Cum a fost trimis în gulag clerul din mănăstirile Basarabiei (I)
0
Zeci de preoţi şi călugări din mănăstiri au fost învinuiţi de autorităţile comuniste de „agitaţie şi propagandă antisovietică“ şi „trădare de patrie“, fiind condamnaţi la pedeapsa capitală sau la ani grei de gulag.
Viaţa monahală dintre Nistru şi Prut a fost tulburată odată cu anexarea regiunii, pe 28 iunie 1940, de către Uniunea Sovietică. NKVD s-a năpustit asupra clerului din mănăstiri cu toată cruzimea. Multe dintre locaşurile sfinte au fost închise, pământurile - naţionalizate, iar clericilor le-au fost intentate procese judiciare.
Impresia că după anexarea Basarabiei mănăstirile rămăseseră singurele locuri în care se putea vorbi liber şi discuta politica noii guvernări, iar locatarii lor - preoţi, călugăriţe şi călugări - îşi duceau viaţa ca şi până la anexare (naţionalizarea încă nu începuse, iar represiunile nu îi atinseseră) a fost una falsă. Poliţia politică sovietică a venit înarmată cu tot arsenalul şi experienţa de reprimare a religiei şi a slujitorilor bisericii acumulate în URSS. Nici nu au păşit bine sovieticii pe pământul Basarabiei, că au şi pus în acţiune tăvălugul bolşevic de reprimare.
Călugărul din Bucovina
Iraclii Flocea s-a născut la 11 martie 1893, în comuna Bojorâta, judeţul Câmpulung, din Bucovina, pe atunci anexată la Imperiul Austro-Ungar. Tânărul Iraclii a luptat în Primul Război Mondial în componenţa armatei austro-ungare, a fost luat apoi prizonier. A fost eliberat în 1917 şi a rămas în Basarabia, unde a intrat în monahism, la Mănăstirea Hârbovăţ. Între 1926-1927 a urmat cursurile Facultăţii de Teologie de la Chişinău, iar până la 1940 a parcurs toate treptele ecumenice la mănăstire, ajungând la rangul de arhimandrit.
În timpul primei ocupaţii a Basarabiei (28 iunie 1940 – iulie 1941), Iraclii Flocea a fost mai întâi călugăr la Mănăstirea Hârbovăţ, apoi preot la biserica din Nisporeni. După eliberarea Basarabiei în iulie 1941, s-a întors la mănăstire. A ocupat funcţiile de locţiitor al stareţului şi de secretar al mănăstirii. În acest timp a fost delegat inspector al mănăstirilor din Arhiepiscopia Chişinăului. La evacuarea episcopului Efrem în România, în luna martie 1944, Flocea a exercitat un timp atribuţiile acestuia.
A demascat regimul în cărţile sale
Încă din primii ani de călugărie, pentru a-şi forma o opinie asupra regimului bolşevic, Iraclii Flocea şi-a cumpărat lucrările mai multor scriitori, filologi şi teologi ruşi din emigraţie, precum Nicolai Berdeav, contele Nicolai Trubeţkoi, Vladimir Marţinkovski etc., care, găsite la percheziţie, au constituit capete de acuzare.
Sub impresia celor citite, Flocea a scris câteva lucrări, printre care „Călătorie în Ierusalim“, „Perla“, „Mozaic literar“ şi „Oamenii şi preoţii“ - în total şapte monografii, în care a demascat regimul bolşevic ca fiind unul ce a distrus locaşurile de cult şi a supus represiunilor politice clerul. Autorul a învinuit puterea sovietică fiindcă a promovat o politică antireligioasă de închidere a mănăstirilor şi că a alungat călugării din locaşurile sfinte. Totodată, a scris articole cu caracter religios şi antisovietic în diferite ziare şi a tradus din rusă mai multe lucrări religioase. Devenise membru al Asociaţiei Presei Române din Basarabia. Operaţiunea trupelor române din vara anului 1941 a fost salutată de Iraclii Flocea, care afirma că astfel s-a pus capăt fărădelegilor asupra clerului din mănăstiri.
Cartea de identitate a călugărului Iraclii Flocea pentru călătorii CFR cu 50% reducere/ FOTO Dosar SIS
Iraclii Flocea a fost arestat la 2 august 1945, incriminându-i-se prevederile art. 54/10 Cod Penal al RSS Ucrainene - „Agitaţie şi propagandă antisovietic“. Câţiva dintre foştii enoriaşi ai bisericii de la mănăstire au raportat la Securitate că încă în timpul confruntării militare a URSS cu Finlanda, din anul 1939, Flocea s-a rugat pentru victoria finlandezilor, spunând că aceştia „sunt ajutaţi de Dumnezeu în lupta cu bolşevismul“, şi că în timpul predicilor a promovat în biserică idei antisovietice. I s-a mai încriminat faptul că în vara anului 1941 călugării din mănăstire au întâmpinat trupele române cu pâine şi sare.
