România, un exemplu pentru Ucraina: „Este independentă energetic şi spune lucrurilor pe nume”

România este statul european care nu depinde de resursele energetice ruseşti, nu resimte efecte semnificative ale sancţiunilor UE împotriva Rusiei, nici a embargoului rusesc. Din această cauză, Bucureştiul îşi poate permite să se afle în tabăra celor mai duri critici ai politicii Kremlinului, scrie publicaţia ucraineană zn.ua («Zerkalo Nedeli. Ucraina») într-un articol dedicat relaţiei România-Rusia-Ucraina, semnat de Tatiana Silina.

Vocea Capitalei

Bucureştiul nu caută eufemisme pentru a defini acţiunile Federaţiei Ruse în Ucraina, nu se ascunde după formulări diplomatice şi spune lucrurilor pe nume. După bombardarea oraşului Mariupol, pe site-ul preşedintelui Klaus Iohannis a fost publicată următoarea declaraţie:

„Mă alătur reprezentanţilor Uniunii Europene şi ai Statelor Unite ale Americii în a considera atacurile asupra populaţiei civile din Mariupol, Ucraina, drept criminale. Responsabilitatea aparţine nu doar separatiştilor ucraineni, ci şi Federaţiei Ruse care participă la înarmarea rebelilor şi nu îşi foloseşte influenţa pentru a detensiona conflictul.  România condamnă încălcarea suveranităţii şi integrităţii teritoriale a Ucrainei şi va continua să contribuie la materializarea aspiraţiilor sale europene şi euroatlantice. În acest context, se justifică menţinerea sancţiunilor împotriva Federaţiei Ruse, iar în lipsa participării sale credibile la găsirea unei soluţii politice care să evite pierderi de vieţi omeneşti, trebuie luată în considerare intensificarea lor”.

România, libertatea născută din independenţă

România a adoptat o poziţie fermă la Reuniunea extraordinară a miniştrilor Afacerilor Externe din cadrul Consiliului UE de pe 29 ianuarie 2015, care a fost dedicată tematicii ucrainene. MAE român a emis un comunicat prin care a anunţat că ministrul Afacerilor Externe, Bogdan Aurescu, a subliniat necesitatea instituirii monitorizării a frontierei ucraineano-ruse pe segmentul zonei de conflict. În document se mai spune:

„În cadrul discuţiilor, Bogdan Aurescu s-a pronunţat, de asemenea, în favoarea unor poziţii şi măsuri ferme din partea UE, de sancţionare a oricăror derapaje sau tendinţe de escaladare a situaţiei din teren, de natură să afecteze echilibrul de securitate din regiunea Mării Negre. A evidenţiat rolul sancţiunilor decise până acum de UE, exprimând în acelaşi timp susţinerea pentru înăsprirea regimului de sancţiuni, dictată de situaţia din teren”.

Publicaţia ucraineană mai aminteşte despre vizita lui Iohannis la Kiev când acesta a subliniat importanţa punerii în aplicare a înţelegerilor de la Minsk. „Pachetul trebuie implementat integral, neîntarziat şi neconditionat. Romania suţine regimul de sancţiuni al UE în adresa Federaţiei Ruse atât timp cât nu se înregistrează aplicarea deplină a Acordului de la Minsk, iar situaţia din teren continuă să degradeze”, a declarat Iohannis.

Victor Ponta, prorus în presa de la Moscova

Mass-media rusă s-a folosit de animozităţile apărute între preşedintele şi prim-ministrul României şi a încercat să-l prezinte pe şeful guvernului drept un simpatizant sincer al Moscovei. Însă, în iulie 2014, când UE abia discuta nivelul sectorial al sancţiunilor împotriva Rusiei, Victor Ponta a declarat: 

„România îşi poate permite, din punct de vedere economic şi social, o accentuare a regimului sancţiunilor din partea Rusiei. România se poziţionează mai aproape de Statele Unite, cu care are un parteneriat strategic şi care are o atitudine mult mai tranşantă în problema Rusiei”.

