FOTOREPORTAJ Ultimul sunet la Gimnaziul-internat nr.2. Copiii şi-au luat rămas bun şi de la şcoală, şi de la casă
0
Gimnaziul-internat nr.2 din Chişinău adăposteşte 30 de copii rezidenţi, dintre care cinci sunt absolvenţi. Cu toţii şi-au luat rămas bun astăzi de la şcoala care le-a fost şi casă în tot acest timp. Dintr-un ordin al Ministerului Educaţiei, în următorul an de studii gimnaziul va fi unul obişnuit şi se va numi „Decebal”, iar copiii vor fi plasaţi în case comunitare.
Am găsit Gimnaziul-internat nr.2 din capitală în plină pregătire pentru faimosul careu de la sfârşitul anului şcolar. Profesorii dădeau ultimile indicaţii prezentatorilor, directorul instituţiei pregătea diplomele, iar elevii zburdau pe afară cu flori în mână. Doar absolvenţii erau ceva mai melancolici. Irina Docuceaeva, una dintre absolvente spune că se bucură mult pentru că a ajuns la final de an. Tânăra a crescut alături de tatăl său şi se află printre norocoşii care la sfârşitul lecţiilor pleacă acasă. „Aş fi putut învăţa într-un liceu, dar nu am vrut. M-am obişnuit aici. Acum vreau să învăţ de frizeriţă şi manichiuristă. Atmosfera e prietenoasă aici”, spune Irina.
Copiii vor părăsi internatul
Este ultimul an în care instituţia de învăţământ se numeşte gimnaziu-internat. „Suntem o şcoală rezidenţială în proces de reformare. Avem 153 de copii obişnuiţi, care merg acasă după ore şi 30 de copii care locuiesc în căminul nostru. Peste câteva zile ei vor trebui să plece. Unii vor merge acasă, la părinţii biologici. Alţii vor fi plasaţi în case comunitare sau centre de plasament. Când merg acasă, nu înseamnă că familiile lor au devenit mai înstărite. Dar noi monitorizăm situaţiile lor, vrem să ne asigurăm că sunt bine”, declară directorul viitorului gimnaziu „Decebal”, Iurie Donţu.
Directorul gimnaziului-internat nr.2, Iurie Donţu. FOTO Alexandru Tarlev
Până în acest an, copiii orfani sau cei din familii social-vulnerabile erau ajutaţi de stat. „Fiecărui elev i-a revenit anual în jur de 48.000 de lei. Banii acopereau cheltuielile pentru hrană, îmbrăcăminte, studii. În acest an, avem 23 de absolvenţi. Dintre aceştia, cinci nu au familii. Ei vor beneficia de un ajutor material din partea statului şi vor merge la colegiu”, mai spune directorul. Acesta îşi descrie elevii ca fiind „sensibili şi receptivi”, deşi recunoaşte că sunt mai greu de ţinut în frâu. „Sunt şi din cei care abandonează studiile. Unii nu au fost acceptaţi pentru examene. Sunt dificili şi ne este foarte greu să-i ţinem pe drumul bun. Ei acum nu se tem de nimic, nici de profesori, nici de poliţie”, menţionează Iurie Donţu.
Internatele sunt comparate cu puşcăriile
Directorul instituţiei spune că mulţi copii care învaţă la gimnaziul-internat provin din familii bune. „La noi mai exista percepţia că internatul e o puşcărie. Dar părinţii din împrejurimi au venit la noi, au asistat la ore şi şi-au înscris copiii. Noi nu impunem niciun fel de taxă financiară, ceea ce probabil tot atrage părinţii. De anul viitor vor avea loc mai multe schimbări şi sperăm că vom căpăta o faimă bună. Avem o capacitate de 600 de elevi. Căminele de pe teritoriu, vor fi transformate într-un complex sportiv”, afirmă Iurie Donţu. El mai precizează că în şcoală învaţă peste 30 de elevi cu cerinţe educaţionale speciale.
„Vreau un loc de muncă, o casă şi o familie”
Danu Burca are 14 ani şi a stat la internat din clasa a treia. Acum va trebuie să plece acasă, la tatăl său care creşte singur patru copii. La careu nu a venit nimeni din familia sa, dar Danu spune că s-a obişnuit deja şi nu îl întristează acest fapt. „Am încă trei surori, iar una dintre ele tot stă aici. Ne ajutăm unul pe altul. Eu o apăr de băieţii mai mari”, afirmă mândru băiatul.
Când îl întrebăm despre viaţa la internat, ne povesteşte zâmbind că este în regulă, „dar tot mai bine ar fi acasă”. Totuşi, aici a avut mereu unde să doarmă şi ce să mănânce, chiar dacă nu au fost cele mai sofisticate bucate. „Uneori nu-mi place mâncarea. Dacă nu-mi place, nici nu mânânc. Dar am mulţi prieteni. Când cresc, vreau să fiu jurist. Cel mai mult îmi doresc un loc de muncă plătit, o casă şi o familie. Nu am aspiraţii înalte”, ne destăinuie Danu.
Atracţia ultimului sunet: Fanfara
Elevii gimanziului-internat nr.2 au cântat, au dansat şi au spus poezii. De departe însă, atracţia festivităţii a fost fanfara şcolii, formată din 20 de copii care au însufleţit atmosfera fiind ghidaţi de profesorul lor de muzică, Petru Stânga. Ion este în clasa a opta şi cântă în fanfară de trei ani. „Cânt la trombon. Nu ştiam nimic la început, dar am învăţat de la domnul Petru. Aici, la gimnaziu, avem profesori bravi. Mie îmi place”, ne spune Ion.
Profesorul Petru Stânga dirijează fanfara gimnaziului. FOTO Alexandru Tarlev
Pe fondatorul şi dirijorul orchestrei l-am surprins dojenind cu blândeţe un băieţel, membru al fanfarei. „A pierdut un element important din trompetă care e foarte scump. Îi spuneam că trebuie să fie mai atent...”, spune domnul profesor. Ţine sub aripa sa 20 de copii pe care îi învaţă să cânte la diverse instrumente: trombon, bariton, trompetă, tobe. „Îi ţin în frâu cu bombonele şi biciul. Încerc să le explic că dacă vor munci vor ajunge oameni mari. Mulţi au situaţii financiare foarte dificile, dar se îndrăgostesc de muzică şi vin la lecţii cu mare drag. Dar generaţia e diferită. Copiii stau numai cu mobilele în mână”, ne destăinuie profesorul.
Se încarcă comentariile...
