Ce răspuns militar ar putea oferi Occidentul în cazul unei invazii ruse

O intervenţie a forţelor occidentale în sprijinul Ucrainei în cazul unei invazii ruse ar putea avea loc în 48 de ore, iar concentrarea maximă a forţei de răspuns ar putea fi realizată în mai puţin de 11 zile, se arată într-un scenariu elaborat de agenţia Stratfor. Prioritatea forţelor occidentale în cazul unui astfel de scenariu ar fi asigurarea superiorităţii aeriene în teatrul de război.

Stratfor analizează modul în care ar putea fi pus în practică un potenţial răspuns din partea Statele Unite sau o coaliţie de ţări membre NATO în eventualitatea declanşării unei ofensive ruse în Ucraina.

Indiferent dacă Statele Unite ar fi dispusă să meargă la război sau nu, pe fondul unei invazii în Ucraina, Rusia nu îşi poate permite să ignore această posibilitate atunci când îşi examinează opţiunile şi îşi estimează potenţialului de succes. În cazul în care Statele Unite şi/sau NATO ar răspunde la o ofensivă rusă făţişă în Ucraina, cea mai rapidă şi, eventual, singura modalitate dezirabilă de desfăşurare a forţei militare ar fi utilizarea mijloacelor aeriene.

Lupta pentru spaţiul aerian

Deşi NATO şi Statele Unite au forţe terestre importante care ar putea fi amplasate în Europa de Est şi în Ucraina, când este necesar, transportul acestor forţe şi a echipamentului lor ar necesita o perioadă mai lungă de timp. Chiar şi în acest caz, forţele terestre probabil nu ar fi angajate în luptă fără realizarea unui spaţiu de superioritate aeriană. Stratfor a studiat capacitatea de reacţie a statelor occidentale mai ales din perspectiva obţinerii unei superiorităţi aeriene în Ucraina, aceasta fiind prima condiţie pentru oprirea sau respingerea unei ofensive ruse.

Conform analizei Stratfor, o astfel de operaţiune ar fi complexă, şi ar implica o desfăşurare de mijloace aeriene în proximitatea forţelor ruse, ceea ce necesită un sprijin logistic, operaţiuni împotriva apărării antiaeriene ruseşti şi în cele din urmă o campanie terestră pentru a reduce capacitatea militară rusă în interiorul Ucrainei. Când Rusia îşi va evalua opţiunile militare, va trebui să ţină seama de cel mai rău scenariu prin care ţările NATO din Europa de Est îşi deschid bazele lor aeriene pentru o detaşare considerabilă a forţei aeriene americane, oferind şi sprijin logistic.

Provocările transferului de avioane

Înainte de a putea iniţia operaţiuni aeriene la scară largă împotriva forţelor ruse, Statele Unite şi aliaţii săi europeni ar trebui să detaşeze un număr masiv de avioane de luptă în apropierea Ucrainei. Aceste aeronave nu numai că ar trebui să epuizeze apărarea aeriană rusească înainte de un atac la sol, dar ele se vor confrunta, de asemenea, cu detaşări semnificative de avioane ruseşti pentru a sprijini operaţiunile ofensive. Acest lucru înseamnă că ar fi nevoie de o concentrare maximă a forţelor de aviaţie pentru obţinerea şi menţinerea superiorităţii.

Forţele aeriene europene sunt deja relativ aproape de teatrul de război ucrainean, însă chiar şi aşa ar fi nevoie de detaşări de avioane cât mai aproape de Ucraina pentru a limita timpul de zbor spre ţinte şi reducerea presiunii asupra capacităţilor de realimentare aeriene, care ar fi deja foarte mare ridicată într-o operaţiune de mare anvergură. Statele Unite ale Americii se pot confrunta cu o provocare suplimentară în ceea ce priveşte detaşarea strategică a avioanelor de pe propriul teritoriu în Europa de Est. Numeroşi factori pot influenţa viteza cu care pot fi transferate aeeronavele militare americane.

