„Dodoniada” a început şi continuă în Găgăuzia

Dodon şi Greceanâi în audienţă la Putin. Fotografia a fost utilizată ca afişaj electoral al PSRM în campania pentru alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014. Sursa: Adevărul.ro

Foarte puţini sunt cei care au anticipat accederea socialiştilor în Parlamentul Republicii Moldova, după scrutinul din 30 noiembrie. Însă şi mai puţini au sesizat că ascensiunea lui Dodon se datorează poziţiei vehemente şi lipsite de menajamente în privinţa „referendumului” desfăşurat în urmă cu un an în Găgăuzia.

S-ar putea obiecta că popularitatea liderului PSRM a crescut încă de la precedentele alegeri locale pentru primăria capitalei, pe care Chirtoacă le-a câştigat la mustaţă. Chestiunea, însă, e mult mai complexă. Într-adevăr, Dodon şi-a creat o bază electorală primară cu mult-trâmbiţata şi dezaxata „Soluţie”, dar aceasta era insuficientă şi instabilă. Drept mărturie servesc toate sondajele care acreditau Partidul Socialiştilor cu până la 6% din opţiunile de vot, respectiv – la limita pragului electoral. Ceea ce i-a propulsat pe socialişti a fost discursul subversiv de la Comrat al liderului lor, de susţinere a referendumului ilegal din februarie anul trecut. Acea alocuţiune a fost un mesaj clar transmis Kremlinului că doar PSRM reprezintă interesele Rusiei la Chişinău. În consecinţă, Putin i-a primit pe Dodon şi Greceanâi într-o audienţă fugitivă, dar destul de efectivă, lăsându-se pozat în anturajul lor şi asigurându-le transferul de imagine (probabil concomitent cu cel financiar) necesar accederii în Parlament.

Iată de ce considerăm că „Dodoniada” a început în Găgăuzia. În plus, nicio altă regiune dintre Prut şi Nistru nu este atât de omogenă şi categorică privind opţiunea euro-asiatică a politicii externe a statului. În consecinţă, Dodon ceruse „referendum local” în fiecare raion, cu intenţia de a răspândi flagelul pro-rusesc şi de a-i contamina pe cât mai mulţi concetăţeni. Însă Curtea Constituţională, prin Hotărârea Nr. 21 din 05.06.2014, i-a tăiat din elan, demonstrând absurditatea demersului său prin faptul că „este inadmisibil ca problemele de interes naţional, care ţin de competenţa Parlamentului, Guvernului sau a altor autorităţi publice centrale, să fie atribuite pentru soluţionare colectivităţilor locale. Or, problemele de interes naţional vizează interesele populaţiei întregului teritoriu al Republicii Moldova, acestea fiind soluţionate de puterea legislativă şi executivă în limita competenţelor constituţionale atribuite, sau pot fi supuse unui referendum republican.” Respectiv, deşi populaţia găgăuză a fost extrem de receptivă la elucubraţiile socialiştilor, aceasta nu poate determina de sine stătător vectorul extern al republicii, însă îi poate crea Chişinăului şicane şi impedimente în parcursul său european.

Din acest motiv socialiştii urmăresc continuarea „Dodoniadei” în Găgăuzia şi au anunţat că o susţin pe Irina Vlah la funcţia de başcan. Această tovarăşă, posesoare a unui nume desemnându-i, în Evul Mediu, pe români, dar purtătoare a mesajului extremist rusesc, se vrea a fi continuatoare a politicii de zombare a populaţiei găgăuze. Dânsa a declarat că „Găgăuzia se va dezvolta în cadrul Republicii Moldova”, dar că această unitate teritorial-administrativă „va tinde să fie alături de Federaţia Rusă, aşa cum doresc locuitorii Găgăuziei”. Nu ştiu cât de apropiaţi mai pot fi găgăuzii de Moscova, fără a fi întrebaţi şi moldovenii, dar cert este că respectivul candidat, care a devenit deputat pe listele comuniştilor, va perpetua politica de rusificare şi de dezbinare a societăţii pe criterii etnice şi geopolitice.

„Sunt convinsă că având susţinerea Partidului Comuniştilor, totul este în puterile noastre”, a mai declarat Irina Vlah, fără să fi realizat pe deplin că s-a disociat de comunişti şi s-a transformat într-un pion de-al lui Dodon.

Alegerile din 22 martie anul curent pentru funcţia de Guvernator al Găgăuziei vor reconfirma cine reprezintă „coloana a 5-a” din Republica Moldova. Indiferent de numele învingătorului, perdanţi vor fi toţi cetăţenii moldoveni, pentru că nu există niciun aspirant la funcţia respectivă care să nu se plieze pe fobiile şi stereotipurile unei bune părţi din populaţia găgăuză. Nimeni nu va îndrăzni să explice acestei etnii conlocuitoare că nu socialiştii sunt soluţia şi că „Dodoniada” trebuie să se sfârşească de unde a început. Dar nu-i nimic, vin alegerile locale din Chişinău, unde şi Greceanâi, şi Dodon au mierlit-o rău.