Povestea lui Victor Deleu, personaj-cheie implicat în Marea Unire. „Vom birui, pentru că nu sunt aşa de înalţi Carpaţii cât ne sunt inimile de înălţate!“

Povestea lui Victor Deleu, personaj-cheie implicat în Marea Unire. „Vom birui, pentru că nu sunt aşa de înalţi Carpaţii cât ne sunt inimile de înălţate!“

Victor Deleu FOTO Arhivă Marin Pop

Victor Deleu a fost unul dintre cei mai importanţi oameni politici ai Sălajului, care a rămas în istorie şi prin contribuţia adusă la realizarea Marea Uniri.

Ştiri pe aceeaşi temă

Născut în 1876, în satul Pericei din judeţul Sălaj, Victor Deleu, una dintre marile personalităţi care îşi au originea în Ţara Silvaniei, a urmat cursurile liceale în patru unităţi de învăţământ: a început la Colegiul reformat evanghelic din Zalău, a continuat la Liceul greco-catolic românesc din Blaj, apoi la Şcoala medie română greco-ortodoxă din Braşov şi, într-un final, la Gimnaziul superior greco-catolic din Beiuş.

S-a specializat în Drept la Universitatea din Budapesta, pentru ca în primăvara lui 1902 să ajungă doctor în Drept al Universităţii din Cluj. În vara aceluiaşi an a fost încorporat în armata austro-ungară, în cadrul unui regiment de infanterie, alcătuit în cea mai mare parte din români şi care îşi avea garnizoana în Viena. De aici a fost trimis la şcoala de ofiţeri în rezervă de infanterie. După îndeplinirea serviciului militar, Victor Deleu şi-au continuat stagiul avocaţial în oraşul Arad, care era un important centru cultural şi politic al românilor transilvăneni. S-a reîntors, însă, la Şimleu, acolo unde fusese elev în perioada gimnaziului, pentru a se dedica trup şi suflet cauzei româneşti.
"Întors la Şimleu, rolul lui Victor Deleu în cadrul luptelor naţionale devine tot mai important. Generaţia sa îl recunoaşte ca lider, iar fruntaşii politici cu state vechi în cadrul Partidului Naţional Român îl pregătesc pentru a deveni un lider de marcă al românilor din zona Şimleului", susţine Marin Pop, cercetător ştiinţific în cadrul Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă Zalău. Aşa se face că proaspătul avocat devine redactor responsabil al prestigiosului ziar românesc "Gazeta de duminecă", pe care l-a transformat din ziar de informaţie locală şi propagandă culturală, în organ politic românesc independent, "în fapt o adevărată platformă politică a românilor sălăjeni", după cum spune Marin Pop.

Capturat pe front

În cei cinci ani petrecuţi în fruntea publicaţiei, Deleu a imprimat ziarului o direcţie politică fermă, de luptă pentru afirmarea naţională, economică şi culturală a românilor sălăjeni. Într-o perioadă dificilă pentru românii sălăjeni, el a devenit lider al mişcării naţionale româneşti din zona Şimleului, calitate în care a participat la alegerile parlamentare din anii 1910 şi 1911, în circumscripţia electorală a Şimleului. "A fost, însă, învins, datorită violenţelor autorităţilor austro-ungare şi a falsificării alegerilor în favoarea candidatului guvernamental, la fel s-a întâmplat şi cu George Pop de Băseşti în circumscripţia electorală Cehu Silvaniei, la alegerile parlamentare din 1905 şi 1906", punctează istoricul sălăjean.

În 1914 a fost mobilizat pe frontul din Bucovina, fiind capturat, la scurt timp, de către ruşi şi trimis în lagărul de la Darniţa. Deleu a fost singurul ofiţer român căruia îi era permis să intre în audienţă la conducătorul lagărului, generalul rus Von Eiche, care i-a permis, de altfel, să înfiinţeze o organizaţie civilă a soldaţilor, iar în fruntea căreia l-a şi desemnat. Liderul politic al românilor din zona Şimleului s-a impus prin personalitatea sa, prin modestie şi spriritul organizatoric, nu doar ca şi comandant, ci ca un adevărat frate mai mare pentru toţi prizonierii români. Acest lucru este confirmat de declaraţia unuia dintre voluntarii ardeleni, descoperită de către istoricul din Zalău în Arhivele judeţului: "Că domnul Deleu, prin atitudinea sa, prin faptele sale, prin iniţiativele sale, prin înţelepciunea sa, s-a ridicat în ochii noştri cu mult mai presus decât dacă ar fi avut un grad de mareşal, aceasta se datoreşte firei sale niciodată grăbite, felului cum a privit la modul înfăptuirii idealului nostru comun. Astfel fiind, domnul Victor Deleu a avut din partea noastră nu numai respectul datorat şi pe care l-a avut de la început, ci a avut şi tot ce putea avea un om de la alţi oameni, dragostea noastră".

