Potrivit Ministerului Economiei, oferta câştigătoare a fost de $50.20 pentru un megawatt/oră, în comparaţie cu oferta de la Cuciurgan de $54.40. Cu toate acestea, rămân multe întrebări cu privire la motivul pentru care DTEK a apelat la intermediarul din Moldova şi nu a prezentat în mod direct o ofertă. Mai mult decât atât, există preocupări cu privire la capacitatea DTEK de a acoperi integral nevoile de energie ale Moldovei. Arestarea ministrului adjunct al economiei responsabil de portofoliul energetic în ultima zi a licitaţiei a adăugat şi mai multă intrigă, deşi acuzaţiile de corupţie nu par a fi legate de procesul de licitaţie. Termenul de licitaţie a fost prelungit în mod repetat fără o justificare clară. Cu toate acestea, faptul că Moldova a trecut de la furnizorul rusesc din Transnistria la o companie din Ucraina este semnificativ, căci mişcarea depăşeşte cu mult un simplu calculul economic.

Decizia i-a luat pe mulţi prin surprindere, deoarece figura cheie din politicul moldovenesc, şeful Partidului Democrat, oligarhul Vlad Plahotniuc, a avut un interes în menţinerea contractului vechi în pofida acuzaţiilor precum că importul de energie din Transnistria nu doar că legitimează, dar şi sponsorizează separatismului. Experţi independenţi din Moldova, precum şi unii politicieni, l-au acuzat pe Plahotniuc că ar primi beneficii material de la intermediarul Energocapital care s-a interpus între Moldova şi Cuciurgan începând cu ianuarie 2015. Intermediarul Energocapital fondat în Tiraspol, dar cu proprietari în offshore, este al doilea cel mai mare contribuabil în Transnistria. Se presupune că schema este creatura fostului lider al Transnistriei Yevghenii Shevchyk şi politicienilor din Moldova Vlad Filat, preluată în scurt timp de Vlad Plahotniuc după arestarea lui Filat. Menţinerea contractului precedent a fost opţiunea preferată a lui Plahotniuc, dar status quo-ul era privit critic atât de Ucraina, cât şi de partenerii occidentali ai Moldovei.

După pierderea controlului asupra minelor de cărbune din estul ţării, Ucraina îşi propune să compenseze pe cât posibil prin exportul energiei generate de staţiile sale nucleare. DTEK Trading a cumpărat drepturile de export de la ENERGOATOM - întreprinderea de stat din Ucraina care operează cele patru centrale nucleare ale ţării. Întâmplător sau nu, cu o zi înainte de încheierea licitaţiei de la Chişinău privind import de energie, Washington Times scrie despre corupţia din Ucraina şi riscul unui accident nuclear în Europa, punând la îndoială capacitatea Ucrainei de a asigura funcţionarea în condiţii de siguranţă a instalaţiilor sale nucleare. Articolul era, evident, în favoarea Rusiei. Desigur, Ucraina şi-a dorit mult să înlocuiască Rusia pe piaţa energetică din Moldova, dar până în prezent, Chişinăul a folosit Kievul doar ca pârghie în negocierile cu Moscova şi Tiraspol. Mai mult decât atât, mită de la Energocapital (aproximativ 19 milioane $ pe an) nu era de neglijat. Cu toate acestea, mai mulţi factori au pus în dificultate guvernul moldovean, care nu-şi mai putea permite să continue aceste afaceri ca de obicei. În primul rând, Transnistria nu achită Rusiei pentru gazele naturale ruseşti consumate pentru a produce electricitate, acestea trec în datoria Moldovei. În al doilea rând, agresiunea rusă din Ucraina a alarmat Moldova, care are o regiune separatistă pe teritoriul propriu. Şi, cu siguranţă nu în ultimul rând, alegerea unui preşedinte pro-rus a obligat guvernul Moldovei să renunţe la „afaceri ca de obicei“, cu scopul de a potoli criticile opoziţiei pro-occidentale şi a partenerilor de dezvoltare.

Pierderea un flux semnificativ de venituri pune presiune incredibilă pe un buget transnistrean deja auster.

