Băncile vor să lase fabrica Aroma fără coniac

Creditorii şi acţionarul celebrului combinat de coniacuri n-au ajuns la o înţelegere privind soarta întreprinderii. Băncile insistă să vândă ele gajul, iar experţii vorbesc de o tentativă preluare a societăţii pe acţiuni

În decurs de o lună conducerea Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare (MAIA) a tot negociat cu cei mai importanţi creditori ai combinatului Aroma soluţia de salvare a întreprinderii, dar nu au ajuns la compromis. Cel puţin aşa rezultă din mai multe documente oficiale publicate pe pagina WEB a ministerului.

"Planul de redresare este nerealist“

Reprezentanţii ministerului consideră irealist planul de redresare elaborat de administratorul fabricii şi spun că raportul de evaluare întocmit de SRL General Expert e plin de erori. „În condiţiile unei tendinţe de diminuare a exporturilor pe pieţele tradiţionale din CSI, considerăm nerealistă o creştere a vânzărilor de la 31 de milioane de lei anual, cât a fost în perioada 2009-2012, la 185 de milioane de lei în 2016“, susţine Petru Avasiloaie, şeful Direcţiei politici de piaţă în sectorul vitivinicol din cadrul MAIA.

Totodată, oficialul consideră neargumentat planul de a cheltui 120 de milioane de lei pentru a produce 225.000 de decalitri de distilat în anii 2014-2016, în condiţiile în care Aroma deţine stocuri de distilat suficiente pentru opt-zece ani de activitate.

Băuturi la preţ de nimic

Cât despre evaluarea efectuată de firma General Expert, Petru Avasiloaie e de părere că valoarea activelor întreprinderii a fost diminuată. Astfel, un litru de vin Cagor desert (producţia 2000-2003) a fost evaluat la doar 7,8 lei, un litru de vin tare Iantari (din 1997) - la 2,72 lei, iar de Sonet (1997) - la doar 1,32 lei. La distilate şi coniacuri e aceeaşi situaţie. De exemplu, un decalitru de distilat pentru divin cu vechimea de 20 de ani a fost evaluat la doar 279,6 lei (28 de lei litrul), în timp ce unul de şapte ani – la doar 632,5 lei.

„Costul coniacului Belâi Aist de cinci ani (doar conţinutul), care se vinde în magazinul specializat cu 92 de lei sticla, a fost estimat la doar 11 lei pentru 0,5 litri, în timp ce preţul real ar trebui să fie de 27 de lei“, a constatat oficialul. Din argumentarea evaluatorului rezultă că o mare parte din băuturi şi-au pierdut din calităţi.

Ministerul Agriculturii împreună cu Camera de Comerţ şi Industrie a creat şi o comisie specială de degustare din 24 de membri, care a a evaluat 220 de mostre de băutură de la Aroma, din care doar 10% au fost declarate de o calitate necorespunzătoare.

Băncile vor să vândă singure coniacul

Cu toate acestea, creditorii insistă ca gajul să fie le fie transmis lor pentru a fi comercializat.

„Nu înţeleg de ce gajul nu poate fi transmis băncii pentru a fi vândut. Şi de ce contul de acumulare a mijloacelor băneşti ale Aroma se află la Moldindconbank, dar nu la una dintre băncile creditoare?“, s-a arătat revoltat Victor Hvorostovschi, preşedintele Fincombank.

La rândul ei, preşedintele Victoriabank, Natalia Politov-Cangaş a declarat că nu susţine planul de restructurare a combinatului pentru că nu poate fi realizat. „O soluţie acceptabilă pentru bancă ar fi vânzarea fabricii Aroma ca afacere“, a precizat managerul.

La finele lunii martie, Consiliul creditorilor a decis să separe gajul şi să-l transmită creditorilor garantaţi.
Decizia i-a revoltat pe reprezentanţii Ministerului Agriculturii, care au cerut să fie abrogată. Totodată, ca soluţie pentru ieşirea din situaţia gravă, a propus comercializarea unor clădiri ale fabricii, a circa 40% din stocurile de distilate (dar la un preţ ce nu ar fi mai mic decât cel stabilit de comisia de evaluare a Camerei de Comerţ şi Industrie), atragerea unui investitor şi vânzarea combinatului Aroma ca afacere.

Economistul Viorel Chivriga constată că documentele publicate arată că la Aroma nu s-a schimbat nimic şi că starea de lucruri s-a înrăutăţit.

„E foarte grav ceea ce se întâmplă cu o întreprindere de top, care altădată era mândria ţării. Toate acestea denotă o atitudine neserioasă din partea reprezentanţilor statului. Ce au făcut aceştia în ultimii ani pentru a scoate din impas combinatul?“, se întreabă Chivriga.

În opinia economistului, şi evaluările, şi planurile de restructurare sunt total neprofesioniste şi pot fi interpretate ca un pas spre preluarea întreprinderii de la stat.