La 17 decembrie 1945, Judecătoria Supremă a RSS Moldoveneşti, în şedinţă închisă, l-a condamnat pe Iraclii Flocea la opt ani de munci corecţionale şi la confiscarea averii. Arhimandritul Iraclii Flocea a fost reabilitat la 19 octombrie 1992.
„Se întorc fraţii noştri români“
Nichifor Ciobanu s-a născut la 19 noiembrie 1907, în comuna Roşieticii Noi, judeţul Soroca. A terminat patru clase primare în satul natal şi în 1927, la vârsta de 20 de ani, se tunde călugăr la Mănăstirea Dobruşa, din părţile locului. La mănăstire era şeful prisăcii, exercitând şi alte lucrări necesare bunei funcţionări a locaşului. S-a aflat aici până în toamna anului 1941 (exercitând un timp şi funcţia de stareţ), când a fost transferat la Mănăstirea Bocancea, din apropierea oraşului Sângerei. În martie 1944, s-a refugiat în România, de unde s-a întors în luna mai. A lucrat un timp la Mănăstirea Suruceni, iar în august 1944 revine la Dobruşa. În februarie 1948 a fost transferat la Mănăstirea Sârbeşti de lângă Sângera. Aici, pe 20 aprilie 1948, a fost arestat.
FOTO: Nichifor Ciobanu în arestul NKVD/ Dosarul SIS
Nichifor Ciobanu a intrat în vizorul poliţiei politice după ce securiştii i-au citit scrisorile primite de la cei doi fraţi refugiaţi în România. Deşi conţinutul mesajelor avea mai mult un caracter personal, Securitatea a decis să-l supravegheze pe Ciobanu, racolând câţiva dintre confraţii călugărului.
Potrivit dosarului întocmit de Ministerul Securităţii de Stat al RSSM, Nichifor Ciobanu încă de la revenirea din România, în mai 1944, a calomniat societatea sovietică, a denigrat procesul de colectivizare a ţăranilor, a proslăvit vremurile în care Basarabia s-a aflat în componenţa statului român şi îşi dorea un război între URSS şi ţările occidentale, Uniunea Sovietică fiind cea învinsă. Însăşi întoarcerea lui din România a fost calificată drept o misiune specială la indicaţia autorităţilor române.
Ce i-au incriminat securiştii
Securiştii i-au amintit mai multe declaraţii pe care el le-a făcut anterior. Astfel, din dosar aflăm: 1. În 1946, Ciobanu i-a declarat unui călugăr: „În curând ruşii vor pleca din Basarabia şi se vor întoarce fraţii noştri români“. 2. Cu referire la ţăranii basarabeni, monahul a exclamat de mai multe ori: „Puterea sovietică a falimentat ţăranii din Moldova. Le confiscă toate grânele şi ei mor de foame. Înainte ţărănii trăiau bine, dar acum îi bagă pe toţi în colhoz, unde lucrează din zori până-n noapte, tot anul, şi nu au ce mânca, deoarece nu primesc nimic“. 3. Singura cale de a scăpa de bolşevici, potrivit lui Ciobanu, era intervenţia statelor occidentale: „Ne vom elibera de aceşti draci ruşi doar cu ajutorul Angliei şi Statelor Unite, care sunt înarmate mai bine decât URSS şi o vor distruge în trei-patru zile. Ruşii se tem tare de bomba atomică“.
Ancheta preliminară a calificat cele declarate de Ciobanu drept agitaţie şi propagandă antisovietică, infracţiune prevăzută de art. 54/10 Cod Penal al RSS Ucrainene.
Judecată a avut loc la 12 august 1948, la Judecătoria Supremă a RSSM, Nichifor Ciobanu fiind declarat vinovat de cele inserate în actul de acuzare şi condamnat la zece ani de munci corecţionale şi decăderea din drepturile politice pentru un termen de cinci ani.
“Poliţia politică sovietică a venit înarmată cu tot arsenalul şi experienţa de reprimare a religiei şi a slujitorilor bisericii acumulate în URSS. Mihai Taşcă, istoric
După opt ani petrecuţi în gulag, în procesul de reabilitare a persoanelor supuse represiunilor politice, comisia Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM, în baza unei concluzii redactate de un colonel MAI, unul Tarakanov, decide că Ciobanu a fost judecat corect şi nu sunt motive de schimbare a pedepsei.
Nichifor Ciobanu a fost reabilitat de Plenul Judecătoriei Supreme a Republicii Moldova la 11 decembrie 1995.
Învinuit că a colaborat cu naziştii
Pahomie Timuş s-a născut în anul 1894, în satul Ghetlova, judeţul Orhei. Până la vârsta de 17 ani s-a aflat lângă părinţi, terminând între timp două clase primare.
În 1911 a intrat novice (posluşnic – rus) la Mănăstirea Ţigăneşti, de unde, în 1914, a fost înrolat în armata ţaristă şi trimis pe frontul Primului Război Mondial. A fost făcut prizonier. S-a întors în Basarabia abia în 1919. După un an petrecut la Mănăstirea Ţigăneşti, a fost transferat la Mănăstirea Hârjauca. A fost tuns călugăr în 1926. În anul 1934 i s-a conferit rangul monahal de ierodiacon, iar în 1943 a fost numit economul mănăstirii.