La sfârşitul anului 2014, Ponta a subliniat acelaşi lucru. „Consider în continuare că Rusia este cel mai mare pericol pentru stabilitatea în regiune. Nu este vorba atât de pericolul militar, cât de cel energetic, deoarece toate statele din regiune, într-o măsură mai mare sau mai mică, depind de importul gazelor ruseşti”.

Bucureştiul nu uită nici de componenta militară a securităţii sale. Potrivit experţilor români, militarizarea Crimeei de către Rusia şi instalarea în peninsulă a anumitor tipuri de arme, ca răspuns la baza antirachetă de la Deveselu, prezintă un pericol naţional la securitatea României. 

Pe 3 septembrie, a fost inaugurat comandamentul NATO la Bucureşti. Ministrul Apărării, Mircea Duşa, a declarat atunci că acesta este un moment istoric pentru întreaga ţară, de importanţă strategică deosebită.

Sectorul energetic 

Publicaţia ucraineană mai menţionează că România a reuşit cu iscusinţă să evite dependenţa de resursele energetice ruse, chiar dacă importă din Rusia o parte din gazele şi petrolul consumat. Astfel, în 2012 România importa din Rusia 21% din gazele cosumate la nivel naţional, în 2013 importa 12%, iar în 2014 - mai puţin de 5%.

O mică parte a gazelor ruseşti livrate României ajung prin Ungaria, însă volumul cel mai mare vine prin Ucraina. Cauza reducerii achiziţiilor de gaze din Rusia se află în reducerea ponderii industriei consumatoare de energie în PIB-ul naţional şi introducerea tehnologiilor eficiente energetic.

Importul de petrol

De asemenea, Bucureştiul evaluează optimist perspectivele extragerii de hidrocarburi în partea românească a platoului continental al Mării Negre. Deci, în 3-4 ani, România va respira cu uşurare când va îşi va lua rămas bun de la importul de gaze şi va deveni un exportator de gaze naturale, subliniază „Zerkalo Nedeli”.

România nu cumpără electricitate din Rusia. Sectorul energiei atomice nu depinde de tehnologiile şi materialele ruse: la unica centrală nucleară, „Cernavodă”, sunt instalate reactoare canadiene CANDU.

În sectorul energetic, România depinde de importul de petrol. În 2014, din cele 10,5 milioane de tone produse petroliere prelucrate, 6,7 milioane au fost importate.

Scandalul „Lukoil”

Din această cantitate, aproape 2,4 milioane de tone au venit din Federaţia Rusă (aproximativ 23%). Acest petrol a fost prelucrat la una din cele trei rafinării din România - Petrotel Ploieşti - care aparţine companiei ruse Lukoil.

Lukoil a cumpărat rafinăria şi o reţea de 300 de benzinării în anul 1998. România a concesionat o parte importantă a platoului continental din Marea Neagră. Deşi cifra de afaceri a companiei este de un miliard de euro pe an, Lukoil nu a înregistrat niciodată profit în România. Procuratura română a deschis un dosar penal pe numele directorului generale de la Petrotel Ploieşti, A. Bogdanov, pentru evaziune fiscală şi spălare de bani.

În iulie 2015, pe conturile de 2 miliarde de euro ale companiei au fost puse sechestru. Preşedintele Lukoil i-a adresat lui Klaus Iohannis o scrisoare pe care mass-media românească a calificat-o drept „impertinentă”, deoarece conţinea o ameninţare voalată de a închide Petrotel Ploieşti, la care lucrează aproximativ 4000 de cetăţeni români şi de care depind multe companii partenere. Iar la sfârşitul lunii septembrie 2015, judecătorii români au ridicat sechestrul asupra jumătate din activele îngheţate ale Lukoil, de 1,1 miliarde de euro, satisfăcând parţial recursul.

Relaţiile comerciale şi investiţiile

Relaţiile comerciale între România şi Rusia sunt mai mult decât modeste. „Dacă mâine relaţiile comerciale vor fi oprite, România nu se va prăbuşi”, a declarat prim-ministrul Victor Ponta în contextul discuţiilor privind sancţiunile împotriva Rusiei.