Ramâne o enigmă de ce Cuciurgan a decis să prezinte un preţ mai mare decât cel de $49, care a fost în vigoare din anul trecut. Având în vedere faptul că intermediarul Energocapital fusese eliminat, preţul ar fi trebuit să scadă. Ce va face Transnistria cu surplusul de energie, dar, mai cu seamă, cu lipsa unei linii de venit fundamentale pentru buget este un al mister. În 2005-2009, când Moldova a avut un contract cu Ucraina şi nu Inter RAO, Transnistria a reuşit să vândă o parte din energia electrică generată de staţia de la Cuciurgan în România. În prezent, România este puţin probabil să ajute Tiraspolul, iar Ucraina nici atât. Pierderea un flux semnificativ de venituri pune presiune incredibilă pe un buget transnistrean deja auster. Reducerile de cheltuieli publice din Rusia vor face, de asemenea, dificilă acordarea unui ajutor semnificativ regimului separatist. Prin urmare, decizia Moldovei are implicaţii geopolitice majore.

Datorită nivelului crescut de contestare din partea opoziţie, în ultimul timp Plahotniuc a încercat cu disperare să-şi stimuleze legitimitatea dovedindu-şi loialitatea faţă de occident, dar fără să antagonizeze direct Rusia. Conducerea de la Chişinău a făcut artificii de plasticitate pentru a evita acuzaţiile directe împotriva guvernului rus, în schimb au criticat dur acţiunile serviciilor ruse de informaţii. Partidul Democrat a acuzat serviciile speciale ruseşti de hărţuirea oficialilor moldoveni care călătoresc în Rusia, de sabotarea anchetei privind schemă de spălare a miliardelor parvenite din Rusia, precum şi de recrutarea unui fost deputat Democrat în calitate de spion al Moscovei. Cu toate acestea, în urma alegerii unui preşedinte pro-rus în Moldova, Moscova îşi propune să asigurare victoria forţelor pro-ruse şi în alegerile parlamentare programate pentru 2018. Prin urmare, Rusia şi-a diminuat spaţiul de manevră. Nu mai poate recurge la represalii împotriva Moldovei fără a submina şansele partidelor pro-ruse în următoarele alegeri. Vladimir Putin a făcut recent mai multe concesii simbolice preşedintelui Dodon privind exporturile şi migranţii din Moldova. Dodon continuă să creeze aşteptări cu privire la procesul de reglementare a conflictului transnistrean. În cazul în care Kremlinul s-ar răzbuna, lovind pe oricare dintre aceste fronturi, acest lucru ar submina propriile proiecte politice din Moldova.

În afară de fluxul de numerar atât de necesar şi o palmă acordată Rusiei, Ucraina are, de asemenea, speranţa de a accede pe piaţa energetică a UE prin intermediul Moldovei.

Fiind foarte şmecher, Plahotniuc a sperat să convingă Uniunea Europeană că eliminarea Transnistriei din afacere cu energie ar fi în detrimentul procesului de reglementare a conflictului, dar Plahotniuc a pierdut bătălia, însă, pentru moment, a reuşit să scape cu faţa curată. În mod evident, noul contract este o victorie majoră pentru Ucraina. În afară de fluxul de numerar atât de necesar şi o palmă acordată Rusiei, Ucraina are, de asemenea, speranţa de a accede pe piaţa energetică a UE prin intermediul Moldovei. Noul contract, în cele din urmă, se poate dovedi un mare câştig şi pentru Moldova, dacă DTEK va fi în măsură să asigure stabilitatea aprovizionării la preţul convenit, deoarece Plahotniuc ar putea utiliza orice deviere ca pretext pentru a reveni la opţiunea sa preferată – un contract cu Cuciurgan. Având în vedere condiţiile economice dificile din Transnistria şi pârghiile tot mai limitate ale Rusiei asupra Moldovei, există o speranţă că presiunea pentru o evoluţie pozitivă în soluţionarea conflictului va creşte la nivel local sau, cum se mai spune, la firul ierbii, astfel încât să nu mai poată fi ignorată sau înăbuşită de autorităţi.

Notă: Articolul a fost scris pentru Jamestown Foundation din Washington şi poate fi accesat aici.