Pahomie Timuş a fost arestat la 23 martie 1945 şi învinuit de faptul că, în luna februarie 1944, i-ar fi denunţat comenduirii germane pe doi ostaşi ai Armatei Roşii veniţi la mănăstire, ulterior ostaşii fiind împuşcaţi. Timuş a mai fost învinuit că a prestat servicii de traducere comenduirii germane din satul vecin şi că a participat la raziile de prindere a paraşutiştilor organizate de nemţi.
FOTO Mănăstirea Dobruşa în timpul când monahul Nichifor Ciobanu a comis „infracţiunea“ de agitaţie şi propagandă antisovietică
Condamnat în baza unor acuzaţii confuze
Acuzaţiile se bazau pe declaraţiile a trei martori, unele confuze. Alţi cinci martori, inclusiv stareţul mănăstirii, Sofronie Mardari, au declarat la Securitate că au auzit despre incidentul cu soldaţii sovietici care a avut loc la mănăstire, dar niciunul nu confirmă implicarea lui Timuş. Acuzatul, la rândul lui, a negat totul, declarând că a văzut soldaţii intrând în curtea mănăstirii, dar nu el a anunţat armata germană, că nu cunoaşte limba germană (din 1927 s-a aflat permanent la mănăstire) şi că nu a participat la razii.
Şedinţa Tribunalului militar al trupelor Ministerului Securităţii de Stat al RSSM a avut loc la 15 august 1945 şi a durat 65 de minute. Pahomie Timuş a fost condamnat la zece ani de privaţiune de liberate, cu confiscarea averii şi decăderea din drepturile politice pentru un termen de cinci ani. Ierodiaconul Pahomie Timuş a executat tot termenul de detenţie. A fost reabilitat abia la 18 iunie 1997.
Împuşcat pentru „trădare de patrie”
ll Serapion Conega şi-a pecetluit soarta încă în anul 1935, când a trecut Nistrul din Uniunea Sovietică în România. S-a născut în 1880, în regiunea Harkov din Ucraina, iar viaţa monahală şi-a început-o în Basarabia. Potrivit unei adeverinţe a Arhiepiscopiei Chişinău, Serapion Conega (în lume Silvian) a fost tuns în monahism la 16 decembrie 1914, iar la 19 decembrie 1915 a fost hirotonisit ierodiacon. Peste doi ani, la 6 mai 1918, a devenit ieromonah.
Nu se ştie cum a ajuns în Uniunea Sovietică, dar în anul 1935 era preot la biserica din satul Hlinaia, raionul Slobozia, RASS Moldovenească. În acel an sovieticii au închis biserica, el fiind invitat la şefii din raion. Înţelegând că ar putea fi arestat, la 18 februarie 1935, Serapion Conega a trecut Nistrul în Basarabia.
FOTO: Buletinul de identitate al ieromonahului Serapion Conega
Ajuns aici, a fost arestat. După 24 de ore a fost eliberat şi obligat să nu părăsească oraşul Tighina, unde locuia la un prieten de-al său - preotul Afanasie Usinevici. În acest răstimp a fost chemat la interogatoriu de patru ori. Conega a răspuns la întrebări şi i-a povestit anchetatorului că în satul unde a locuit există o unitate militară de circa o sută de ostaşi, a precizat ce armament are aceasta în dotare (puşti şi tunuri) şi cum e traiul ţăranilor din URSS etc. Nu a putut răspunde dacă sovieticii construiesc întărituri pe malul stâng al Nistrului.
Executat prin împuşcare pentru „trădare de patrie“
În luna august a aceluiaşi an, un tribunal militar din Chişinău l-a condamnat la plata unei amenzi de 50 de lei pentru încălcarea regimului de frontieră şi a fost eliberat. Fiind unul de-al casei, Serapion Conega a fost trimis la Mănăstirea Zloţi, unde a avut grijă de via episcopiei. I s-a acordat cetăţenia română.
Serapion Conega a fost arestat la 4 noiembrie 1940. Şedinţa de judecată a Tribunalului militar al Districtului militar Odesa a avut loc la 29 decembrie 1940 în Chişinău şi a durat doar o oră. Serapion Conega a fost condamnat pentru „trădare de patrie“ – art. 54/1 Cod Penal al RSS Ucrainene - la pedeapsa capitală prin împuşcare şi confiscarea averii.
La 24 ianuarie 1941, Colegiul militar al Judecătoriei Supreme a URSS a confirmat sentinţa tribunalului. Ieromonahul Serapion Conega a fost executat la poligonul NKVD din Chişinău la 24 februarie 1941. A fost reabilitat la 23 octombrie 2000, constatându-se „lipsa în acţiunile lui a componenţei de infracţiune“.
Se încarcă comentariile...
