Basarabeni executaţi în Armata Roşie pentru ”trădare de patrie”
0
Aproape 200 de soldaţi basarabeni din Armata a IX-a sovietică au fost executaţi pentru ”trădare de patrie” între lunile iulie-august 1941 – exact în perioada luptelor cu armata română. Documentele apar într-o bază de date a Federaţiei Ruse creată la cererea preşedintelui Vladimir Putin.
Site-ul obd-memorial.ru a fost creat în urma ordinului preşedintelui Federaţiei Ruse în annul 2003. Ministerul Apărării al Federaţiei Ruse a alcătuit aici o bancă de date electronice care conţine informaţii privind soarta soldaţilor din al Doilea Război Mondial. Pe site se găsesc documente din arhivă care relevă împrejurările în care au murit, au fost daţi dispăruţi sau executaţi soldaţi din Armata Sovietică, inclusiv basarabeni.
Executaţi pentru trădare de patrie
Pe arhiva online se găsesc şi date, înregistrări din arhive cu privire la basarabenii care au luptat, au murit, au fost daţi dispăruţi sau executaţi în celui de-Al Doilea Război Mondial.
42 de pagini de pe site sunt dedicate ostaşilor din Armata a Noua a Uniunii Sovietice care au fost condamnaţi de Tribunalul Militar la moarte prin împuşcare şi la ani grei în lagăre de concentrare fără amânarea execuţiei până la sfârşitul războiului. Cele 42 de pagini conţin 193 de nume, majoritatea celor condamnaţi provin din Basarabia şi Transnistria. În dreptul numelui se găsesc câteva informaţii succinte despre ostaş. De exemplu Calamaţui Serafim este născut în 1914 în judeţul Bălţi, raionul Făleşti, satul Ustia, are gradul militar de ostaş şi a fost condamnat la pedeapsa capitală. Data la care a fost excutată sentinţa este 11 iulie 1941. În ziua aceasta au fost executaţi mai mulţi basarabeni. Este şi cazul lui Catan Abacum, născut în 1918 în judeţul Bender, raionul Căinari, dar şi alţi basarabeni. Vaşciuk Andrei, născut în 1909 în satul Saharna, raionul Rezina a fost condamnat la moarte şi executat la 10 august 1941. Mulţi dintre basarabeni au fost condamnaţi la moarte pentru „Trădare de patrie”, fără să fie specificate mai multe detalii privind faptele lor.
Baza de date creată la ordinul lui Putin Pe site sunt introduse 16.000.000 de copii ale documentelor care conţin informaţii despre pierderile în Al Doilea Război Mondial. Printre documente se regăsesc 47.800 de dosare din arhivele Ministerului Apărării al Federaţiei Ruse şi 45.300 de paşapoarte ale locurilor de înmormântare a ostaşilor pe teritoriul URSS şi altor state. În total, site-ul conţine 37.000.000 de înregistrări din documente de arhivă (a nu se confrunta cu numărul de pierderi de luptă – 8.670.000 de oameni) şi peste 11.000.000 de înregistrări din Cartea Memoriei. Site-ul este în mod constant actualizat cu date noi.
A fost înrolat în Armata Română
O parte din basarabenii care apar în arhivele site-ului sunt daţi dispăruţi. Pe numele unora dintre aceştia au fost făcute rapoarte. De exemplu ostaşul Isai Işanu, născut în 1918 la Chişinău a fost dat dispărut în ianuarie 1945.
În dosarul personal al lui Isai scrie că în anul 1939, acesta a fost înrolat în Armata Română conform locului de trai, iar în anul 1940 a fost trensferat în rezerve după ce şi-a terminat serviciul militar în termen. „Tatăl lui Işanu a fost un un om sărac înainte de a fi intrat în colhoz având în gospodărie o vacă, o pereche de boi şi 3,5 ha de pământ. Începând cu 1949 acesta a devenit membru al colhozului. Consider că Isai Işanu poate fi trecut în registrul pierderilor Armatei Sovietice”, scrie sublocotenentul din comisariatul Kotovsk, Sorokin, în iulie 1956.