Rusia era a opta ţară-parteneră în care România şi-a exportat produsele în anul 2014, cu 2,86% din totalul exporturilor româneşti. Iar la capitolul „importuri”, Rusia se află pe locul şapte, cu o pondere de 3,95% din totalul importurilor pe piaţa românească.

Potrivit statisticii ruse, cifra de afaceri între cele două state în anul 2013 a constituit 3,66 miliarde de dolari, iar în 2014  - 3,67 miliarde. Ce-i drept, statistica autorităţilor române arată că comerţul bilateral pe parcursul anului 2014 a constituit aproape 5 miliarde de dolari.

Curios este faptul că România se numără printre puţinele state europene care a reuşit în anul 2014 să crească exportul în Rusia cu  8% (cu 163,1 milioane de dolari, conform statisticii Serviciului Vamal rus). În acelaşi timp, importul mărfurilor din Rusia s-a micşorat cu 9,6% (cu 154,4 milioane de dolari).

Totuşi, în primul trimestru al anului 2015, rata exportului în Rusia s-a diminuat cu 37% în comparaţie cu perioada similară a anului trecut, iar importul rus în România s-a diminuat cu 11%.

Cea mai mare parte a importului din Rusia o constituie combustibilul mineral, petrolul şi produsele de prelucrare ale acestora - aproximativ 71%. Rusia furnizează, de asemenea, României cauciuc, produse chimice organice, metale, îngrăşăminte ş.a.

România vinde Rusiei utilaje pentru transport terestru, reactoare nucleare şi cazane, produse farmaceutice, maşini electrice şi echipamente, haine.

Potrivit datelor Ambasadei Rusiei la Bucureşti, în anul 2014, în România erau înregistrate 250 de întreprinderi cu capital rusesc. Dar datele Institutului Naţional de Statistică arată că în România activează doar 49 astfel de întreprinderi. 

Ambasada rusă mai afirmă că volumul total al investiţiilor în economia României este de 2 miliarde de dolari. Potrivit Institutului Naţional de Statistică, investiţiile în economia română spre sfârşitul anului 2013 au constituit 8,48 milioane de dolari. (locul 60 în lista investiţiilor străine în România).

Impactul sancţiunilor

Datorită volumului relativ mic al schimburilor comerciale şi structurii exportului, în care practic lipsesc mărfurile supuse sancţiunilor, România practic nu a resimţit pierderile de pe urma relaţiilor comerciale cu Federaţia Rusă.

Potrivit experţilor români, pierderele statului sunt de aproximativ 40 de milioane de dolari, o sumă neesenţială pentru exportul românesc.

Coloana Kremlinului

Politica actuală a Kremlinului este foarte nepopulară în România, ţară care istoric a tratat Rusia cu scepticism. Din acest motiv, niciun partid parlamentar şi nicio organizaţie nonguvernamentală nu se hotărăşte să o susţină în mod deschis.

Totuşi, lobby-ul prorus este promovat de către unii oameni de afaceri şi politicieni, care au legături cu diverse structuri şi scheme economice unde este implicat capitalul rusesc şi care sunt caracterizate prin lipsă de transparenţă cu un nivel înalt de corupţie.

Agenţii Moscovei şi-au dat seama că promovarea punctului de vedere al Kremlinului nu are sorţi de izbândă, de aceea îşi direcţionează eforturile spre demonizarea Ucrainei, alimentarea sentimentelor naţionale printre elitele politice şi populaţie care regretă „pierderea teritoriilor româneşti” şi spre excitarea dorinţelor autonomiste printre etnicii români din Ucraina.

Cu toate acestea, ameninţarea generală care vine din Est a apropiat Kievul şi Bucureştiul în ultimii ani. Amintim că, România a fost primul stat care a ratificat Acordul de Asociere a Ucrainei la Uniunea Europeană. În ceea ce priveşte Rusia, poziţia tuturor forţelor politice este unanimă: politica agresivă a Moscovei în regiune este inacceptabilă şi ameninţă stabilitatea în Uniunea Europeană şi în România în mod direct.