Tinerii fug de tortura şi şantajul din „armata” transnistreană

Aleksandr Rjavitin a fugit din aşa-numita armată transnistreană săptămâna trecută. Militarul în termen îşi îndeplinea serviciul militar în batalionul de genişti. El a părăsit unitatea militară din cauza torturii şi şantajului la care era supus.

Tânărul de 21 de ani a fost chemat în „forţele armate” din stâmga Nistrului în luna mai curent şi a dezertat pe 12 august, după ce a îndurat torturile timp de trei luni. Ajungând la Chişinău, tânărul a cerut ajutorul carabinierilor, iar aceştia au chemat poliţia. 

50 de dolari pe lună

 „Acolo te bat, îţi cer bani. Aceste lucruri se consideră normale acolo şi se întâmplă în fiecare zi. Dacă nu aduci bani, eşti bătut din nou”.

Militarii în termen sunt supuşi unor taxe de către militarii mai vechi. Timp de trei luni de serviciu militar, tânărul plătea în mediu câte 50 de dolari pe lună. Dar nici aşa nu scăpa de bătăi. „Oricât le-ai plăti, oricum ei vor cere mai mult. Tinerii militari sunt torturaţi. Eu şi colegii de aceeaşi vârstă am fost arşi cu un obiect încins”, a povestit tânărul site-ului politua.su.

O situaţie „ordinară” pentru „armata” transnistreană

Rjavitin a arătat mâinile sale cicatrizate jurnalistului Serghei Ilcenco, care a fost eliberat acum o lună de autorităţile autoproclamate din Transnistria, după ce a stat trei luni în detenţie fiind acuzat de extremism. Ofiţerii nu participă la estorcarea de bani, de aceasta se ocupă militarii.

„Această situaţie este una ordinară pentru armata transnistreană. În penitenciarul numărul 3 din Tiraspol am întâlnit peste zece asemenea fugari. Povestirile lor au coincis cu povestea lui Rjavitin. Chiar şi suma de 50 de dolari pe lună a coincis, această sumă este suficientă pentru a nu ucide şi a nu mutila victima”, scrie jurnalistul Ilcenco.

Nu deţine cetăţenia Republicii Moldova

Aleksandr i-a povestit lui Serghei Ilcenco, iar apoi a cofirmat şi pentru Adevărul Moldova, că primăvara trecută autorităţile transnistrene au început o mobilizare fără precedent în regiune, iar numărul recruţilor a fost de două ori mai mare. Prin baza de la Parcani au trecut 2500 de tineri, ceea ce e de două ori mai mult decât de obicei.

Adevărul a reuşit să discute cu tânărul „dezertor” din aşa-numitele forţe armate ale Transnistriei. 

Aleksandr Rjavitin se află pentru prima dată pe malul drept al Nistrului, se simte bine. Nici nu s-a aşteptat ca autorităţile să se autosesizeze pe marginea problemei sale. Rjavitin nu deţine cetăţenia Republicii Moldova, dar Biroul pentru Reintegrare şi Asociaţia Promo-Lex au promis că îi vor oferi asistenţă în obţinerea acesteia. Acum, unicul document pe care-l are este adeverinţa de naştere.

Hamal la Chişinău  

În cele câteva zile în care se află la Chişinău, Rjavitin a reuşit să-şi găsească de muncă. Este hamal. „Când îmi voi face documentele îmi voi găsi o slujbă normală, voi închiria o cameră şi voi locui în Moldova”, spune tânărul. 

Dacă se va întoarce în Transnistria, el riscă dosar penal şi închisoare între cinci şi zece ani. Din această cauză nu se va întoarce înapoi, aşa cum au făcut-o şi alţi tineri care au fugit din armată, dar au decis ulterior să se întoarcă acolo. Aceşti tineri au fost pedepsiţi mai crunt.

Va fi ajutat să obţină cetăţenia

Şeful Biroului de Reintegrare, Gheorghe Balan, a declarat că autorităţile Republicii Moldova i-au oferit lui Aleksandr cazare pentru două săptămâni şi se află în custodia Asociaţiei Promo-Lex. „Autorităţile moldoveneşti duc responsabilitatea pentru toţi cetăţenii de pe întreg teritoriul Republicii Moldova. Dacă tânărul nu deţine cetăţenie, dar are dreptul să o primească, va fi ajutat să obţină actele şi certificatele. Dacă nu are dreptul să primească cetăţenie, îl vom ajuta oricum”, a declarat Balan.

În luna iulie, Adevărul Moldova a discutat cu un fost militar în termen din aşa-zisa armată transnistreană care a fugit de forţele armate separatiste. Bărbatul are 27 de ani şi locuieşte în Chişinău şi a cerut să rămână în anonimat.

Altă victimă a torturii

Petru (nume schimbat - n.r.) este originar din Tighina şi a fost înrolat în forţele armate ale republicii separatiste când avea 18 ani, în anul 2006-2007, în batalionul de artilerie din Tiraspol. 

Peste câteva luni, Petru a fugit din armata transnitreană din cauza torturii instituită de „Dedovşcina” (trad. din rusă: „ded” - bătrân). Militarul „bătrân” ar avea dreptul să-i tortureze pe novici. Ofiţerii adesea închid ochii la acest sistem neformal din cadrul armatei.

„Dedovşcina”

„Dedovşcina a fost foarte dură. „Bătrânii” îţi spuneau să aduci ţigări, bomboane sau alte chestii. Dacă nu aveai, mâncai bătaie. Puteau să te scoale la miezul nopţii şi să te trimită la magazin de unde să le cumperi de banii tăi ţigări sau ce aveau nevoie. Într-o seară, am fost bătut aşa de tare încât nu puteam să-mi mişc mâinile. După ultima bătaie, am fugit”, explică tânărul.

Modalităţile de tortură sunt diverse. Ostaşul era pus să facă flotări cu o singură mână, iar „bătrânul” îi aplica lovituri cu piciorul în piept. O altă tortură presupunea să stai drept cu spatele la perete, iar „bătrânul” aplica lovituri în piept cu un obiect dur. Sau luau ţevile de la pat şi îi loveau pe ostaţi pe dosul palmei, iar mâinile erau udate imediat cu apă rece, pentru ca să nu apară vânătăi. „Te loveau şi cu taburetul de fier peste cap. Eu am fost lovit cu ţeava pestea ambele mâini că nu le mai puteam mişca”.