După alegerile parlamentare în Republica Moldova: Cel mai bun argument pentru lupta cu Rusia sunt alegerile corecte, reformele democratice şi statul de drept

FOTO EPA-EFE

Alegerile generale din Republica Moldova s-au derulat cu calm şi într-o limită acceptabilă a corectitudinii. Mutarea bătăliilor a jumătate de locuri pentru Parlament în circumscripţiile electorale a schimbat greutatea şi atenţia de la campaniile centralizate şi loviturile sub centură către o luptă surdă, pas cu pas, practic invizibilă, în teritoriu.

De aceea şi campania a părut ternă şi fără vlagă, până în ultima săptămână, când fiecare actor şi-a jucat cărţile de final cu lovituri considerate imbatabile.

Schimbarea regulilor jocului cu campania ce s-a putut face până şi în ziua alegerilor, după interpretarea experienţei cu anularea alegerilor locale la nivelul Chişinăului, a făcut să existe timp de replici şi ca şi aceste lovituri să fie, mai degrabă slabe şi cu efecte minime. Poate cu excepţia revelaţiilor la adresa lui Igor Dodon, şi a finanţărilor fiului Procurorului General al Rusiei pentru Fundaţia soţiei Preşedintelui Republicii Moldova.

Alegerile generale trasate pe bătălia PSRM-PDM şi ignorarea atacurilor opoziţiei pro-europene de către guvernare

Pe de altă parte, deşi s-a marşat în continuare pe cele două naraţiuni paralele – luptă contra Oligarhului care a Capturat Statul respectiv bătălia geopolitică Est-Vest – campania electorală a fost marcată de epuizarea deplină a tracţiunii ideilor supra-uzate a combaterii Oligarhului – acolo e nevoie de argumente constituite de acum din acţiuni şi forţa de a schimba, nicidecum de lamentare şi prezentarea excesivă a aceloraşi argumente demonetizate prin supra-uz.

Mai mult, glisarea spre formula binomului PSRM-PDM ca formula de ieşire complementară, din partea ACUM a fost profund alterată de bătălia dintre cele două forţe politice vizate, de faptul că PDM a luat cu ţintă aproape în exclusivitate PSRM şi pe Igor Dodon (ignorând aproape total atacurile constante împotriva sa venite de la pro-europeni), în timp ce şi Rusia, în formele sale de ingerinţă, a vizat exclusiv PDM şi pe Vladimir Plahotniuc, astfel că naraţiunea privind binomul, oricât de atrăgătoare era ca formulare, s-a dovedit fără esenţă (referirea la votul dat pentru modificarea legii electorale acum mai bine de un an e singurul argument ce a mai putut fi credibil).

Pe de altă parte, mass media internaţională a rămas plasată, în relatarea alegerilor, pe marile teme geopolitice şi pe acţiunea defnitorie a jocului între Est şi Vest. Implicarea rusă în alegeri a validat această bătălie surdă, chiar dacă nu neapărat vizibilă. Iar perspectiva PSRM de a obţine majoritatea în viitorul Parlament a accentuat acest pericol general. Aici a funcţionat vizibil şi războiul informaţional ca şi lucrătura la firul ierbii a propagandei şi mobilizării, care a jucat un rol important. Singura modificare a fost implicarea Mitropoliei Chişinăului şi a întregii Moldove în campania electorală şi de partea lui Ilan Shor şi fostului partid rus Ravnopravie, cu care a împărţit susţinerea pentru PSRM.

Evitarea vulnerabilităţilor ce permit jocurile Rusiei la Chişinău

Totuşi, trebuie spus foarte clar că lucrurile vizând lupta împotriva Rusiei, a influenţei ruse, a lumii ruse şi a modelului Tătucului, autoritarismului şi conducerii corupte nu se poate face exclusiv prin acţiunile directe şi prin combaterea active a propagandei. Din contra. Cele mai puternice argumente împotriva influenţei ruse în Republica Moldova rămân cele de consolidare a rezilienţei statului Republica Moldova, alegerile corecte, reformele democratice şi statul de drept.

Într-adevăr, dacă raportul ODIHR al OSCE care monitorizează alegerile generale va fi unul general pozitiv – asta e dincolo de observaţia generală, de la distanţă, care nu poate surprinde toate elementele – aceste e primul argument care face ca instrumentarul de nerecunoaştere a alegerilor generale de către Rusia şi alţi acoliţi, aşa cum era planificat de către unii, să fie subminat. În plus, nici manifestaţiile de protest pregătită nu şi-ar avea motivaţia – chiar dacă acestea s-ar derula, aşa cum au fost programate pe diferite direcţii, de către PSRM şi ACUM.

O asemenea situaţie va evita să ofere instrumente Rusiei de a valorifica vulnerabilităţi în Republica Moldova în etapa post-electorală. În care, ca să fim clari, există un Guvern funcţional, indiferent de durata negocierilor pentru o majoritate sau de reluarea alegerilor peste 3 luni, în lipsa unei majorităţi.

Reconectarea la UE, reforme reale şi stat de drept. Un imperative post-electoral

În al doilea rând, odată constituită majoritatea şi Guvernul, reconectarea cu UE şi relansarea reformelor este absolut necesară, necesară atât pe dimensiunea credibilităţii unei noi fundaţii a unei majorităţi pro-europene - pentru că varianta pro-rusă sau ambiguitatea bi-vectorială reclamă alte instrumente şi ambele sunt, în sine, autostrăzi deschise incluenţei ruse în creştere în Republica Moldova – cât şi pe dimensiunea reluării finanţărilor UE pentru reforme. În fine, edificarea reală a statului de drept este o altă condiţie necesară pentru ca instrumentarul legat de corupţie, infracţionalitate, influenţe nelegitime ale Federaţiei Ruse să fie excluse din Republica Moldova sau, măcar, să fie diminuate spectaculos.

Pentru ambele aceste două argumente e nevoie de voinţă, încredere, coeziune şi mai ales decizia clară de a merge în această direcţie. Fără abordarea corectă, transparentă şi profesionistă e puţin probabil ca lucrurile să evolueze în direcţia bună, iar pe golurile, faliile lăsate în relaţiile Republicii Moldova cu UE şi cu partenerii europeni, Rusia are un spaţiu vast în care poate juca, aşa cum crede de cuviinţă, folosind pe scară amplă cel mai mare partid de opoziţie, PSRM, care va capitaliza punct cu punct pe indecizia sau diviziunile forţelor sau a unei majorităţi pro-europene de strânsură, mai ales atunci când divergenţe importante vor fi în interiorul acestei majorităţi ad hoc.