Kievul a făcut Moscova să se umilească în faţa Chişinăului
0
La sfârşitul lunii februarie, 2014, regimul lui Putin a lansat o agresiune armată împotriva Ucrainei. Atunci, în scopul de a asigura condiţii favorabile pentru anexarea Crimeei, Kremlinul a dislocat aproximativ 80.000 de militari ai Forţelor Armate Ruse, scrie secţiunea „Delta” a grupului „Rezistenţă Informaţională” din Kiev, a cărui analiză o prezentăm în rândurile următoare.
Rusia a creat o ameninţare pe linia transnistreană, ceea ce a prezentat un factor suplimentar de pericol în situaţia de instabilitate din regiunea Odesa. O manifestare a acestui fapt sunt exerciţiile ce au loc în mod constant în Transnistria, duse de grupul operativ a forţelor armate ruse de ocupare (GOFARO) şi de „forţele armate” ale Transnistriei nerecunoscute.
Activitate intensă
În special, în martie 2014, GOFARO a organizat exerciţii militare complexe. După acestea, „forţele armate” ale Transnistriei au efectuat imediat exerciţii cu artilerie şi tancuri cu traversarea obstacolelor de apă. În luna iulie „forţele armate” transnistrene au efectuat o sesiune de două săptămâni de exerciţii militare cu echipajele de tanc;
În a doua jumătate a lunii august, 2014, în plină ascensiune a evenimentelor din Ilovaisk, „preşedintele” transnistrean a anuanţat mobilizarea tuturor cetăţenilor supuşi militar. Timp de o lună a avut loc mobilizarea tuturor rezerviştilor şi a colaboratorilor administraţiilor locale.
În plus, începând cu luna martie din Rusia în Transnistria au fost transferaţi aproximativ 700 de luptători ai forţelor armate cu destinaţie specială pentru întărirea GOFARO din regiune. În acelaşi timp, reprezentanţii GOFARO din Transnistria au efectuat mobilizarea activiştilor şi a reprezentanţilor uniunilor de cazaci, care sub masca de localnici planificau să meargă la Odesa pentru a destabiliza situaţia în regiunea Odesa.
În anul 2015 aşa numitele autorităţi transnistrene nu s-au liniştit, şi cu imboldul venit de la Kremlin, au continuat încercările de a destabiliza situaţia din Odesa. În luna mai curent, liderul organizaţiei transnistrene „Prorîv”, Dmitri Soin, a fost obsevrat în realizarea unor acţiuni cu caracter separatist prin crearea „Radei Populare a Basarabiei”.
Răspunsul modest al Cabinetului ucrainean
Mai mult de un an Ucraina a răbdat şi a cheltuit resurse direcţionate spre reducerea posibilei ameninţări venite din Transnistria. Cu toate acestea, există o limită. În martie curent, Cabinetul de Miniştri al Ucrainei a a adoptat nişte amendamente la decretul nr. 390 din mai 2013, conform cărora este interzisă transportarea din Transnistria prin punctele de control ucrainene „Cuciurgan” şi „Platonovo” a produselor accizabile (alcool). Modificările au intrat în vigoare la 18 mai 2015.
Ca răspuns, mass-media rusă a acuzat Ucraina de organizarea unei blocade economice a Transnistriei. Autorităţile nerecunoscute de la Tiraspol susţin că prin această modalitate Kievul îi obligă pe ei să lucreze prin intermediul Chişinăului, prin punctele de trecere dintre Moldova şi Ucraina. Iar acest fapt presupune respectarea legislaţiei din Republica Moldova şi achitarea accizelor şi a impozitelor în Republica Moldova.
Frumuseţile „Lumii Ruse”
Menţionăm că această „constrângere economică a Transnistriei” spre direcţia Chişinăului are loc pe fundalul unei situaţii socio-economice foarte dificile în regiunea separatistă.
În ianuarie 2015, „preşedintele” Şevciuk a semnat un decret privind reducerea temporară cu 50% a adaosurilor la pensii argumentând că aceste adaosuri nu sunt acoperite de către surse financiare reale. Mai mult, începând cu 2015 Kremlinul a renunţat în mod oficial să susţină propriii conaţionali şi nu a făcut transferul pentru adaosul de 15 dolari pentru pensionarii din Transnistria.