Despre ostaşul Teodor Vasiliu, născut în 1913, în ţinutul Bălţi, raionul Brătuşeni şi declarat pierdut fără veste în octombrie 1944 se scrie că acesta a fost înrolat în Armata Sovietică în anul 1941. „Legătura cu el a fost pierdută imediat după înrolare. Acesta îşi îndeplinea serviciul militar în Regimentul de Artilerie 165, frontul de sud-vest”.
Cum erau îngropaţi ostaşii
Unele dintre însemnările cele mai interesante din arhivă se referă la locul în care au fost înmormântaţi ostaşii basarabeni. Observăm că în ultimile luni ale războiului, ostaşii erau de obicei îngropaţi în morminte comune sau în morminte imporvizate. Graur Simion, născut în anul 1903 şi căzut pe 19 aprilie 1945 a fost înmormântat în „Polonia, Voivodatul Zielonogorskie, satul Reintwein, în partea estică a curţii domneşti, mormânmtul numărul 9” împreună cu alţi patru camarazi. Aflăm că unii ostaşi erau îngropaţi chiar în locul unde cădeau. De exemplu ostaşul Marc Graur, născut în 1910 în Chişinău, a fost îngropat pe 4 martie 1945 în „Polonia, oraşul Postov, pătratul 0420, harta 1:100000”. Graur Timofei, născut în 1922 în oraşul Soroca a fost ucis pe 1 martie 1945 şi a fost îngropat „Polonia, Voievodatul Szczecin, Powiat Choszczenski, patru kilometri de oraşul Gossendorf”. Locul înmormântării unor ostaşi nu este indicat cu precizie. De exemplu pentru ostaşul Ion Rotaru: „Germania, Branderburg, oraşul Havelberg, partea periferică sud–estică”. Locul în care au fost îngropaţi unii ostaşi este indicat cu o mai mare precizie. Petru Vâtca, originar din Chişinău a murit după ce a fost grav rănit şi a fost îngropat în „Cehoslovacia, Slovacia, okres Ghemerov, satul Grkac, 30 de metri de la biserică în direcţia nord-est, cimitir, mormântul numărul 2, rândul 1, al doilea din dreapta”.
O înscriere dintr-un registru al lagărului din Bielefeld aflăm despre soarta chişinăuianului Rotaru Macarie născut în anul 1914. Acesta a fost luat prizonier în septembrie 1942 şi a murit în lagăr în septembrie 1944. Rotaru a fost în gropat în „Cimitirul rus, Bielefeld, mormântul 39, câmpul 24, parcela R”.
Arhive româneşti pe site
Pe site sunt plasate şi date cu privire la ostaşii care au fost luaţi prizonieri. Astfel, pe site pot fi găsite şi documente din România. Aflăm că în iulie 1941 mai mulţi ostaşi, inculsiv câţiva basarabeni care lupteau în Armata Sovietică, au ajuns prizonieri în România. Pe site este încărcat „Ştatul Nominal al prizonierilor” din Lagărul numărul 4 din Vaslui. Este vorba despre sute de pagini cu sute de soldaţi ai Armatei Sovietice care au fost luaţi prizonieri de Armata Română. În liste sunt indicate numele şi prenumele prizonierilor, gradul militar, locul unde au fost luaţi prizonieri, locul de unde provin şi numele părinţilor. Pe site nu sunt plasate documente care să dezvăluie soarta acestora.
Mai putem afla despre modul în care mureau ostaşii care proveneau din acelaşi sat. De exemplu pe 6 octombrie 1941 au fost declaraţi dispăruţi şapte ostaşi care provin din satul Nimoreni, raionul Chişinău. Toţi cei şapte consăteni, născuţi între anii 1905-1913 au fost declaraţi dispăruţi fără urmă în Ucraina, regiunea Zaporojie, raionul Cuibîşev, satul Belmanka.