Replica iniţială

Forţa aeriană a SUA ar putea să detaşeze primul avion în teatrul de război relativ repede, mai ales din cauza pre-poziţionării mai multor escadrile de vânătoare la bazele aeriene din Europa. Trei escadrile de avioane F-15 sunt staţionate la baza Lakenheath din Marea Britanie, două escadrile F-16 sunt staţionate la baza Aviano din Italia, o altă escadrilă de avioane F-16 este staţionată la baza aeriană Spangdahlem din Germania - şi ar putea fi utilizate în spaţiul aerian din Europa de Est în primele 48 de ore.

Cu toate acestea, numai aceste escadrile nu ar fi suficiente pentru a începe o operaţiune la scară largă împotriva apărării antiaeriene terestre ruseşti şi pentru lupta aeriană propriu zisă pentru superioritate. Pentru aşa ceva ar trebui să aştepte întăriri de la mai multe alte escadrile din Statele Unite. Escadrilele ar fi detaşate una câte una pentru a evita congestionarea bazelor aeriene, unde vor exista şi avioane de transport cu resurse de întreţinere şi echipaje, precum şi avioane de realimentare aeriană pentru a facilita zborurile lungi.

11 zile pentru concentrarea maximă

Presupunând scenariul cel mai bun, transferul a circa 22 de escadrile de vânătoare ar dura aproximativ 11 zile. Prioritatea probabil ar reveni ultimei generaţii de avioane de vânătoare şi aeronavelor specializate în suprimarea apărării aeriene a inamicului, deoarece aceste roluri ar fi dominante în primele faze ale campaniei aeriene. Alte platforme, cum ar fi avioane de atac A-10 la sol, probabil ar fi detaşate în ultima fază a desfăşurării, deoarece misiunea lor va deveni posibilă doar după o deteriorare semnificativă a apărării antiaeriene ruseşti.

În acest context, elicopterele ar duce la sporirea capacităţii de atac la sol, dar un număr mai mare de astfel de aeronave este puţin probabil să fie angajat până la dobândirea superiorităţii aeriane, respectiv până în momentul în care sistemele avansate de apărare aeriană nu mai reprezintă o ameninţare. De asemenea, este de aşteptat ca dronele fără pilot să constituie o parte semnificativă a efortului de obţinere de informaţii, supraveghere şi recunoaştere în cadrul operaţiunii. Acestea ar fi detaşate la început şi ar implica în mod direct atât sisteme tactice, cât şi sisteme de nivel superior, care pot fi operate din afara teatrului de luptă. Ele ar putea fi utilizate într-o măsură limitată pentru atacuri la sol, dar nevoia de informaţii privind circulaţia şi poziţia rusă înseamnă că dronele probabil ar fi rezervate pentru un efort intens de supraveghere în timpul primelor faze ale campaniei.

SUA şi forţelor aeriene aliate ar putea să pregătească câteva din numeroasele bazele aeriene disponibile în Europa de Est. Pregătirea se va concentra pe mai mult de 30 de aeroporturi militare din Polonia, Slovacia, Ungaria, România şi Bulgaria, cu mult mai multe alte disponibile în Italia şi Germania, mai departe de teatrul de operaţiuni. Avioanele strategice, cum ar fi navele de realimentare, dublate de avioanele de supraveghere şi recunoaştere ar putea fi staţionate pe aerodromurile din Germania şi Italia, în timp ce escadroanele tactice ar putea fi detaşate mai aproape de Ucraina.

SUA şi Rusia, joc cu sumă nulă

O desfăşurare a aeronavelor occidentale pe aeroporturile din vestul Ucrainei ar putea fi posibilă, dar această poziţionare ar uşura sarcina aviaţiei ruse de a ataca aceste aeroporturi.

Din cauza numărului mare de aeronave care ar trebui să fie utilizate pentru acest demers, Statele Unite ar putea trimite portavioane, cel mai probabil la Marea Egee (Convenţia de la Montreux împiedică intrarea portavioanelor în Marea Neagră, unde ar fi  ţinte uşoare pentru atacurile ruseşti). Astfel, cel puţin două portavioane ar putea fi detaşate în mai multe săptămâni, iar un al treilea ar putea s-ar putea alătura în cursul săptămânii a patra de la începerea operaţiunii.

