Calitatea gazelor naturale: între mit şi realitate (P)

Cea mai mare parte a gazelor ce tranzitează Moldova ajunge în Turcia. FOTO Tudor Iovu

În privinţa calităţii gazului natural importat în ţara noastră şi care este distribuit consumatorilor circulă numeroase mituri. Unul dintre acestea este legat de faptul că ar fi de o calitate proastă, iar în loc de gaz natural în conducte s-ar pompa aer. Specialiştii susţin însă că metanul din conducte corespunde cerinţelor şi standardelor de calitate.

Anul trecut ţara noastră (fără regiunea transnistreană) a importat de la compania Gazprom circa 1,03 miliarde de metri cubi de gaze din Rusia. Verificarea volumului şi calităţii gazului natural se face la hotarul ţării, la două staţii de măsurare aflate pe teritoriul Ucrainei.

CALITATEA VERIFICATĂ LA HOTAR

„În baza acordurilor pe care le avem cu Gazprom şi Naftogaz, la aceste staţii de măsurare se află un reprezentant al Moldovagaz, care e prezent în momentul când sunt preluate datele privind cantitatea gazelor naturale ce au intrat şi/sau au ieşit din ţară“, explică Iacov Cazacu, vicepreşedintele Consiliului de administraţie al SA Moldovagaz.

Managerul susţine că atât în Rusia, cât şi în Ucraina şi Republica Moldova sunt aplicate aceleaşi standarde de calitate a gazului, care sunt conforme cu cele internaţionale. „Cea mai mare parte a gazului care tranzitează ţara noastră ajunge în Turcia şi acolo este folosită, în mare parte, în industria chimică, unde cerinţele de calitate sunt mai dure decât în cazul consumului casnic. Gazul ce este consumat de Republica Moldova vine pe aceeaşi ţeavă cu cel ce pleacă în Turcia. Aşa că nici vorbă nu poate fi despre probleme de calitate“, a precizat Iacov Cazacu.

Valentin Tonu, şeful Direcţiei livrări şi desfacere de gaze naturale din cadrul Moldovagaz, a menţionat că sunt o serie de parametri după care este verificată calitatea gazelor. „De exemplu, concentraţia de metan nu trebuie să coboare sub 90% (de obicei, ea constituie 97-98%), iar puterea calorifică inferioară de ardere minimă trebuie să fie de 7.600 kcal/m3 (de facto, ea alcătuieşte 8.100-8.150 kcal/m3) , concentraţia substanţelor nedorite:  de oxigen nu poate fi mai mare de 0,02%, de hidrogen sulfurat nu trebuie să depăşească 6 miligrame la un metru cub, iar de sulf – 20 de grame. Analizele efectuate de laboratoarele independente relevă că aceste norme nu sunt depăşite, ba chiar sunt mai mici“, a menţionat Tonu.

Potrivit responsabililor de la Moldovagaz, calitatea gazelor este determinată de echipamente moderne la fiecare patru minute, iar rezultatele se integrează în ore. „În baza indicilor orari este calculată media diurnă a căldurii calorifice şi, respectiv, se calculează valoarea medie lunară. Valoarea punctului de rouă a vaporilor de apă în gaze se determină la fiecare 15 minute. Verificarea datelor echipamentelor din flux, a umidităţii şi a componenţei se efectuează în laboratoarele chimico-analitice ale staţiilor de măsurare a gazelor (SMG) o dată în 24 ore. În paralel, rezultatele comerciale privind compoziţia şi calitatea gazelor se verifică în laboratoarele acreditate ale destinatarului“, descrie procesul complicat Valentin Tonu.

DE CE GAZUL ARDE MAI PROST LA ARAGAZ

În acelaşi timp, Timur Gulico, membru al Consiliului de Administraţie, a vorbit despre faptul că multe dintre problemele ce ţin de calitatea gazului invocate de către consumatori au o explicaţie mult mai simplă.  „Din cauza că nu sunt curăţate şi verificate la timp, instalaţiile consumatorului, precum aragazul sau încălzitoarele de apă, nu funcţionează adecvat. În plus, o altă explicaţie ar fi impurităţile din ţevile din bloc. Responsabilitatea pentru starea lor le revine însă proprietarilor“, a menţionat Gulico.

O altă explicaţie a faptului că gazul uneori arde mai prost la aragaz este ventilaţia proastă din unele apartamente. Alte cauze ale consumului excesiv de gaze sunt grilajele de pe calorifere, draperiile etc. În acest caz, pentru păstrarea temperaturii constante în odaie, se va ridica temperatura generatorului de căldură care va funcţiona în van, a adăugat specialistul.

Acesta mai precizează că, în caz de ventilare excesivă, cu depăşirea de două ori a normei schimbului de aer, va creşte de două ori şi cantitatea de gaze naturale consumate pentru a menţine constant aceeaşi temperatură. Ventilarea poate rezulta din ferestrele, uşile care nu se închid bine şi fisurile pereţilor.

SINGURUL ADAOS DIN GAZ ESTE ODORANTUL

Cât despre mitul precum că în gaz s-ar adăuga aer, specialiştii spun că aşa ceva este imposibil, pentru că poate provoca explozii.

Singurul adaos la gazul intrat în ţară, explică Dumitru Muntean, şeful Laboratorului de testare chimică al întreprinderii Moldovatransgaz, este odorantul etilmercaptan, care este un material combustibil şi se adaugă în proporţie de 16 grame la 1.000 de metri cubi pentru a oferi un miros pronunţat gazului, în conformitate cu normele de siguranţă.

Irina Gutnic, directorul Laboratorului Veritrans-plus, care se ocupă de verificarea calităţii gazelor naturale şi a celor lichefiate importate în ţară, susţine că în prezent întreprinderea ia probe de gaz o dată pe lună în 73 de puncte din reţeaua de distribuţie a gazelor din ţară. „Rezultatele de laborator arată că metanul corespunde tuturor standardelor. Dacă se doreşte o verificare mai amplă, atunci ar trebui de extins aria şi frecvenţa preluării probelor, inclusiv în zonele îndepărtate“, a precizat şefa laboratorului.

În acelaşi timp, consumatorii care nu au încredere în datele Moldovagaz şi cele ale companiei Veritrans pot cere singuri efectuarea unei expertize. Costul acesteia este de 6.000 de lei şi dacă nu se confirmă deficienţele de calitate, achită consumatorul, iar dacă sunt depistate abateri de la standarde, va plăti furnizorul pentru expertiză.