Ruşii verificau dacă ostaşii erau dispăruţi cu adevărat
De soarta unora din cei care au fost declaraţi dispăruţi se interesa chiar Ministerul Apărării al Uniunii Sovietice pentru a vedea dacă aceştia s-au reîntors la locul de baştină după ce au fost declaraţi dispăruţi pe câmpul de luptă.
În iunie 1956, Departamentul pentru evidenţa pierderilor sergenţilor şi soldaţilor ai Armetei Sovietice a redactat o cerere pe care a expediat-o Comitetului militar din raionul Kotovsk în care a cerut ca acesta să verifice documentele de arhivă pe perioada martie – mai 1945 pentru a identifica soarta lui Işanu Petru, din satul Nimoreni. Din documentele ataşate, aflăm că comisariatul militar din Kotovsk l-a interogat pe Tudor Ieremia despre soarta lui Işanu Petru. Ieremia se destănuie în felul următor: „În octombrie 1944, eu şi consăteanul meu Işanu Petru, anul naşterii 1919 am fost mobilizaţi în Armata Sovietică de către Comisariatul Militar din Chişinău. Imediat, în octombrie 1944, am ajuns împreună în Divizia de infanterie motorizată numărul 252 şi am participat la luptele pentru eliberarea Konigsbergului. Eu şi consăteanul meu, Işanu Petru, am fost artilerişti de mână la acelaşi tun de artilerie. Eu eram numărul unu, iar Işanu numărul doi. Pe 6 aprilie 1945, când ne aflam la de trei kilometri de Konigsberg, eu plecasem după cină, iar când m-am întors, ostaşul Işanu Petru era omorât. Am trecut imediat la ofensivă, iar corpul ostaşului Işanu a fost lăsat pe câmpul de luptă”, se menţiona în mărturia lui Tudor Ieremia.
Doi moldoveni dispăruţi fără veste
Despre soarta ostaşului Graf Izrael născut în 1907 la Chişinău aflăm că acesta a fost dat disăpărut în decembrie 1944. Direcţia pentru evidenţa dispăruţilor în război de la Moscova a solicitat comisariatului de la Chişinău să afle dacă acesta nu a apărut acasă. Comisariatul de la Chişinău le-a răspuns celor de la Moscova printr-o declaraţie făcută de un locuitor al Chişinăului pe numele Zilbermen H. Care a mărturisit că Izrael Graf a fost chemat în Armata Roşie în iulie 1941. „S-a întâmplat aşa că pe 5 iulie 1941, sora lui Graf se afla la noi, familia Zilberman, iar el a venit să o caute pentru a-şi lua rămas bun. Apoi ei au plecat la comisariatul militar, iar de atunci nu l-am mai văzut pe Izrael Graf”, se menţionează în mărturia datată din 1946.
Într-o notă informativă redactată în anul 1950 este descrisă soarta lui Ciobanu Vasile din Chişinău. „Această notă este oferită cetăţencei Ciobanu Elena. Fiul ei, Ciobanu Vasile, lucra ambalator la atelierul de tricotaj industrial începând cu octombrie 1940 până în luna mai 1941. În luna mai 1941 Ciobanu Vasile a fost chemat la comisariatul militar pentru un antrenament militar de trei luni. Deoarece a început războiul acesta a rămas în armată şi nu s-a mai întors”. Vasile Ciobanu a dispărut fără veste în luna decembrie 1944.
Din documentele arhivate pe site reiese că unii soldaţi decedaţi în spitalele de campanie nu erau trecuţi în registrele de decedaţi. Basarabeanul Filip Ananii a scris o explicaţie la cererea comisariatului militar din Chişcăreni în care a relatat cum a aflat despre moartea consăteanului său, Melentie Guzun, care a fost declarat pierdut fără urmă în noiembrie 1944. „În octombrie 1941 apăram oraşului Blagoveşensk, regiunea Kirovograd, iar după lupte de trei zile, un sanitar m-a informat despre moartea consăteanului meu Melentie Guzun”, scrie Filip Anani.
Se încarcă comentariile...
