Republica Moldova, o ţară de  „rakeţi“ şi „piţipoance“ în România

A câta oară ne convingem că basarabenii devin subiect pentru presa din dreapta Prutului doar dacă e vorba de vreun asasin plătit precum e Vitalie Proca; vreo blondă sau brunetă focoasă care i-a furat inima vreunui cocoş bătrân; nişte „rakeţi“ periculoşi; vreun comunist care înjură România; dacă se încing spiritele la Nistru ori atunci când cade guvernul de la Chişinău.

De două zile, presa din dreapta Prutului se întrece la căutat detalii - orice, cât de mici - despre cea care i-a luat locul Elenei Udrea în inima şi patul fostului ei soţ, Dorin Cocoş. Jurnaliştii români aproape că au şi măritat-o pe misterioasa basarabeancă de 26 de ani cu afaceristul milionar, care recunoaşte că are o relaţie fericită cu fata.

Ba mai mult, se ştie şi unde va avea loc nunta - la Bucureşti şi Paris - şi că se va întâmpla la toamnă, mai exact în septembrie. Şi că viitoarea mireasă nu e o oarecare fătucă – e absolventă a Facultăţii de Drept. Unii au mers mai departe. Astfel, în doar câteva ore de mediatizare, Diana Roibu a devenit „avocată“ din Chişinău. Asta chiar dacă nu are licenţă şi nimeni din Baroul de Avocaţi din capitala Moldovei nu a auzit vreodată de ea...

Nu au întârziat să apară nici comentariile pe forumuri. Despre „curvele basarabence“, „piţipoancele de peste Prut“, „fătucile alea care vin la racolat români bogaţi“ şi tot aşa...

...A câta oară ne convingem că basarabenii devin subiect pentru presa din dreapta Prutului doar dacă e vorba de vreun asasin plătit precum e Vitalie Proca; vreo blondă sau brunetă focoasă care i-a furat inima vreunui cocoş bătrân; nişte „rakeţi“ periculoşi; vreun politician comunist care înjură România; dacă se încing spiritele la Nistru ori atunci când cade guvernul. Se mai vând, deşi greu şi numai dacă e cu scandal, subiectele ce vizează redobândirea cetăţeniei române sau, într-o măsură şi mai mică, cele ce ţin de manifestarea zgomotoasă a „românismului“ şi „unionismului“.

Pe românii din România nu-i interesează ce fac în viaţa de zi cu zi basarabenii, cum le merge economia, ce se întâmplă prin satele şi oraşele din Republica Moldova, ce realizări au oamenii de cultură şi cei de ştiinţă de la noi. Există excepţii pozitive, desigur, cum ar fi „Lăutarii“ lui Nicolae Botgros, bunăoară, prezenţi săptămânal la TVR şi pe care n-ai cum să nu-i observi. Mai e Dan Bălan, Pavel Stratan, Carla’s Dreams... În rest, atitudinea faţă de basarabeni e cam cea despre care cântă ultimii în duet cu Inna. 

Dacă s-ar face un sondaj, probabil am constata că românii cunosc mai multe despre greci, americani, brazilieni sau oricine altcineva decât despre noi, fraţii lor de sânge din stânga Prutului. De ce de-a lungul celor 20 de ani de la primul „pod de flori“ nu am reuşit să devenim subiect de interes pentru oamenii de rând din România, să fim prezenţi în spaţiul mediatic românesc?  

Doar şi în Republica Moldova sunt lucruri bune şi frumoase despre care poţi relata fără să plictiseşti cititorul/radioascultătorul/ telespectatorul. De ce, cu mici excepţii, nu încăpem în politica editorială a majorităţii mass-media româneşti decât la rubricile scandal-şocant-catastrofă-ameninţare...?

Poate e cazul unei campanii de presă pentru a schimba percepţia denaturată pe care o au majoritatea oamenilor din România despre noi, cei din Republica Moldova?