Kremlinul a rămas încremenit în mesianismul lui Stalin

În măsura în care înţelegem prezentul prin raportarea la trecutul istoric, putem să schiţăm câteva constante ale vocaţiei de „Mesia” pe care istoria Rusiei le-a traversat prin liderii săi. Există o îmbinare între mesianismul stalinist şi tentaţia imperială rusească care ne oferă un tablou al conştiinţei ruseşti în căutare permanentă de eroi milenari şi salvatori.

Ioana Elena Secu, istoric-cercetător al spaţiului rus şi ex-sovietic, autoarea cărţii „Stalin şi tentaţia imperialismului” apărută la Editura Humanitas, în anul 2014, a explicat în cadrul conferinţei „Ideea mesianică în politica externă a Uniunii Sovietice.1924-1953”, organizată de Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului şi Centrul de Studii Ruse şi Sovietice „Florin Constantiniu”, că mesianismul lui Stalin a reinventat naţionalismul rus prin politica sa, reuşind să imprime rapid cetăţenilor sovietici sentimentul patriotic, necesar în calculele sale politice de supremaţie şi anexare de teritorii.

Armata Roşie, apogeul mesianismului rus

Apogeul acestui mesianism a fost atins prin Armata Roşie, respectiv prin crearea unui brâu de securitate regional, format din state anexate URSS, cu guverne marionetă aservite Kremlinului. „Condus de pragmatismul unui adevărat animal politic, Stalin a preluat moştenirea lui Lenin în folosul propriei legitimităţi, în folosul strategiei sale de securitate. În timpul războiului Stalin a mizat pe sprijinul oferit de istoria poporului rus a cărui conştiinţă mesianică se dovedise deja hotărâtoare”, a precizat istoricul. Stalin identifica Rusia Sovietică cu vocaţia imperială a Rusiei istorice, prin urmare putem considera că conştiinţa mesianică a modelat istoria Rusiei.

Basarabia, parte a setei de supremaţie stalinistă

În opinia cercetătorului, mitul „inamicului necesar”, mitul „poporului rus”, precum şi mitul „Sfintei Rusii” au alimentat această conştiinţă. Această imagine de sine a Rusiei, care s-a construit în timp, s-a dovedit extrem de relevantă pentru strategia de politică externă întreprinsă de Stalin. Miturile imaginarului rusesc împreună cu politica externă sovietică ajunseseră să se identifice cu persoana dictatorului. „Kremlinul avea două obiective, respectiv nevoia securităţii şi nevoia de supremaţie, prin extinderea influenţei sovietice în ţările baltice, asupra teritoriilor estice poloneze, precum şi în sud-estul european. Basarabia îi aducea dictatorului împlinirea principalului său deziderat, acela de a asigura un brâu de securitate consolidat la frontierele vestice ale Uniunii Sovietice”, a menţionat Secu.

Bucovina, victimă a imperialismului sovietic

Nevoia supremaţiei, una din coordonatele după care s-a ghidat Stalin, în politica internaţională, avea să fie decisivă. „Tentaţia imperialismului se va concretiza în extinderea pretenţiilor sovietice asupra Bucovinei. Pentru guvernul sovietic, rezolvarea problemei basarabene însemna şi includerea Bucovinei în setul de revendicări al Uniunii Sovietice ca zonă locuită de ucraineni. A fost această decizie un semn al presiunii ruse spre Vest asa cum l-a caracterizat Hitler sau doar consecinţa firească a aplicării articolului trei din protocolul secret sovieto-german semnat la 23 august 1939, Pactul Ribbentrop-Molotov?”, a subliniat Secu. În opinia sa, pretenţia sovietică asupra întregii Bucovine, un teritoriu care nu fusese niciodată sub controlul Moscovei, este doar un prim pas spre afirmare supremaţiei sovietice sub acea formă a brâului de securitate extins la frontierele vestice.

Comuniştii ruşi vor să-i ridice noi statui lui Stalin

La începutul acestui an, Partidul Comunist din Rusia a creat grupuri de activişti pentru ridicarea monumentelor lui Stalin în cel puţin pe opt teritorii ale Rusiei, informează cotidianul Izvestia Noviie. În oraşul Kirov comuniştii au lansat chiar o campanie de strângere de fonduri. Odată ce banii vor fi colectaţi, biroul regional al Partidului Comunist va solicita autorităţilor locale o parcelă de teren. Iniţiative similare de comemorare al lui Stalin au fost realizate de către comunişti şi adepţii lor în regiunea Oriol, Tula, Tiumen, Vladivostok, Saratov.

Admiratorii lui Stalin din Rusia, cea mai mare parte comuniştii şi grupurile de stânga, tind să-l vadă ca o personalitate istorică care a condus URSS spre o victorie triumfătoare în al Doilea Război Mondial. Ei laudă talentul său managerial şi îi mulţumesc pentru pentru construirea unei putere industrializate.

În timp ce se extind problemele economice ale Rusiei, speculaţii despre „regula mâinii de fier”, şi despre „un alt Stalin” au fost tot mai frecvente în spaţiul mediatic. „În aceste zile interesul pentru personalitatea lui Stalin în Rusia este în creştere, mai ales cu pierderea poziţiei ţării pe scena mondială şi problemele economice şi sociale profunde care sunt la moment”, spune un articol de pe site-ul Partidului Comunist, care marchează 135 de ani de la naşterea lui Stalin, aniversată la 21 decembrie.

„Stalin a fost un geniu”,a declarat liderul Partidului Comunist rus Ghenadie Ziuganov la o ceremonie de depunere de flori la mormântul „liderului popoarelor”. Astăzi, politica sa bate la uşa noastră şi sper că ţara o va auzi. „Centrul de sondaje de opinie Levada a realizat un sondaj care a relevat următoarea modificare în sentimentului public: ponderea celor care privesc pozitiv rolul lui Stalin în istoria ţării a crescut de la 27% în 1994 la 49% în 2014, în timp ce numărul celor care sunt contra s-a redus de la 47% la 32%. Circa 19% nu au reuşit să răspundă, dintre care în mare parte au fost tineri care nu prea au idee de istoria propriei lor ţări”.