Lider al grupării de la Darniţa

Până în primăvara anului 2017, Darniţa număra aproximativ 2.000 de prizonieri. În 23 aprilie 1917, aici a avut loc prima adunare a voluntarilor ardeleni şi bucovineni şi a fost elaborat un memoriu, printre semnatari numărându-se şi Victor Deleu. Memoriul, tradus în limbile franceză şi rusă a fost înaintat guvernelor Rusiei, Franţei şi ale celorlate state aliate, ziarelor şi revistelor ruseşti, organizaţiilor naţionale cehe, sârbe, polone şi rutene din Rusia şi presei româneşti din Iaşi. "Declaraţia de la Darniţa a avut un larg ecou în rândurile voluntarilor români aflaţi în Rusia şi a dus la intensificarea acţiunii de organizare pentru reîntoarcerea în ţară şi participarea în luptă alături de armata română", explică Marin Pop. Potrivit acestuia, în 3 iunie 1917, un tren special cu 116 ofiţeri şi 1.200 de soldaţi complet echipaţi a pornit din Kiev spre Iaşi, unde a ajuns pe data de patru zile mai târziu.

În 8 iunie, Victor Deleu sosea la Iaşi în fruntea primului batalion de voluntari români ardeleni, format la Kiev, fiind primiţi în Piaţa Unirii din Iaşi de către autorităţile româneşti, în frunte cu regele Ferdinand şi regina Maria. Urcat pe soclul statuiii domnitorului Alexandru Ioan Cuza, sălăjeanul a rostit o cuvântare magnifică, care a electrizat întreaga mulţime adunată în piaţă: "Eram datori să venim noi la voi, spune el, azi, când voi trăiţi noi zile atât de grele. Noi am pornit din ţară străină, dar am pornit cu un singur gând: să megem acasă. De aceea drumul nostru nu era decât unul singur, înainte. Şi mergând înainte vom birui! Vom birui, pentru că nu sunt aşa de înalţi Carpaţii cât ne sunt inimile de înălţate!" După alte câteva zile a fost chemat de către Marele Stat Major al armatei şi însărcinat cu organizarea Biroului ardeleni-bucovineni. A refuzat munca birocratică, insistând să meargă pe câmpul de bătălie. A fost repartizat, într-un final, la Batalionul 10 Vânători, care a participat la luptele grele de la Mărăşeşti.

Ales secretar al Marii Adunări Naţionale

În noiembrie 1918, a participat la Cernăuţi la Congresul General al Bucovinei, unde s-a decis Unirea acestei provincii cu Romania. "În fruntea delegaţiei de voluntari ardeleni, Victor Deleu pornea spre Alba Iulia, unde se hotărâse deja organizarea Marii Adunări Naţionale a românilor transilvaneni. Au ajuns în 30 noiembrie, iar a doua zi, la măreaţa Adunare, a fost ales printre cei opt secretari. În Consiliul Dirigent a fost desemnat secretar general al resortului de interne", adaugă cercetătorul ştiinţific.

În perioada interbelică a reprezentat Sălajul ca deputat în Parlamentul României, fiind ales de către sălăjeni de opt ori, adică de fiecare dată când a candidat. În această calitatea a contribuit la elaborarea unor legi importante precum cea a organizării jandarmeriei şi poliţiei. Pentru merite deosebite în activitatea parlamentară a fost decorat cu ordinul "Vulturul Romaniei" în grad de comandor, iar pentru alcătuirea proiectului de lege a jandarmeriei şi a poliţiei române a fost decorat cu ordinul "Coroana României" în grad de ofiter.

Între 1932 şi 1933 a fost primar al oraşului Cluj, în 1934, a fost ales preşedinte al PNŢ Sălaj, funcţie pe care a îndeplinit-o până în 1938, când regele Carol al II-lea a desfiinţat formaţiunile politice.

A trecut la cele veşnice în 30 decembrie 1939, în urma unei grele suferinţe. "Numele lui Deleu a fost nedespărţit legat de Sălaj şi Sălajul a fost şi va fi mândru de acest nume, care a însemnat, în primul rând, tărie de caracter. Încă din prima tinereţe, Victor Deleu s-a legat să servească o credinţă şi un ideal. Anii au trecut peste el şi l-au lăsat tot lângă credinţa lui, robit aceluiaş ideal. Dela drumul apucat, nimeni nu l-a putut abate. A trăit şi a murit mărturisind, fără şovăire, acelaş crez politic, crezul lui Iuliu Maniu. A trăit şi a murit la datorie, pildă vie, de neuitat, pentru câţi vor veni pe urmă", scria Corneliu Coposu, la scurt timp după moartea omului politic.

Vă mai recomandăm:

Cum au fost raportate de către activiştii PCR alegerile din 1948, primele sub noul regim. Mesajul anticomunist care l-a trimis în arest pe un student

Cum a dispărut fără urmă arhiva lui Iuliu Maniu. „Din unele documente ţigăncile îşi făceau cornete pentru seminţe“

citeste totul despre: