îi alegem luându-i de buni sau pentru că îi credem răul cel mai mic. Datorită nouă, celor care ne facem conştiincios exerciţiul cetăţenesc de a merge la votare, ei urcă în fotolii moi. Dar, la puţin timp după ce se instalează comod, încep a se crede foarte mari şi importanţi, uită cum au ajuns acolo, sus, şi că au jurat să fie slugile poporului, adică ale celor care i-am înălţat, prin voturile noastre.

Şi dacă ar fi doar apucăturile de parveniţi şi grandomania, mai treacă-meargă. Mai grav e că unii se apucă de chestii dubioase, cu bună ştiinţă sau din prostie acceptă să facă lucruri ce miros urât, îşi trimit principiile şi valorile la plimbare şi îşi iau drept tovarăşi de mandat interesele înguste şi meschine – de  partid, de grup, financiare... Unii mizează pe faptul că nu ne vom prinde, adică ne cred mulţi, dar proşti. Alţii, chiar dacă îşi dau seama că se vede de la o poştă ce hram poartă, nu se ruşinează deloc. Au imunitate. Au funcţii. Au spete. Au bani. Sunt la dos, acoperiţi de orice şi de oricine. Dacă trebuie, se scot din orice rahat în care se bagă.

Cum să înţeleagă omul care a votat pentru idealurile luminoase fluturate în campanie de Partidul Liberal că unul dintre exponenţii de vază ai acestuia, ditamai vicepremier pentru probleme sociale, semnează un demers prin care cere graţierea unui cunoscut traficant? Şi încă ce argumente „patriotice“ aduce dl Mihai Moldovanu în solicitarea pe care şi-a pus autograful: „În semn de recunoştinţă şi apreciere a meritelor din timpul acţiunilor de luptă pentru apărarea integrităţii şi independenţei Republicii Moldova...“.

Ce v-a împiedicat, dle vicepremier, să verificaţi ce „merite“ are un „patriot“ condamnat la 19 ani de închisoare dintre care a ispăşit doar doi şi dacă a fost măcar cu văzutul în 1992 la Nistru? La simpla lecturare a sentinţei ar fi trebuit să vă tremure pixul în mână, mai ales că aveţi două fiice: „trafic de persoane, proxenetism, exploatare în scopuri sexuale a copiilor, deţinere ilegală de arme“.

Sau aţi crezut povestea cu dosarul fabricat la comandă de comunişti? O fi făcut ei multe măgării în opt ani de guvernare, dar să nu exagerăm. Aşa ne putem trezi că toţi ucigaşii, violatorii şi tâlharii băgaţi după gratii între 2001-2009 vor spune că sunt victime politice. Nu i-a trezit suspiciuni solicitarea de graţiere nici altui liberal, preşedintele comisiei juridice, Victor Popa, care a trimis-o mai departe, sub pretextul că nu ţine de competenţa sa. 

S-au produs frumos şi alţi aleşi ai poporului care, la fel, nu s-au gândit că isprava lor loveşte în imaginea partidului şi aşa şifonată în ultimele săptămâni de scandalul interceptărilor. Liberal-democraţii Ion Butmalai şi Alexandru Cimbriciuc au solicitat Curţii Constituţionale să declare ilegală hotărârea Parlamentului privind eliberarea lui Valeriu Arhip din funcţia de judecător la Curtea Supremă de Justiţie. Sub pretextul că au fost încălcate nu ştiu ce norme constituţionale, parlamentarii îşi ajută, probabil, un prieten, scos din funcţie pentru că nu şi-a declarat onest toate proprietăţile. Mă întreb, domnii deputaţi şi-au înţeles greşit misiunea de aleşi ai poporului sau plătesc nişte poliţe mai vechi?

Dar cel care m-a amuzat ieri a fost preşedintele Parlamentului, democratul Marian Lupu, care a apărut ca un justiţiar neprihănit şi şi-a repetat cu insistenţă poezia despre „varianta zero“ şi demisia lui Vlad Filat. Cică, el, Marian Lupu, nu mai tolerează „justiţia la telefon“ pe care o face acest „il capo di tutti capi“, după cum i-a zis premierului.

O fi suferit de amnezie domnul Lupu şi nu mai ţine minte cum şi-a graţiat colegul de partid, pe liderul organizaţiei raionale a PD din Rezina, Leonid Balan, condamnat pentru încălcări la înstrăinarea proprietăţii de stat? Nu-şi mai aminteşte nici cum i-a adunat pe agenţii economici pe vremea când era tot preşedinte al Parlamentului, doar că din partea PCRM, şi le-a cerut să contribuie cu sume frumuşele la restaurarea mănăstirii Curchi, act de evlavie şi caritate pe care comuniştii l-au folosit pentru a-şi face imagine de mari susţinători ai bisericii.

...Îi alegem luându-i de buni sau pentru că îi credem răul cel mai mic. Datorită nouă, celor care ne facem conştiincios exerciţiul cetăţenesc de a merge la votare, ei urcă în fotolii moi. Dar, la puţin timp după ce se instalează comod, încep a se crede foarte mari şi importanţi, uită cum au ajuns acolo, sus, şi că au jurat să fie slugile poporului, adică ale celor care i-am înălţat, prin voturile noastre.

Mama voastră de aleşi! Om fi noi mulţi, dar nu suntem proşti şi nici sclerotici!