La sfârşitul lunii ianuarie „ministrul finanţelor” al Transnistriei, E. Ghirjul, a recunoscut că „guvernul Transnistriei nu are bani pentru a achita pensiile şi salariile în ziua de 20 ianuarie: deoarece la buget au intrat de 4 ori mai puţini bani decât în aceeaşi perioadă a anului 2014 iar veniturile din activitatea economică externă sunt de 13 ori mai mici.
Răspunsul modest al Radei şi a lui Poroşenko
Pe 21 mai Rada Supremă a Ucrainei a votat denunţarea Acordului dintre Guvernul Ucrainei şi Guvernul Federaţiei Ruse privind tranzitul pe teritoriul ucrainean a unităţilor militare ale Federaţiei Ruse, care se află temporrar pe teritoriul Republicii Moldova. pe 8 iunie, Preşedintele Ucrainei a semnat legea. În legătură cu faptul că Republica Moldova a început să nu mai permită trecerea prin Aeroportul de la Chişinău a ocupanţilor ruşi, Putin a rămas cu o singură cale de ieşire: circulaţia forţelor armate prin spaţiul cosmic. Dar şi aici Kremlinul a primit ţeapă – rachetele au început să cadă „ca pietrele din cer”.
În acest caz a fost nevoie de trecere la tactica tradiţională a lumii ruse – discreditarea şi intimidarea. În mass-media rusă s-a desfăşurat o campanie întreagă de acuzare a „juntei” pentru organizarea unei blocade a Transnistriei, crearea unor premise pentru destabilizarea situaţiei, organizarea de diversiuni şi „genocidului” în regiunea Odesa. Faptul că Ucraina a deplasat sistemul de rachete S-300 în regiunea Odesa a fost prezentată de propaganda Kremlinului drept intenţie a „juntei” de a începe un război în împotriva Transnistriei.
În acelaşi timp, Moscova a încercat să indimideze Ucraina prin punerea în aplicarea a unui scenariu militar, pentru a forţa Kievul să le permită ocupanţilor ruşi să se deplaseze spre Transnistria. Politicienii ruşi au ieşit cu o serie de declaraţii de ameninţare – „ruşii nu îi abandonează pe ai lor” (Rogozin), „să bombardăm Kievul” (Jirinovski). Experţii militari din Rusia au început să schiţeze planuri glorioase privind realizarea unei operaţiuni de desant în regiunea Odesa pentru salvarea Transnistriei.
În genunchi
Dar cacealmaua a continuat să rămână cacealma. Regiunea Odesa şi Transnistria nu i-ar fi iertat-o lui Putin nici China. Iar după „eliberarea” Transnistriei, poporul rus ar fi fost nevoit în 2-4 luni să elibereze Kremlinul de regele imbecil.
De aceea, saturaţi de propriile fantezii, calculând toate pro şi contra, Kremlinul a decis să îngenuncheze şi prin intermediul Rospotrebnadzor să-şi ceară scuze de la Moldova. Pe 2 iunie, Rospotrebnadzor a permis vinificatorilor moldoveni să reia exporturile spre Rusia. Iar pe 12 iunie a devenit cunoscut că „în calitate de experiment” Rospotrebnadzor a permis iportul în Rusia a merelor, perelor, gutuielor, caiselor, cireşelor, vişinei, piersicilor, nectarinelor, prunelor şi a porumbelelor din Republica Moldova.
Amintim că din 18 iunie anul trecut, Rospotrebnadzor a supendat importul din Republica Moldova a fructelor şi legumelor conservate, cât şi proaspete. Pentru Moldova o asemenea turnură de evenimente are anumite consecinţe economice benefice. Pentru Ucraina este o mică victorie politică. Pentru Putin este o umilinţă.
În cazul în care Moscova va încerca să obţină de la Chişinău nişte concesii în privinţa GOFARO din Transnistria, autorităţile moldoveneşti, vor fi nevoite să meargă la un compromis, însă ar trebui să o facă doar „în calitate de experiment”.