Factorul timp

Din cauza timpului necesar pentru a detaşa diverse mijloace aeriene din SUA în teatrul de război, operaţiunile la scară largă ar putea începe la modul realist doar după ce operaţiunile ofensive rusesti ating deja majoritatea obiectivelor. Acest lucru înseamnă că Rusia ar fi putut să-şi deplaseze apărărea antiaeriene mobilă în teatrul de război, şi campania aeriană ar trebui să vizeze deteriorarea capacităţile defensive ruse în Ucraina, mai degrabă decât oprirea atacului iniţial.

Cu toate acestea, înainte de finalizarea poziţionării de aeronave în Europa de Est, operaţiunile de pregătire ar putea fi iniţiate, prin intermediul rachetelor de croazieră lansate de pe mare care să vizeze apărarea anti-aeriană rusă, respectiv depozitele de aprovizionare şi aerodromurile utilizate de aeronavele ruse în interiorul Ucrainei. Următoarea fază se va sprijini probabil în mare măsură pe avioanele F-16CJ "Wild Weasel" şi orice alte avioane multirol disponibile care sunt echipate cu rachete aer-sol. Aceste aeronave vor fi utilizate pentru a deteriora semnificativ reţeaua de apărare aeriană rusă, sau cel puţin pentru a limita utilizarea radarelor sale, fapt care ar deteriora în mod semnificativ capacitatea ruşilor de a detecta avioane aliate SUA care operează în spaţiul aerian peste câmpul de luptă ţintă. În acest moment, principala ameninţare rusă din perspectiva dominării spaţiului aerian ar fi flota de aeronave, şi lupta în aer care ar duce probabil la uzură semnificativă pentru ambele părţi.

Rezultate posibile

Rezultatul exact al acestei faze este dificil de prezis, dar este de natură să favorizeze numărul mare de avioane NATO cu mai multe capacităţi avansate decât aviaţia militară rusă. Cu toate acestea, ambele părţi au avantaje şi dezavantaje notabile care ar putea influenţa rezultatul confruntărilor aeriene.

Forţele ruseşti ar avea avantajul de a opera aproape de propriile sale baze aeriene, care îi permit să efectueze o rată mai mare de ieşiri pe aeronave decât aeronavele NATO. Cu toate acestea, flota aeriană pe care Statele Unite şi aliaţii săi europeni ar putea să o adune este substanţial mai mare decât flota rusească , şi ca urmare valoarea totală de posibile ieşiri pe zi ar fi în continuare mai mare pentru NATO. Rusia ar mai avea avantajul de a opera cu sprijinul reţelei de apărare aeriană de la sol.

SUA şi forţele NATO ar avea, de asemenea, avantajul de a avea mai multă experienţă comună în urma acţiunilor din ultimul deceniu. Nu numai piloţii au mai multă experienţă de luptă, dar echipajele de la sol şi comandanţii au, de asemenea, o vastă experienţă în întreţinerea şi logistica operaţiunilor pe o scară largă. Interoperabilitatea între partenerii NATO a fost, de asemenea, consolidată în timpul exerciţiilor, în locuri cum ar fi Irak, Afganistan şi Libia. Forţelor ruse, pe de altă parte, nu au operat sub acest tip de presiune.

Strategii ruşi au motive să mediteze

Din punctul de vedere al strategilor ruşi în acest scenariu, incertitudinea faţă de capacitatea Rusiei de a menţine superioritatea aeriană înseamnă că orice câştiguri se pot dovedi nesustenabile. Obţinerea superiorităţii aeriene ar permite Statelor Unite şi NATO să desfăşoare o campanie devastatoare de atac la sol care ar putea distruge eficienţa de luptă a unităţilor ruse dislocate în Ucraina.

De asemenea, este important să se ţină cont de faptul că, în acest moment în scenariile avute în vedere, SUA şi forţele terestre europene ar fi avut destul timp pentru a finaliza detaşările în Europa de Est. Cu posibilitatea detaşării de forţe terestre importante şi cu avioanele NATO care pot obţine superioritatea aeriană, strategii militari ruşi trebuie să presupună că în cazul în care operaţiunile lor ofensive riscă să devină nesustenabile din momentul în care vor primi o replică militară.